Evadarile mele

De Allende m-am indragostit in 2007, cand am dat cu nasul de "Tara mea inventata". Cum eram in etapa in care ma pregateam sa ma car voluntar(a) in Costa Rica, am devorat cartea intr-o noapte (desigur, alba) si tavalugul de emotii a fost de nedescris.
Am continuat sa ii cumpar cartile, unele mi-au placut mai mult, altele mai putin. Unele m-au emotionat, altele doar mi-au placut fara incarcatura emotionala majora...
Cert este ca Allende a ramas, de-a lungul timpului, una dintre scriitoarele mele preferate.

Liiceanu spunea "Ai atatea vieti cate carti ai citit".
Cartile si filmele sunt forma mea de evadare din cotidian, atunci cand nu pot evada altfel. Cand vreau sa fug de rutina zilnica (care, uneori, ma face pilaf la cap..) si nu pot sa ma urc in masina si sa plec macar si numai pentru o zi undeva ...citesc. Sau vad un film.
Ei, bine, in ultimele luni (muuuulte, foarte muuulte, prea muuulte) am suferit ca un caine batut (exagerez, dar v-ati prins deja.) ca NU AM PUTUT sa mai citesc.
Un blocaj teribil, orice carte luam, nu reuseam sa intru in ea. Nu reuseam sa ma desprind de realitate, nu reuseam sa nu-mi mai aud gandurile...
Am inercat nshpe carti, am incercat nshpe autori..Nimic.
Cand am vazut ca scrisese Laura despre doua ale lui Allende, carti pe care inca nu le aveam, mi-am jurat ca o sa-mi cumpar "Insula de sub mare" si ca..daca nici ea nu ma scoate din blocaj, atunci nu stiu ce ma mai poate scoate...

Iniante de minivacanta noastra la mare am dat comanda si au venit.
Nu, nu am citit la mare, caci a fost mult mult mult prea frumos acolo. Era deja o fuga atat de intreaba si atat de tare m-am rupt de cotidian ca nu mi-a mai trebuit nimic altceva. :)

Dar..m-am intors in oras. Si iata ca, intr-o seara de weekend am pus mana pe carte si...si, wow, s-a facut 2 a.m. si inca n-o lasasem...
Si noaptea trecuta la fel...
Si, da, azi -acum, la birou...imi cad ochii in gura de somn...
Si, da, dupa job duc copilul la sport si apoi avem niste chestii de facut prin oras...dar..dar..la noaaaaapte..cine va citi pana termina cartea?!?!?! Me-Me-Me...

Ma rog..ideea este ca sunt foarte foarte happy ca am reusit sa imi regasesc ceea ce este, dupa cum spuneam, una dintre cele mai bune metode de evadare.
Cat despre carte, da, imi place...nu, nu este cea mai speciala carte a lui Allende, dar..well, m-a scos din blocaj? M-a scos!! :)

Carti, unghii distruse si muzici

Si au venit...

Asa ca acum nu ma pot plange ca nu stiu ce carte sa iau cu mine in minivacanta asta. Daca voi avea sau nu timp/chef de citit, asta ramane de aflat.

Daca tot am pomenit de minivacanta: vai de capul meu, de-abia o astept!!!!!!!!!!!
As pleca azi, ACUM!!, dar mai am tot felul de chestii de pus la punct pe la bioru..
Ah, chiar, iar caut oameni, iar fac interviuri....nu stiti vreun student care vrea job part time?!?! Serios!


Alte intamplari demne de mentionat? Nu prea am...
Mi-am rupt o unghie intr-un mod horror, adica dintr-un punct de unde nici macar nu o pot taia, e jos rau de tot, ma doare de crap...am dat cu ea, ca desteapta, intr-o poarta. S-a dat peste cap, jap-jap, ruptura. Si nu nu orice unghie, ci unghia de la un anume deget...care acum e infasurat cam asa:

Prietenii ma incurajeaza ca ...o sa-mi cada! Happy de numa'... :))
Pana atunci...daca vedeti una care tine un deget ca si cum v-ar injura, sa stiti ca nu va injura..:P


Si, ca sa fie complet varza si o amestecatura toata "scrierea" acestei zile, hai sa va las si fixatia zilei mele in materie de muzica

o carte si multe stari

Desi cam peste tot pe unde-i gasiti descrierea veti citi ca este o carte despre iubire...iubirea care strabate deceniile...care invinge anii..etc-etc...eu am ramas cu sentimentul ca, in primul rand, este o carte despre cum poti sa imbatranesti frumos. Sa imbatranesti frumos pastrand iubiri nealterate, prietenii frumoase, secrete in cotloane de intuneric..orice, DAR ORICE!, te poate ajuta sa realizezi asta. Da, povestea de iubire pare a fi cea pe care se pune accentul, in sensul ca tot romanul de croseteaza in jurul ei, daca ea nu exista nici romanul asta nu ar fi existat... Dar, cumva, eu am cules si multe altele din cartea asta... Sa inveti sa accepti ce ti se intampla fara zbateri inutile, sa inveti sa mergi mai departe orice s-ar intampla, sa ai in jur o mana de oameni care-ti vorbesc si-ti inteleg graiul (nu limbajul, nu dpdv lingvistic!), care-s "acolo" atunci cand ai nevoie de ei "acolo"...

