Bookfest in... altfel de imagini :)

As putea spune, fara sa exagerez, ca Andrei merge la Bookfest dintotdeauna. 
Daca ma gandesc mai bine, am fost la Bookfest si cand era doar o mogaldeata ce crestea in mine, asadar a fost la Bookfest de dinainte sa se nasca.
Anul acesta am mers chiar de 1 iunie, am mers in trei, pastrand traditia. 
Uitandu-ma la fotografiile de anul acesta mi-a venit o idee, iar rezultatul il vedeti mai jos.

Sper sa va placa si sa va aduca zambet. 
Eu am gura de la o ureche la alta :)

Asadar..PADAM!!!
Intrarea:

2013, 1an 1/2

2015, 3 ani 1/2

2019, 7 ani 1/2

Carti, carti, carti...

2013

2015

2019

Mana-n mana.

Mana-n mana prin Centrul Vechi. Intr-o sambata, pe la pranz.

Eu si el.

El mai are mai putin de juma de metru pana ma ajunge. 36 la picior, imediat imi incalta adidasii mei 37...Picioare lungi (mor de dragul cracilor lui lungi!!!), lung cu totul, pare mai mare. Se opreste la tot ce vede scris sa citeasca, intra in vorba cu oamenii, uneori. Vrea sa ascultam toti cantaretii ambulanti de pe la colturi de Lipscani. Apoi vine si imi spune,in soapta, "imi dai niste bani sa le dam in cutia aia?". Vede un afis cu concertul Scorpions si ma intreaba "La astia ai fost la concert cand eram si eu la tine in burtica?". (Dintotdeauna cand vedeam vreun afis de concert, pe la care am fost pe vremea mea de "doi in unu", ii spuneam..asa ca acum ma intreaba mereu..).

Tinta noastra este o librarie. 

Asa am plecat de-acasa: decisi sa ne infigem intr-o librarie. La Universitate intram in Libraria Mihai Eminescu. Intreaba doamnele unde e zona de carti pentru copii. Coboram si incepe sa caute. Gaseste. Alege. Vreo patru. Se uita la ele si renunta la doua "luam doar doua, pe celelalte mi le comanzi tu de pe elefant?"Comenteaza "pe asta o am de la doi ani... pe asta mi-o citea Vali(fosta bona)... pe asta mi-a luat-o tati....pe asta am luat-o cand am fost la Humanitas" .  Ce de amintiri! :)

Iesim din librarie cand se inchidea.

O luam la picior, inapoi, pe jos, spre Unirea. Spre metrou. 

Calea Victoriei. 

Vrea pe o banca pentru ca "as vrea sa rasfoiesc si eu cartea asta". Banca, pe Calea Victoriei, nu gasim. Gasim, insa, o scara de muzeu si ne asezam pe niste trepte.

Trece o doamna cu forme mai ... speciale. Se opreste din rasfoit si imi sopteste razand "wow,ce sani mari are doamna aia!!!".  

Ne ridicam si continuam drumul. 

Din nou Centrul Vechi.

O tipa, care sta la o masa, la o terasa, ii face cu ochiul. E foarte frumoasa. Si destul de dezgolita pe alocuri :). "E destul de sexi doamna asta, nu crezi?" ma intreaba o voce mica din dreapta mea. "Cam da".

Ii arat casele vechi, balcoanele, ferestrele mai speciale ale unora. Imi atrage atentia ca sunt afise cu "cade tencuiala". Glumim despre cum o sa cada balconul uneia si inventeaza pe loc, rapid, un scenariu horror. Ma prefac speriata si intru in joc. Fugim putin. Ne strambam unul la altul. Ne prostim. 

6 ani si (imediat) jumatate.

Notate in fuga

Pe asta trebuie sa o tin minte, asadar o scriu: ziua in care am citit amandoi in aceeasi camera, fiecare cartea lui. Azi.
E drept ca el inca nu își citește in gând, așadar auzeam si ce își citea el din Recreatia mare.
(Da, am găsit reeditata cartea si i-am cumparat-o)
Si e drept si ca, atunci cand radea cu lacrimi de ce își citea, ma opream din cartea mea ca sa ma hlizesc si eu cu el.

Insa asta nu schimba cu nimic premiera lecturii in doi.

