Numele meu e Peter. Peter Iepurasul!!

Hei, buna, ce mai faceti? Cum v-a gasit primavara aceasta? Poftim? Cum ... cine sunt? Ia uitati-va mai bine..poate din profil ..sau asa, din spate..? Jacheta asta nu va spune nimic? Dar zambetul meu..ei? 

                                                 Dar daca stau asa...

ce ziceti..ma recunoasteti?

Oh, ce ma bucur, ce ma bucur!! M-ati recunoscut! Da, chiar eu sunt, Peter Iepurasul!

Sa stiti ca, inainte sa ajung la tara, acolo unde are loc actiunea acestui film, eu am trait la oras niste ani de zile!

Va puteti imagina asa ceva? 

Evident ca in vremea cat am fost iepuras de oras purtam mai mult decat o jacheta albastra. Aveam si pantaloni in carouri si niste pantofi, super meseriasi, portocalii.

As putea spune ca nu mi-a displacut viata la oras, doar ma stiti, oricand si oriunde sunt optimist si gasesc eu nazbatii de facut, oriunde m-as afla.

E drept ca ma simteam ca pestele pe uscat, uneori, caci traiam cam inghesuiti intr-un apartament de bloc. Eram eu, Joe-un pusti de 6 ani- si parintii lui. Asta nu ne-a impiedicat, insa, sa ne facem de cap in nenumarate situatii si sa facem tot felul de lucuri impreuna. Eram prieteni la catarama, ma lua pana si la scoala cu el. Mai intai colegii m-au privit cu scepticism: hm, ce sa caute iepurele acesta cu noi , la ore?

Ei ma priveau ciudat, eu ma holbam ca mata-n calendar la toate socotelile si materiile pe care le faceau ei la scoala.

La unele ore, recunosc, ma plictiseam ingrozitor. De fapt, va spun un secret (shhht) uneori atipeam in timpul acestor ore. Bine, nu adormeam adanc, dormeam iepureste, dar un pui de somn imi prindea tare bine...

La o ora de biologie, am iesit si eu la tabla. De fapt, sincer vorbind, am vazut un morcov mare si eram asa de lihnit de foame (imi uitasem pachetul acasa) incat m-am repezit la el cu viteza luminii. Doar ca era un morcov desenat pe tabla, asa ca m-am pocnit de tabla de am vazut stele verzi. Ca sa nu se prinda copiii ca am imbulinat-o, am intors-o ca la Ploiesti si m-am facut ca m-am oferit sa fiu ascultat.

Va imaginati ca imi placea maxim ora de sport. V-a picat fisa si de ce: ieseam mereu pe locul intai, cand era vorba de alergari. O singura data nu am fost primul, cand m-a durut labuta (caci la ora de chimie atipisem cu ea sub cap si imi cam amortise). M-a scos din pepeni, pe moment, ca am pierdut. Apoi, insa mi-am amintit ca important este sa participi…

Intr-o zi, cum plecam noi de la scoala, pe biciclete, am zarit intr-un balcon de pe drum o iepuroaica, care uda niste flori intr-un ghiveci. Am remarcat-o, desigur, caci nu erau foarte multi iepurasi in orasul unde traiam eu. M-a remarcat si ea, iar a doua zi, a iesit pe trotuarul din fata si am stat putin de vorba. Am aflat ca o cheama Rose. A treia zi i-am dus un buchet de morcovi proaspeti, pentru care mi-a multumit si i-a rontait fericita.

Din acea zi am facut tot felul de lucruri impreuna: topaim (labuta-n labuta) pe strazi, faceam concursuri de sarit garduri prin parcuri, alergam prin apa ce tasnea din aspersor, faceam tumbe prin iarba...

Cum ne jucam noi intr-un parc, ne prosteam declamand diverse roluri imaginare, a venit la noi cineva. Un domn, care s-a prezentat si mi-a facut o oferta. A spus ca ne tot urmarea de ceva vreme, ca imi urmarea gesturile, felul in care vorbesc si ca l-am dat gata cu talentul meu actoricesc. Ce mai tura vura, el dorea sa joc intr-un film.

Oferta a fost de nerefuzat. Am acceptat pe loc.