Sunt multe de spus...dar, pote, cel mai important lucru pe care-l pot spune este ca..dupa ce-am inchis cartea asta, cand am terminat-o..am avut senzatia ca-s un pic mai bogata..ca stiu ceva...ceva in plus fata de ce stiam cand am inceput-o. Este sentimentul pe care l-am avut la cele mai multe dintre cartilei Isabelei Allende. Stiam de cand mi-am cumparat-o ca imi va lasa o stare faina ..ca la finalul ei voi zambi...Exact asa a fost.

De fapt, in cateva cuvinte, starea mea la final as rezuma-o asa:
Drag.
Cald.
Lumina. 
Zambet. 
....si....
Pe bune, hai sa fim mai misto decat suntem. Mai senini. Mai putini inversunati. Relax. Take it easy.
Pe bune, hai!

"Vinovata" de starea asta a fost...

p.s.
Va recomand cu mare caldura si drag..cea dintai carte pe care-am citit-o eu de Isabele Allende, cartea care m-a luat si m-a ridicat suuus...si m-a lipit de tavan..si m-a adus inapoi si..., intr-un fel, mi-a rasturnat viata cu fundu-n sus la vremea citirii. In sensul bun. Tara mea inventata.

De fapt..va recomand scriitoarea. T
Eu cred ca am doar una sau, poate, doua carti (traduse la noi) necitite. Periodic ma intorc la ea. Ma cheama intr-un fel al ei..cu scriitura ei..cu Chile al ei..cu memoriile ei...cu..si cu..si cu...:)

Carti, patinaj si bucatareala...

Imi faceam aici o lista cu ce mi-as fi dorit sa mai fac si nu prea mai faceam. Mare lucru nu s-a schimbat de atunci, nici nu e de mirare, caci jobul pana la 17.30-18 si copilul -dupa- imi ocupa frumos si intreg timpul. In plus, in putinul timp liber (dupa 22 sau in weekend-cateva ore- ) nu prea mai am stare pentru ele... 

DAR... la inceput de 2014 mi-am dat seama ca anul trecut NU AM CITIT NICIO CARTE!! (pe cele de parenting nu le pun, alea fac parte din "job", nu sunt socotite) Pare incredibil -pentru cineva care manca pe paine carti, sa nu fie in stare sa termine nici macar una intr-un an. E drept ca am inceput vreo trei, dar le-am abandonat pe traseu. Nici nu nimerisem vreuna care sa ma tina in priza...sa ma aduca in starea in care intru eu cand citesc ceva ce-mi place ..(adica nu o las din mana-pana n-o termin). 

Tot pe la inceput de 2014, intr-una dintre sensiunile de shopping (pampersi, fructe, lapte, etc-etc) de prin Carrefour..imi cad ochii pe Isabel Allende- Caietul Mayei. 

N-am putut sa nu o iau, data fiind pasiunea mea pentru scriitura acestei doamne (de care m-am indragostit in 200?(8), imediat dupa  "Tara mea inventata")

Sambata trecuta am inceput-o si am citit si am citit si am citit....cat m-a lasat somnul juniorului. Sambata aceasta am avut noroc de vreo 3 ore de somn ale tanarului, asa ca..mai am putin si-o termin. Nu stiu daca va puteti imagina ce happy sunt pentru asta. Intai pentru ca-mi place de mor (cartea), apoi pentru ca am reusit sa depasesc acest mic blocaj. Acu' ca am trecut de el, recunosc ca-mi doresc sa citesc cate-o carte pe luna (daca-mi iese va fi super ok) sau una la doua luni... Urmatoarea ma asteapta pe raft, am cumparat-o deja...este Nono- Renata Carageani. Carte luata pentru coperta (pana acum n-am mai facut asta, jur!) si pentru descrierea de pe spate. Apoi am cateva restante la dragul meu Zafon (care m-a cucerit demult cu Marina, Jocul ingerului, Umbra Vantului, Luminile din Septembrie)--cred ca mai sunt 3 aparute asa ca mi-am mai asigurat trei luni... Nu-mi propun alte titluri, oi vedea pe ce mi-or mai pica ochii...si cum voi sta cu timpul/starea/etc-etc...

Urmatoarea intamplare fara copil, de sambata, a fost la...