O adaug la serile de prin octombrie, vreo doua la număr, seri in care mi-a citit el la culcare. (eu eram palita de o laringita care imi furase total vocea)

###
Sunt zile im care ma uit la el si parca tot nu imi vine sa cred ca eu..eu..sunt mamă de copil de 6...
Pe bune,chiar am facut eu asta?!😊😀

Ideile lui

Peste strada de noi, pe un colt, era candva un nene cu o rulota, un fel de mini piață. O alternativa fericită, caci de acolo cumparam vara fructe si legume care chiar păreau să aibe gust. Mai apoi mormanele de pepeni..din care am consumat până pocneam..
Era un teren viran locul unde se aciuase omul cu rulota. Si cu toată familia, căci erau mulți,inclusiv doi.puști cam de anii lui Andrei, cu care se lua el la întrecere.
Intr-o zi am vazut ca au crescut niste garduri despartitoare pe teren si..desigur..în scurt timp a început sa crească un bloc.
Fix in dreptul lui parchez eu, daca am norocul sa gasesc loc.
Andrei, obișnuit sa citească tot ce scrie peste tot..m-a informat care sunt suprafețele apartamentelor din bloc, cat costă,câte camere vor avea, cum îi cheamă pe cei care construiesc, etc..etc..Tot ce scrie pe gard, nah.

Azi, dându-se jos din mașină, s-a proptit în dreptul unei schițe de apartament și mi-a zis "Pe ăsta cred că îl vom cumpăra noi, pentru mine si viitoarea mea soție și copil! O sa am nevoie de trei camere, pentru început va fi suficient, cand crește copilul o sa luăm altul!"
Asadar...abia la un an și cateva luni de când ma distrez cu ratele la apartamentul în care locuim si trebuie sa mai iau unul 😂😂
Cam atât am avut de zis, fug să îmi caut încă un job căci prevăd cheltuieli mari 😀😀😀

Capcanele din casa..😉

Ieri,pe la miezul zilei,se juca intins pe covor la el in camera. Isi facea niste "inventii" din lego. (Da..la el toate legourile au ajuns amestecate, dupa ce le face-desface dupa schemele lor..ele ajung la gramada si incepe procesul de "hai sa inventez eu ceva..altceva"😉)
Conditii de maxima siguranta, nu?! Caci..ce se poate intampla cand esti intins pe jos?!?
Aud un tipat si apoi un urlet. Cum imi stiu copilul si stiu ca el plange doar cand e chiar nashpa ce-a patit..las ce faceam si ma duc sa vad.
Ah..well...si-a infipt obrazul direct in coltul biroului. Rezultatul: o mica gaurica in el si o vanataie (in formare) de jur imprejur.
Ca,nah,s-a ridicat brusc sa ia nu stiu ce si..zbang..ia,te uita,de unde o mai fi aparut si biroul asta aici?!?!

Moment depasit.
S-a privit in oglinda, a decretat ca "aaa..am mai avut din astea si o sa treaca!". Am fost total de acord cu el.
Ma intorc la ale mele.
In bucatarie imi cade nu stiu ce din mana. Ma aplec si iau..ma ridic..
Stiti cum e sa iei un colt de termopan in spate?! Adica sa te infigi ...cu elan si voie buna.. direct in coltul unei ferestre deschise??
Senzatie de catifea.
Mi-a scapat o injuratura printre dinti..in soapta..cat sa o aud doar eu..
O gaura mica in spate..piele raschetata de jur imprejur.
Aaa..ok..ce-i spuneam copilului?!?
Sa fie mai atent?!
Ihim..mda..bine,mah!!!

Doua maini si niste vorbe

Mergeam zilele trecute de mana și, brusc, mi-am dat seama ca am alta palma în palma mea..una mai puțin pufoasa, cu degete mai lungi și mai subțiri.. A fost asa..cumva...ca și cum abia acum am înțeles ca s-a făcut
băiețel în adevăratul sens al cuvântului.

-Scumpa mea mamica, esti asa de scumpa ca nimeni nu te poate cumpara!

Viroze de sezon..

Abia asteptam vacanta asta la mare..aveam multe planuri …doream sa-l duc sa vada tot felul de locuri si sa ne distram maxim, inclusiv in piscina de la hotel..