Asa ati ajuns voi sa ma vedeti in filmul Peter Rabbit, un un film de animatie pentru intreaga familie. Este o super comedie si va rula in cinematografe incepand cu 30 Martie 2018. Filmul este adus in Romania de InterCom Film 

Ah, iar daca va intrebati ce s-a intamplat cu Rose, iepuroaica, pai a fost alaturi de mine la toate-absolut toate filmarile…Cand terminam ma astepta cu un suc de morcovi si o salata verde delicioasa!

Cum-cum?..Ce-ati zis? Pe urechile mele, am auzit bine?! Am auzit pe cineva cerand un autograf?

Oh, desigur, ma simt onorat, stati numai sa-mi gasesc pixul meu in forma de morcov!

A vazut cineva unde mi-am pus pixul meu in forma de morcov?!?!?

@@@

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018

proba 11: Peter Rabbit – Aventuri din (i)realitate

Cand singura salvare consta in culoare!

Se spune ca vezi daca o femeie este frumoasa, dimineata, cand abia s-a trezit din somn. Iar eu sunt total de acord cu aceasta afirmatie. 
In general :)

Doar ca exista si ACEA dimineata...

Acea dimineata (poate de luni) venita după o noapte cu somn putin și prost. Poate ai stat si ai petrecut cu prietenii, poate ai avut chef sa vezi un serial si ti-ai pierdut notiunea timpului, poate ti-a facut febra copilul si l-ai pazit cat a fost noaptea de lunga..

Nici nu mai conteaza motivele care au creat efectul, cert este ca poate sa vina dimineata aceea cand…

…cand te trezesti ca iti vine sa plangi cu vorbe  in fata oglinzii din baie, oglinda din care te priveste o femeie cu fata cam ravasita..

…cand ai da orice sa ai la indemana o formula magica, un Farmec, un descantec... ceva care sa te ajute sa salvezi situatia…

…cand ai sentimentul (privindu-te) ca ai cu niste ani mai mult decat ai in realitate..

Si asta se poate intampla fix in dimineata unei zile in care ar trebui sa arati mai fresh ca oricand, sa fii mai convingatoare ca oricand, sa emani optimism, bunadispozitie… Caci, ce sa vezi!!, tocmai in ziua aceasta ai un intreviu super important la o firma unde iti cam doresti sa te angajezi.

Sau tocmai azi este ziua in care urmeaza sa te intalnesti cu un el, cu care iti doreai sa te vezi de ceva vreme.. Dupa ce ca iti este stomacul strans de emotie, acum ai si o fata care nu te ajuta foarte tare…ceea ce iti cam scade moralul sub nivelul apei.

(Si cate si cate motive ar putea sa mai fie….pentru a face o femeie sa doreasca sa isi scoata in evidenta o calitate deja detinuta, ori sa ascunda efectele uei nopti aiurea, ori ..pur si simplu sa se simta ea mai bine cu ea…Stim cu totii, femei si barbati deopotriva, ca intortocheate mai sunt cararile gandirii feminine..) 

Nu-i asa ca ar fi mai mult decat util (ar fi de-a dreptul salvator!!!) daca ai avea in casa un kit minune pentru machiaj??!! 

Recunoaste, hai, daca ai avea o gama de produse care acoperă toate necesitățile unui machiaj complet, nu-i asa ca ar fi ideal?!

Ei, bine, vestea buna este ca ai putea avea asa ceva! Farmec a lansat de curand pe piata gama Gerovital Beauty.  Gama, intitulata sugestiv si “Mai mult decat culoare”, ofera produse pentru un machiaj complet. Contine produse pentru ten, ochi, sprancene, buze si unghii. Cu alte cuvinte, tot ce iti trebuie. Calitatea lor este data nu doar de brand in sine (cine nu a auzit de Farmec? Cine nu a auzit de Gerovital?!) ci si de ceea ce au la baza produsele: ingrediente active de ultima generatie  acid hialuronic, pudra de diamant și Vitamina E. Acestea conferă pielii beneficii certificate: hidratare, protecție, rezistenţă îndelungată şi matifiere.

Sa presupunem ca dimineata aceea este a mea! Ce as alege eu sa folosesc din gama aceasta minunata?

In mod clar, intai de toate as alege un anticearcan care nu incarca, cu o textura lejera. Asta pentru ca eu sunt cadorisita de Mama Natura cu niste cearcane, care n-au legatura cu oboseala, ori cu varsta..le port cu mine de cand ma stiu..chiar daca nu-s foarte puternice, ele sunt acolo.