Foarte frumos. A fost o seara faina, de fete (cu Diana si Elena) pe care i-o datorez intai Danei Cristescu (care ne-a oferit invitatiile), dar si lui Andrei, care-a stat cu Andreiul mic, ca baietii, acasa. :)Ei seara de baieti, noi de fete, no! :)

Iar intamplarea numarul trei, fara copil, pe care-o datorez sora-mii-caci ea a ramas "in charge" cu copilul, este de-aseara.. De data asta bucatareala...dar una care n-a fost "de nevoie" ci de chef.. Adica vita cu sos (iaurt&menta&coriandru&usturoi). Doar pentru mine, caci latuta masculina a familei nu pune gura pe asa ceva:)). Plus guacamole - despre care Andrei, cand i-am dus sa guste, a intrebat daca "trebuie" sa consume si daca n-o sa moara de la el:). Noroc ca am simtul umorului! Fie vorba-ntre noi...acesti doi Partosi sunt identici: stramba din nas la tot ce-i nou si "altfel"....Sper ca macar cu cel mic sa am o sansa la schimbat ceva...caci la cel mare m-am resemnat! :P)  Ah, am facut si pilaf cu pui, ca sa fie si o mancare normala :))

Daca tot am inceput cu lista de lucruri pe care-as vrea sa le mai fac...sper ca vom incepe sa vedem si filme. Macar pe cele nominalizate/premiate la Golden Globe. Eu una as incepe cu Tom Hanks in Captain Phillips. Mai vedem.

p.s.

Despre Andreiulnostru...in curand..intr-o alta postare! :)

Un ochi si o ureche. Sau: o carte si-un un film

“Eu si Kaminski “- Daniel Kehlmann (Editura Humanitas, 2009)
Cartea se doreste a fi o satira a doua lumi: pe de o parte cea a artistilor, pe de alta parte cea a jurnalistilor -care se hranesc din intamplarile vietii primilor mentionati- si, intr-o oarecare masura, chiar reuseste sa fie asta.
Kaminski, ultimul discipol al lui Matisse, reprezinta prima lume. Batran, orb, foarte bolnav, iesit demult din gratiile presei de specialitate, criticat pentru stilul in care a pictat utimele panze, mai apoi uitat cu desavarsire.
Sebastian Zöllner este un jurnalist/critic de arta mediocru si cu o mare intentie de parvenire. Are impresia ca a gasit calea spre celebritate: va scrie biografia lui Manuel Kaminski, va astepta ca acesta sa moara (nutreste speranta cinica a unei asteptari scurte, data fiind starea de sanatate a pictorului..) si va publica respectiva carte. Cei doi ajung in ipostaza de a intreprinde o calatorie impreuna. Iar finalul acestei calatorii nu va fi nimic altceva decat inceputul a doua noi calatorii, pentru fiecare dintre cele doua personaje. Unul dintre ei va renunta la ochelarii de orb si va urca la volanul unei masini… celalalt va arunca toate materialele stranse despre artrist si va renunta la idee de a scrie biografia care urma sa-i aduca celebritatea.
Ca stil nu m-a impresionat. Ca subiect este-insa- generoasa si ofera acest final surprinzator. Fara a fi o fresca a celor doua lumi, cartea vine cu instantanee amuzante din ambele. Seamana mai degraba cu un scenariu de film, iar acesta nu va intarzia sa apara: Wolfgang Becker(cel care a regizat si Good Bye Lenin!) a inceput deja filmarile pentru acest film. Aparitia lui este anuntata in 2010. Un film pe care nu-l voi rata!
Pola X (1999)- filmul lui Leos Carax. ( Les Amants du Pont-Neuf este tot al lui)
Leos Carax este “vinovat” nu doar de regie ci si de scenariul filmului. Exact ca si in cazul Les Amants.
Dupa ce le-am vazut pe amandoua ce pot sa va spun este ca dpdv regizoral omul este atins de “microbul” genialitatii.
Apoi …am certitudinea ca Leos Carax este puternic atras de lumea celor din “afara” societatii, altfel n-ar putea sa nasca din scriere/regie personaje atat de complexe, constructii de intamplari iesite din comun..toate amestecate intr-o promiscuitate fara egal. Un menage a trois pe care-l intuim …in care doi din cei trei sunt fiu si mama, o posibila viitoare casatorie intre el si verisoara lui, o sora semisalbatica si needucata care apare din neant si-si spune povestea intr-o padure in miez de noapte…
Mama, Catherine Deneuve. Fiul, Pierre -Guillaume Depardieu. Sora, Isabelle, o femeie cu un chip extraordinar de expresiv si de o frumusete stranie – Yekaterina Golubeva.
Pierre lasa in urma castelul din Normandia -unde traise pana atunci- si pleaca in Paris cu Isabelle. Aici va ajunge intr-un grup din marginea societatii pariziene, un grup care este in mod evident in afara legii.  Si situatiile nu se opresc aici…
Dar n-am sa va povestesc filmul. Povestit ar putea sa para doar o imbarligatura de relatii, stranii si greu de inteles/acceptat.. Dar il recomand cu mare drag!!