In schimb ea a veniti cu o febra catre 39, cam la 4 ore dupa ce-am ajuns…Asa, din prima zi, deh! Febra care a tinut 3 zile, ea fiind doar insotitoarea unei posibile herpangine (nu am garantia ca asta a fost, caci la urgenta din Constanta-unde am ajuns din prima noapte- ii dadeau antibiotic, fara sa-mi dea o minima hartie la mana cum ca as fi trecut pe acolo..fara sa plec de acolo cu o foaie care sa dovedeasca trecerea noastra pe acolo. Cacat de tara, that’s it! Am stat in legatura cu pediatrul nostru de aici, am pozat gatul copilului, am trimis poze pe whats'up, am calarit telefonul cu nshpe sms-uri…). Febra a trecut dupa 3 zile..dar burta a ramas deranjata inca vreo cateva.. Asa ca, bietul copil a fost frustrat la maxim. Intai de cele 3 zile in care a stat mai mult in camera sau pe langa camera..timp in care piscina (care era fix sub geamurile noastre) era plina de copii… Apoi, urmatoarele zile, in care am spus mai multe NU-uri decat am spus in ultimele luni..caci “mami, am vopie porumb fiert?” “NU”; “mami, am voie inghetata?” “NU”..mami am voie..nu..nu..nu…fir-ar ale naibii de nu-uri..!!!

Asadar, ati ghciit, vacanta noastra a fost praf..

De altfel acum, in Bucuresti, Andreiul ma tot intreaba cand plecam in vacanta…

Bon. Dupa cele 10 zile petrecute asa de mirobolant..ne-am intors acasa… Unde, a doua zi de Bucuresti a venit cu voma…si viroza intestinala. Dar una cu manifestarea asta pe care A nu prea a avut-o: voma. La modul ca vomita si 2 linguri de apa, daca le bea.. Asa ca..in 24 de ore de la debut dadea semne majore de deshidratare..Cu tot ce i-am dat.. Am stat inca o spatamana cu el, in medical, in primele zile dandu-i apa cu lingurita din 3 in 3 minute..si am reusit sa nu ajungem la spital/perfuzie/staff like that… Ma rog, nu am chef deloc sa intru in detalii, de altfel as vrea sa le uit..Dar au fost zile nashpa..pentru el..

Singura parte buna a fost ca am stat mult impreuna (da, eu sunt printre cele care considera ca un copil se reface mai repede si trece mai usor prin boala daca isi are mama alaturi!)..ca s-a bucurat de joaca noastra…ca, dupa ce-a incetat cu febra (caci si in enterovrioza asta a facut febra..), am si iesit pe afara si ne-am plimbat mult…

Dupa aceste minunate zile..eu m-am intors la munca..

Blogul nu-mi mai merge de pe pc-ul de la job, chestii de Securitate…asa ca abia acum apuc sa mai scriu si eu cateva randuri…

Si..ghiciti ce fac? Ei, da, ma uit dupa vacante… Caci nu ma las. Mai vreau una. Nu stiu exact nici unde, nici cand.. De preferat pana incepe gradinita…

Ah, nu am spus? A este inscris in grupa mare. Am baiat de grupa mare..wow…pe bune??

lecturi, vorbe, gesturi

Citeste benzi desenate cu Angry Birds. De ieri, de cand i-a cumparat-o tati de la Bookfest, cu ea in brate sta toata ziua. (promit postare separata despre Bookfest). Nu vrea sa-i citesc eu, adica pe mine m-a pus sa-i citesc doar ieri, inainte de somnul de pranz. Altfel, vrea el, doar el, caci "eu stiu sa-mi citesc si singur". Citeste baietelul..se opreste si reciteste, cand da de-un semn de punctuatie la final si nu tinuse cont de el... Isi citeste cu intonatie..se amuza..se distreaza si este tare bucuros ca poate..el! Dimineata si-a luat cartuloiul in brate (chiar este mare) si m-a intrebat "Dupa ce merg la baie si ma spal pe dinti, pot sa citesc in pijamale? Sunt cam grabit sa citesc din angry birds, pot sa ma schimb mai tarziu?". Sigur ca a obtinut aprobarea, cum as fi putut altfel?? Stateam pe hol, nu ma vedea, si-l ascultam citindu-si...si, printre multe zambete, mai ca si-a facut loc si-o apa-n ochii mei. Cresti, baietelule, cresti asa de repede!!!...

A primit si cartea Alinei Manole, "Aventurile ratoiului Adalbert", la lansarea careia noi NU am ajuns. (sa ne fie rusine, dar el s-a lasat dus de valul KARAOKE & staff...in Cismigiu.. si nu s-a mai dat plecat de acolo. Asa ca n-am reusit sa le facem pe toate..). Cu autograf, pentru Andrei-mare, dar tot Andrei e si cel mic, asa ca darul pentru Andrei-mare a ajuns la un Andrei-mic :). Multumim. :) Ieri a vrut sa citeasca el toate numele si (desigur!!) numerele de capitole. A facut-o. A citit si ultima fraza, cea in care ne anunta ca vom afla ce se mai intampla intr-o alta carte. VA URMA. -asa scrie Alina, asa ca Andrei m-a anuntat ca o sa avem si cartea care va fi continuarea acesteia...NEAPARAT. :) Pana atunci, aseara, la culcare, am citit jumatate din ea. El ar fi vrut-o pe toata, dar era trecut de 23 si doream sa adormim pana in miez de noapte, asa ca ne-am oprit la jumatate. Dimineata, primul lucru spus la trezire "Mami, stii de ce Adalbert nu dorea sa iasa din ou? Pentru ca nu stia ca-l asteapta o mamica iubitoare. Dar mamica lui stia ca va veni Adalbert, asa ca toc-toc, a spart ea oul cu ciocul!". Un rezumat bun, as zice eu.. 