As mai aplica si un fond de ten.. Preferatul meu ar fi unul cu acoperire usoara spre medie..pentru ca imi place machiajul cat mai natural, cat mai putin observabil…La capitolul ten tot Mama Natura mi-a facut cadou un ten fara probleme. Slava Cerului!! :)

Ei..da, as vrea si un ruj care sa ma faca sa ma simt mai curajoasa…si as alege unul care hidrateaza si care are si-o culoare faina. As alege Criminal Lipstick, caci, Hell, yeah, sunt cateva nuante care m-au dat gata!

As mai avea nevoie de un rimel..caci detin niste gene candva superbe, dar pe care le-am ars si inca nu m-am obisnuit cu ideea ca nu, nu le mai am atat de luuungi…-asadar as alege un rimel Mascara Supreme Lash. Sa salveze el ce am distrus eu...

As fi gata.

Gata sa merg la marea intalnire..oricare ar fi ea...

Imagineaza-ti ca tu esti in acea dimineata cand..
Nu te-ar bucura sa ai kitul minune? 
Uite, ai putea alege fie un ruj cremos-disponibil in 18 nunate, fie rujul mat- in 7 nuante, fie rujul lichid disponibil in 5 nunate. Sau, daca nu doresti ruj, poti ramane doar la un balsam de buze, fiind sigura ca hidratarea este asigurata.
Ai la dispozitie pudra compacta si farduri de obraz, iluminator. Cum iti spuneam, nelipsitul anticearcan. Dar si farduri de pleoape, creion dermatograf, mascara.
Iar daca vrei un aspect cat mai ingrijit si mai elegant al mainilor tale, nu ezita sa folosesti unul dintre lacurile de unghii (20 de nunate.)
Ti-am spus, ai de unde alege. 

Asadar...care ar fi kitul tau minune?
Retine ca orice ti-ai dori, orice ai alege, produsele sunt disponbile doar in magazinele de brand Gerovital si Farmec si in magazinul online www.farmec.ro

@@@@
Articol scris pentru Spring SuperBlog
Proba 10: Gerovital Beauty- Mai mult decat culoare

Grecia, viata ca o vacanta si un magazin online de traduceri.

Si-a facut intrarea ca o furtuna, repezita (ca de obicei), cu mersul ei si cu geanta aruncata aiurea pe-un umar, cu telefonul intr-o mana (mereu ma intreb cum reuseste sa scape neaccidentata, mergand asa, cu ochii in ecranul lui), cu mana cealalta facandu-mi semne ca a ajuns (ca si cum aveam cum sa ratez intrarea ei in restaurant! Ca si cum cineva din acel loc avea cum sa rateze intrarea ei) . Si-a aruncat geanta pe scaun (sigur ca geanta nu a nimerit scaunul. Geanta ei NU nimereste niciodata scaunul, dar ea insista...), s-a asezat pe scaunul din fata mea, mi-a zambit cu gura pana la urechi si mi-a impins telefonul pe masa "Uite!"  Ma uit la el si citesc „e-trad.ro – Primul magazin online de traduceri din România”. 

Nu pricep. In timp ce eu nu pricep, iar ea se face ca nu imi observa mutra mirata, adunandu-si geanta de pe jos, o aud:
- Ai comandat ceva? Sunt lihnita de foame! ..nu apuc sa-i raspund ca a si continuat...Hai sa luam un platou cu Boureki cu praz, halloumi, tahini si dovlecei pane...Apoi mai vedem noi ce mai comandam. Neaparat la desert -daca vom mai putea- sa nu ratam galatopita, aici o fac bestiala, jur! 
Si apoi, razand..
- Ca sa te inveti cu mancarurile lor, ti-am zis, au una dintre cele mai speciale bucatarii din Europa.

Mi-e drag de ea. O sa-mi fie dor de ea cand o sa fiu departe--- cam astea-mi trec prin cap in timp ce o privesc gustand din toate, vorbind, razand si gesticuland..
La ea m-am gandit ieri, cand mi-am dat seama ca am nevoie de cineva care sa ma descurce prin hatisul in care ma trezisem. Aveam nevoie de traducerile documentelor personale,  de traducerile actelor de studii, de traduceri medicale si toate acestea in maxim 3 zile. 
Am sunat-o ieri, cand am primit mailul acela pe care, ca sa fiu sincera, nu ma asteptam sa il primesc.
Ea mi-a rasarit in minte, instant. In primul rand pentru ca a fost prima persoana careia m-am gandit sa-i spun. Eram sigura ca nu va fi surprinsa, ea care plecase candva pentru 6 luni ca voluntara, dandu-si demisia dintr-un super job intr-o multinationala. Pai daca nici ea nu m-ar fi inteles, atunci cine?! Stiam ca majoritatea celor din jur urmau sa imi spuna ca sunt nebuna, ca nu pot sa fac asta, ca aoleu si vai de mine, ai copil mic, unde pleci tu...femeie cu copil dupa ea..Din astea. Stiti voi genul. Asa ca..da, la ea m-am gandit prima..

FlashbackCu trei ani in urma - in vacanta, in Grecia. 

Ma bucuram de vara, de soare, de mare, de nisip. 
Pentru ca facusem cursuri de scuba-diving, era clar ca voi face si in vacanta scufundari. Asa ca am mers si m-am inscris la cateva zile de scufundari. Lumea subacvatica este o lume speciala. Starea pe care ti-o da acest sport (sau hobby, cm vreti sa-i spuneti) este una speciala. Te simti liber. Te simti mai aproape de tine, mai aproape de natura- de esenta. Este o liniste deplina, acolo, sub apa..Doar bulele de apa...in rest..liniste cum nu gasesti prea des.
Dupa cateva zile de scufundari..mi-a revenit visul meu: ma gandeam ce fain ar fi sa fiu eu instructorul acela, intr-o buna zi...
Proprietarul centrului de agrement, la care faceam eu scuba-diving, era un om foarte deschis, comunicativ si jovial. Uneori, seara, stateam cu el la un vin si la povesti. Intr-o doara,i-am spus ca asta as face de maine, ca m-as face instructor de scuba, ca mi-as lasa jobul actual si m-as muta acolo, ce zici, ma accepti, Iannis? Oh, da, chiar as fi in stare sa fac asta din martie pana in octombrie, deloc nu m-as plictisi! Sa ii invat si pe altii, sa ating cifre record de scufundari.. Ce frumos ar fi...
Am mers in fiecare vara acolo, iar vara trecuta el mi-a zis ca, daca imi doresc atat de mult, putem discuta serios despre un job de instructor la el la club.
Pe la inceputul anului acesta am decis: da, vreau. I-am scris. Apoi lucrurile s-au legat frumos, au venit de la sine..Mi-a raspuns afirmativ si mi-a zis ca astepta sa ii trimit actele..in maxim 3 zile.
Hopa..3 zile?! La asta nu ma asteptam!

Inapoi in prezent.

A. este nu doar prietena mea ci si traducator autorizat. E drept ca nu pe greaca, pe olandeza. Cand am aflat ce-mi trebuie, am pus mana pe telefon si am sunat-o. Eram convinsa ca are ea pe cineva din breasla aceasta a lor, pe cineva la care sa ma trimita. Un loc unde sa ma indrume sa merg. Caci sunt contra cronometru si..cine mi-ar rezolva mie, in timp asa de scurt,  traducerea actelor? Sa fim seriosi, actele astea nu sunt ceva super rentabil pentru un traducator. Asadar mi-e clar ca n-ar avea prioritate.
Am stabilit sa ne vedem la pranz, tocmai pentru a discuta pe indelete..

-Nu ti-am gasit traducator pentru greaca, ti-am gasit ceva mult mai tare, ai vazut, da?! E super ok, iti spun, ai la tine actele?!?.
Le am, cum sa nu!! Normal ca le-am luat cu mine, sperand ca A va veni cu un as in maneca: traducator autorizat de greaca.
.Hai, da-le incoace!!

Incarci usor, direct de pe telefon

Le-am insirat pe masa, printre giros si platouri cu aperitive...si am facut ce mi-a spus: le-am facut fotografii. Apoi am intrat pe platforma de traduceri e-trad si am fost placut surprinsa sa vad ce simplu este sa le incarc.

Foarte prietenos siteul. Alegi limba din care traduci, pe cea in care traduci, numarul de pagini, data la care ai vrea lucrarea, atasezi pozele si gata!!

Transparenta totala.