Intindeam rufe, pe balcon. Desculta, caci ma grabisem si nu mai apucasem sa-mi pun papuci (eu, care oricum sunt antipapuci!!). "Mami, o sa racesti!" (da, il cam pisez pe el la cap sa isi puna papuci, pt ca aici este mult rece pe jos..) A disparut si m-am trezit cu el in balcon cu...papucii mei in brate. Mi i-a asezat la picioare, grijuliu. "Multumesc, Andrei" Tare mirata, tare emotionata..nu aveti idee cat de tare.. "Cu placere, mami. Doar eu sunt in casa sa am grija de tine. Si tu ai grija de mine mereu!" Cresti, dragul meu, cresti asa de repede!!...


Vorbea cu o doamna, intr-un magazin. initial, cat timp nu si-a ridicat ochii catre ea, el fiind atent la altceva...i-a vorbit la persoana a doua singular. Cand a vazut-o, fiind doamna mai in varsta (adica asa..cam de varsta mea :P) a schimbat brusc si a inceput cu dumneavoastra. Mi-a picat capul pe jos, habar nu aveam ca face asta cu atata usurinta, de altfel nici nu am pus accentul pe asa ceva, mi se parea destul ca saluta cand intram, spune multumesc, spune la revedere la iesire.. Are totusi DOAR 4 ani jumatate.
Sigur..asta nu-l impeidica sa-i spuna altei doamne, care-i spunea ca "daca darami standul acesta o sa te inchid aici ca sa pazesti magazinul" (intr-un mega) "Ce prostie ATI SPUS! Cum ar putea un copil sa pazeasca magazinul?, pentru asta aveti nevoie de un adult, cum ar fi domnul acesta adult" -si a indicat un domn de la coada... Noroc ca doamna avea simtul umorului...si nu i-a tinut si-o morala despre cum sa NU spui unui adult ca zis o prostie..etc-etc...


Lunea mi-e cel mai greu sa plec dimineata de acasa, dupa cele doua zile de "aventuri impreuna"..mi-e cel mai greu....Ma voi apuca serios de jucat la 6 din 49...poate ..cine stie... :)

1 iunie -ziua lui, ziua mea

Pe la ora 8 am s-a trezit si mi-a spus "Haide, mami, sa ne grabim, ne asteapta multe aventuri la Sinaia. Sa nu intarziem. (???)". La 9 si ceva copilul era deja hranit, fructele si restul de crantaneli pentru drum si pentru acolo-pregatite, rucsacul cu haine gata si el. Ready to go!!!

Am purces la masina, unde lasasem in portbagaj cadoul pentru el. Nu ceruse, dar stiam ca se va bucura si ca o sa ne tina ocupati la "picnicul" planificat. Puzzleul cu Zootropolis (de fapt 3 puzzleuri intr-o cutie, fiecare cu alta dimensiune) si cartea Sindbad Marinarul. A fost surprins ca a primit cadou, s-a bucurat, de altfel le-a tinut in brate aproape tot drumul pana la Sinaia.

Primul lucru cand am ajuns a fost sa ne parcam masina la locul deja stiut din toamna: parcarea de la telecabina, unde poti lasa masina (contra unei taxe de 10 Ron) toata ziua. A fost usor dezamagit ca era inchis chioscul de la telecabina, cel unde vazuse Monopoly Junior-pe care il dorea. I-am spus ca-l luam noi altadata, din alt loc, de altfel nici nu stiu daca varsta recomandata nu cumva e mai mare decat a lui...