Preturile sunt afisate de pe prima pagina. Tu alegi ce iti trebuie, ai trei variante, in functie de complexitatea documentelor pe care vrei sa le primesti traduse.
Daca nu ti-e clar, ai si fereastra de chat. Poti intreba, ti se va raspunde, astfel incat sa nu pierzi timp la telefoane.

Plata tot de pe telefon

Sunt dependenta de telefon si de plati online. Uitlitati, impozite, amenzi (dadada, pana si pe ele), vacante...tot ce se poate achizitiona si plati online este idealul meu. Pentru ca resursa mea cea mai pretioasa este timpul. Si neuronii, desigur..Ma indispune sa stau pe drumuri si sa stau la cozi..
Asa ca mi-a venit sa sar intr-un picior cand am inteles ca si plata aceasta o fac tot asa.
Excelent!


Nici nu mi-as fi imaginat ca o sa impusc doi iepuri dintr-o lovitura. De fapt chiar trei!!
O masa delicioasa si timp cu o draga prietena, plus o situatie critica rezolvata.
Acum pot sa merg acasa si sa ma gandesc la celelalte lucruri, pe care le voi avea de rezolvat, de pus in ordine, pana la plecare. Caci sunt destule, dar tocmai am castigat timp pentru ele. Si liniste, caci stau linistita: voi avea actele la timp!!

Ah, sa nu uit! Va astept la scuba diving..sa va spun pe ce insula ma duc?
Va informez ca o sa stau poate doua, poate trei veri...

Dupa care..stiti ceva..o sa ma mut catre apele Egiptului. Ghiciti cine imi va traduce atunci actele necesare?? Sigur, tot primul magazin online de traduceri din Romania. Chiar daca pana atunci vor mai fi aparut si altele. Caci prima iubire nu se uita niciodata.

####

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018, 

proba 9:
e-trad.ro – Primul magazin online de traduceri din România

La capatul privirii mele tabloul are exact ce culori vreau eu sa vad.

Am avut cateva vacante speciale de-a lungul vietii mele. De fapt, daca stau si ma gandesc mai bine, fiecare vacanta a fost speciala in felul ei. Pentru ca fiecare mi-a adus emotii noi, m-a facut sa aflu lucruri noi despre mine si, deloc in ultimul rand, mi-a creat amintiri dragi sufletului meu..
Cu cat distantele au fost mai mari, cu atat socul cultural/social si intensitatea emotiilor au fost mai mari.
O destinatie exotica este, intotdeauna, promisiunea unei vacante speciale.

Fiecare va simti si va alege pentru ea/el ce inseamna exotic. Dincolo de definitia din dex, sufletele noastre simt exotismul dupa cum sunt construite, dupa cum sunt lasate sa il simta.
Eu imi destinatiile cu sufletul, el stie cel mai bine ce-mi trebuie... Poate ca tine si de momentul in care imi faci alegerea: astazi ar putea sa fie Seychelles-pentru ca iubesc cu Iubire plajele si apele turcoaz, maine ar putea sa fie Cambogia- pentru ca mi se aprinde focul de aventura din calcaie, poimaine poate ca as alege adrenalina unei alte calatorii.

Sunt atat de multe locuri de pe pamantul acesta, care te imbie..Sunt atatea locuri ofertante, unde sa pleci in vacanta de vis!  Atatea destinatii speciale si asa de greu sa alegi, dintre ele, una singura...Este suficient sa te uiti la ofertele celor de la CND Vacante Speciale si deja ti se taie rasuflarea.
Au multe destinatii exotice pentru vacante speciale.

Destinatii pentru luna de miere, oferte de croaziere, pelerinaje, circuite, chiar si calatorii de afaceri, sau programe de tipul Work and Travel. Pe toate le regasesti aici.
In plus, in afara de vacantele recomandate, poti solicita orice destinatie unde ai visat sa ajungi, sigur vei primi o oferta de la ei.

Idealul meu de destinatie exotica contine neaparat si o mare. Sau un ocean. Cu plaja, mai mare sau mai mica. Cu nisip fin, fie alb stralucitor, fie rosu, fie negru. Indragostita iremediabil de mari, de plaje...nici nu ar avea cum sa fie altfel..
Idealul meu de vacanta exotica are minim trei saptamani. O luna ar fi si mai bine.
Daca, pe langa mare/ocean, pe langa perioada cat mai lunga de rupere de cotidian, adaug si o cultura radical diferita de cea in care traiesc, am toate ingredientele necesare unei vacante de neuitat.

Ma fascineaza Mexicul si este, cu siguranta, pe lista mea de locuri de vazut. De fapt, este pe lista mea de locuri de simtit, de trait.  Pentru ca Mexicul se simte si se traieste, abia asa il poti vedea cu adevarat, complet si complex.
Exotismul acestui loc izvoraste din toate directiile, natura sau creatia omului, gastronomie, traditii. Te invadeaza si te supune. Si este cea mai neconditionata supunere. Caci vrei sa fii supus de tot ce iti ofera.

M-as lasa suspusa neconditionat de misticismul Piramidelor din Chichen Itza- Yucatan. Mi-as derula in minte toate scenele filmate aici, dintr-un film drag mie. Apocalypto. Toate scenele acelea, pe care le-am privit cuprinsa de un amestec de stari greu de descris in cuvinte. Cultura Maya, incredibila cultura si civilizatie solara. M-as lasa invaluita de farmecul aparte al orasului aztec Teotihuacan.
As trece de la pamant si soare si venerarea lor, la credinte mai noi, alegand sa vad Mexico City. Imensul oras. Cu mostenirile colonizarii spaniole- acele case coloniale imense, cu Catedrala din Centro Historico- despre care se spune ca este cea mai mare catedrala de pe continetul american.
Sa bat apoi, cu piciorul, Paseo de la Reforma- Champs Elysses-ul Mexicului. Sa bantui prin galeriile de arta noua, unde mi-as aminti de Frida si de Diego si de a lor poveste zbuciumata de amor. Cumva, parca traind emotiile pe care Mexicul mi le da, as intelege de ce au trait "asa" si nu altfel, de ce povestea lor s-a dus "intr-acolo" si nu altundeva..
Daca as nimeri prin noiembrie as prinde si ziua în care mexicanii isi celebreaza mortii, Dia de los Muertos. Sa particip, sa vad o astfel de procesiune, trebuie ca mi-ar da o cavalcada de emotii amestecate si contradictorii. Cu siguranta m-ar extrage din zona de confort.

Pentru ca plimbarile pirn timp nu mi-ar fi suficiente, as alege sa merg si catre desertul Sonora, poate as simti undeva-cumva spiritul lui Don Juan Mantus. As gasi, cu siguranta, starea aceea pe care doar desertul ti-o poate da. Poate as gasi si raspunsuri la atatea intrebari nascute in mine de Castaneda.
Exotism mai mare decat a participa la o sedinta de samanism, nu stiu daca exista. As indrazni sa particip? Posibil.

Iar dupa atatea emotii simtite, mi-as oferi cadoul unor plaje superbe.
Cu apa turcoaz, cu nisip alb.
Cu lagune, cu palmieri.

Unde mi-as trage sufletul. Unde as invata sa tac mult, cu piosenie, ca dupa cea mai autentica traire. Ca dupa cea mai exotica vacanta.
Sa tac, sa tin ochii inchisi, caci uneori asa, cu ochii inchisi, vedem cel mai bine.
Si apoi i-as deschide. Si mi i-as umple de turoazul apei, de albul stralucitor al nisispului..De lumina. Pe care s-o iau cu mine, acasa, in suflet.

Eu..intotdeauna voi gasi destinatii speciale pentru vacante speciale
Fie ca voi strabate mii de km pana la ele..

Arhiva personala. Costa Rica, 2008

Fie ca vor fi doar la cateva sute de km, in propria tara,

Arhiva personala. Vama Veche, 2004

Pentru ca sunt o calatoare. Si pentru ca sunt indragostita de mine, cea care sunt cand calatoresc.
Cam ca in iubire. Iubesti un om nu doar pentru ceea ce este, ci si pentru ceea ce esti tu in prezenta lui.
Iubesc calatoriile, nu doar pentru locurile unde ajung, ci si pentru ceea ce devin eu in acele locuri.


###
Articol scris pentru Spring SuperBlog, 2018.
Proba 8-Calatoria ca Initiere, drum spre cunoastere. Sponsor CND Turism- Vacante Speciale

Lungul drum catre un certificat energetic de clasa A

Se intampla in primavara lui 2012...
Eu, acasa, concediu de crestere copil. Copilul cateva luni.
Era o zi de pimavara frumoasa, cand am aflat ca blocul in care locuiam, va intra in proces de reabilitare. Stiam de ceva vreme, de la administratorul blocului, ca se facuse acel audit energetic , fara de care nu am fi putut intra in programul de anvelopare. Ne povestea doamna (caci doamna era..) cu mare avant despre ce minunat va fi dupa reabilitare, despre cum vor scadea costurile la intretinere, despre cum trece apartamentul nostru de la certificat energetic clasa B (sau C?) la clasa A..

Noi intrebam cine a fost auditor energetic, doamna ne intreba in ce culori vrem sa se faca blocul.
Noi incercam sa aflam ce solutii s-au propus pentru optimizarea performantelor energetice ale blocului, doamna ne vorbea despre cum ar vrea sa alegem o usa mai speciala pentru intrarea in scara, cea "standard" fiind cam "prea simpla si urata".

Noi vorbeam..ea vorbea..fiecare pe limba lui, fiecare cu ale lui, un nondialog perfect.
In mod evident doamna parea o fiinta axata- mai degraba - pe partea estetica a "lucrarii". Sau era doar extrem de priceputa in a fenta raspunsurile la intrebarile noastre. Justificate intrebari, de altfel.
In orice caz, am primit asigurari ca "baietii" din echipa de reabilitare o sa faca treaba buna, ca este o
super firma cea care va reabilita blocul, ca stie ea, ca s-a interesat ea..

Si chiar n-au intarziat sa apara. A crescut schela pe bloc ca Fat Frumos: intr-o zi cat altii-n zece.  Si au venit si "baietii". Pusi pe treaba maxim, va zic!! Caci, daca nu erau in spatele blocului la o franzela si-un salam sau la o cafeluta si 1-2---10 tigari, erau calare pe schele. Si, ca sa mearga treaba mai bine si mai cu spor, aveau cu ei si tot arsenalul de bancuri, vorbe de duh si strigaturi din popor. Dar, stiti voi, din alea de-mi lesinau florile din ferestre de rusine, cand le auzeau. In plus, in unele zile, puteai avea norocul sa auzi si povesti din budoarele nevestelor/amantelor/iubitelor lor.  Acum, ce sa zic, nu ma pot plange. Mi-am imbogatit si eu vocabularul, mi-am imbogatit si experienta de "veatza" auzindu-le povestile, ca doar aveam nevoie, asta da evolutie!!

Erau baietii astia ceva de vis..Aveau nenumarate calitati.
Erau...

...prietenosi.
Asa de prietenosi incat, intr-o dimineata, pe cand incercam sa imi fac cafeaua cea dintai a zilei, cu copilul in brate, cu ibricul intr-o mana, cu parul valvoi , cu cearcanele pana la gura (adica asa cum ii sta bine unei proaspete mame) am auzit o voce suava la geam.
- Imi faceti si mie si la colegii mei o cafea, duamna, ca miroase foarte bine.

...priceputi
Cand au venit cu tamplaria PVC (pentru care ei facusera si masuratorile!) au facut asa cum se cuvine, in astfel de situatii. Mai intai au smuls toata tocaraia de lemn. Apoi au adus cadrele PVC, ca sa le fixeze. Ca era vant ca-n parc si-n casa, asta e..era normal pana terminau de montat. Dar...descoperirea zilei a fost ca rama de la sufragerie (cat o usa de mare) era mai mica! Mult mai mica. De la podea pana la rama erau asa vreo 7-8 cm!! Sa va spun cum e sa stai cu o gaura in perete (caci stateau langa cadrul nemontat, scarpinandu-se la ..nas..), pana le vine ideea salvatoare...? Care idee? Nu stiu daca vreti sa stiti...un fost raft de lemn, o scandura babana, folosita ca un fel de prag interior..Soc si groaza!
(Daca mai locuiam acolo va faceam o poza sa vedeti ca nici macar nu fac misto...)
Cred ca va dati seama ce izolare termica de calitate au facut la fereastra aia cu asa solutie. Nici nu vreau sa imi imaginez cum ar fi aratat, la final, termografia caldirii in infrarosu.

..sfatosi
La camera copilului aveam montata de noi si tamplaria si plasa de insecte, de cand i-o amenajasem, cu un an inainte. Spre finalul anveloparii, cand peretii exteriori capatasera niste centimetri in plus, plasa de insecte nu se mai deschidea.
-Pai, duamna, nu se mai poate, ca asa reiese peretele si pervazele din lucrare. Daca aveti de dinainte, asta e, nu e facute de noi, noi trebuie sa facem peretii si pervazele cum ne-a zis sefu'.
-Cum adica, dom'le, nu mai pot s-o deschid? Adica voi sunteti pusi sa transformati ceva util in ceva de nefolosit sau cum?
Nu l-a miscat enervarea mea, dar s-a gandit iar..adanc..si a venit cu solutia:
-Duamna, daca vreti v-o dam noi jos ca sa nu ramaneti cu ea blocata. Fortam putin si-o scoatem, mama ei de plasa!! Si-apoi vorbiti dvs cu astia la care ati facut termopanele astea, sa va faceti din aia care se face sul, ca d-asta pe balamale oricum nu o sa mai mearga, uite, ca nu mai puteti deschide in afara!

Ei, multe au fost in acele zile, saptamani, luni..
Dintre toate, cel mai complicat a fost sa reusesc sa fug de muncitori. Care erau prezenti, cand ti-era lumea mai draga, la fereastra ta. Cand ai copil mic, care are chef sa manance din 2 in 2 ore si "hrana" lui esti tu...va spun, nu e nicio bucurie sa fii in plin proces de reabilitare.
Din fericire la camera lui aveam rolete interne. Asa ca, acea perioada am trait-o mai mult pe intuneric. In general.
Si iata ca vine acea noapte in care, cine stie de ce, copilul plange muuult si nu doarme mai deloc..si iar plange..Candva, catre dimineata, se face liniste. Si adorm langa el. O adormire din aia ca o cadere in lesin :). Poate ca am dormit vreo ora...poate doua..poate trei..Cand am auzit primul scancet m-am prins ca il trezeste foamea, doar ca eu nu doream sa ma urnesc de acolo sub nicio forma. Asa ca am intins o mana, l-am tras spre mine, nici macar ochii nu i-am deschis. El fericit ca si-a gasit ce-si dorea, eu fericita ca mai pot sa zac in pat... Poezie la cutie, ce mai!! Parca, totusi, ceva ma deranja..Desi aveam ochii inchisi, parca, totusi, era cam lumina.. Roletele alea nu lasau sa treaca lumina asa...
Parca si auzeam ceva, oare intrase tatal lui fi-miu in camera si-mi zicea ceva??
Mijesc ochii..o secunda. In a doua ii holbez deja! Caci la fereastra cu zorele, pardon! am gresit poezia...la fereastra cu schela, cu roletelele ridicate erau doi "baieti".
Mi-au facut semn sa stau linisita (zau?!?) se duc ei la etajul de sus "Sa-l lasam sa doarma pe asta micu'"..M-am ridicat, demna, cu copilul mufat inca. Am plecat-tot demna!- catre sufragerie.
Ce sa vezi, si acolo era un muncitor pe schela, la fereastra!
Rezultatul a fost sa ma refugiez in..buda!! Era si acolo o ferastra, dar una mica-mica si sus-sus..Prin urmare, mi-am asezat frumos capacul pe vasul de toaleta, si-am continuat sa-mi hranesc copilul. Ba chiar, daca stau sa ma gandesc mai bine, cred ca am mai prins si-un pui de somn, asa, in fund, cu capul sprijinit pe suportul de hartie igienica.

.....
Nu mai locuiesc acolo de vreo doi ani. Stiu, de la cine a ramas in bloc, ca nu a scazut niciun cost la intretinere, ca facturile pentru caldura sunt la fel de elucubrante. Diferenta este ca, acum, cu blocul anvelopat, iarna temperatura din camere urca la 28 grade!! Retineti: cu radiatoarele oprite!!
Nu stiu cine si ce fel o fi facut receptia atunci acolo, cu siguranta o termoviziune ar putea sa spuna multe despre ce fel a fost facuta anveloparea..
Nu cred ca acum certificatul energetic ar fi (in mod real!) de clasa A...
Si, va spun drept, astept cu "nerabdare" momentul in care blocul unde m-am mutat va fi reabilitat. Caci suntem pe lista si urmeazaaaaaaaaa.....:)


####
Articol scris pentru Sprin SuperBlog 2018, proba 7.
Sponsor: Enermed Impex SRL