Ora 12 ne-a prins deja la cota 1400. Drumul cu telecabina l-a incantat la fel ca prima oara, iar eu l-am suportat mai greu ca oricand.(da, mi-e frica in telecabina... da, mi se face stomacul punga la toata trecerile peste stalpii aia.. da, eram doar noi doi si nenea care "conduce" telecabina..si mi-era si mai frica decat de obicei..). Am comandat sucul lui si cafeaua mea si ne-am apucat de facut puzzle. Planul meu de-a intra in padure si de-a zburda printre copaci a fost abandonat cand a coborat un urs gunoier la 20-30 m de noi.. Asa ca n-am facut prea multi purici la cota. La coborare am fost mai multi in telecabina (nu doar pe mine m-a cam speriat domnul Urs), asa ca am suportat mai zambitoare drumul...

Sa mergem in magazin, sa cautam tricou cu minioni...Eram sigura ca vom gasi in magazinul de unde-i luasem, in toamna, caciula cu Cars. In drum spre el am oprit si-n libraria-papetarie Flower Power, unde-a luat-o pe intrebari pe vanzatoare despre nu's ce carte pe care-o vazuse el in toamna... N-am identificat-o, asa ca am plecat fara carte. In schimb am gasit tricoul minionesc, si-a amintit si ca pe-acolo era un magazin cu jucarii...am dat o tura si prin ala..In juma' de ora bifasem tot ce era de bifat acolo, asa ca am reiesit la aer, la parc, la "alta aventura".

Oprirea urmatoare a fost la ..trenulet. Cum care, ala care face tur prin Sinaia...Numai ca nu s-au strans 6 adulti, asa ca am abandonat acest proiect pentru mai tarziu. Poate dupa masa...
Ajunsi in parc s-a aratat dornic de tiroliana..De cand am vazut-o m-am gandit ca nu se va da, dar l-am lasat sa urce si..cand s-a vazut sus, cand s-a prins ca trebuie sa-si dea drumul de pe o casuta pana intr-un copac care nu era taman aproape...a renuntat. De fapt..a inceput sa planga si a zis ca el nu vrea, ca si cum il obligase cineva sa se dea:))).

Ne-am distrat la locul de joaca, am mai facut o tura de parc..si, ce sa vezi, cand mi-am aruncat ochii pe cea era deja 15.. Hopa, mai, copile, hai sa mancam..

Deja stiam unde vreau sa mergem..din toamna vrusesem sa vad cum e la Kuib. (despre care tot citisem ca ar fi child friendly) Si nu mi-a parut rau deloc de alegerea asta, chiar daca am impresia ca nu sunt preturi deloc mici (recunosc ca nici nu imi pasa ce preturi au, o data ce se punea problema sa luam o singura masa in deplasare..ca doar nu stateam nshpe zile..).Locul este super fain, este si loc de joaca in aer liber, tu stai la terasa linistit si copilul se distreaza si se cocoata pe toate cele, in raza ta vizuala... Servirea super ok, doamna amabila, m-a avertizat sa nu comandam de la inceput si felul doi caci sunt mari ciorbele si crede ca o sa-i ajunga..da, asa a fost, avea dreptate. A venit repede si mancarea, freshul lui, cola mea...apoi ne-am destrabalat cu niste clatite, eu cu dulceata-el cu ciocolata (desigur)..si uite-asa s-a facut deja aproape 17...

Plecare catre muzeul trenuletelor. Unde am stat cam o ora, s-a uitat si a alergat dupa trenurile din diorama, s-a jucat la minilocul de joaca din sala, am privit trenurile care veneau in gara... Ocazie cu care am aflat ca exista un tren privat al carui bilet Bucuresti-Sinaia este 19 Ron. Pentru adulti. Il vom incerca si noi candva, asta sunt sigura..

Ne-am intors in oras, el abia tarandu-si picioarele, dar dornic de "inca o aventura". Am mai incercat o data sa ne plimbam cu trenuletul ala...dar, de data asta, nici macar nu a mai aparut..E greu sa te plimbi cu un tren care nu apare, nu-i asa?? Prin urmare, pe la 19 si ceva, ne indreptam catre masina... Acela a fost momentul cand..din senin..Andrei a amutit. Brusc. Imediat..in timp ce mergea..si-a scapat jucaria pe care-o tinea in mana. De doua ori. M-am prins ca este bucati de oboseala...si stiam si ce va urma... Da, a adormit pe la 19,30, in masina..si a dormit tot drumul pana acasa..ba chiar si dupa ce am parcat, deschis usi, adunat bagaj...

In pat, inainte de culcare, mi-a soptit.."Mami, am avut un 1 iunie minunat si plin de aventuri. O sa-l tin minte toata viata mea!" :) Nu stiu daca il va tine minte, dar stiu sigur ca va conta acolo, in sufletul lui. Eu il voi tine minte. Pentru ca nu i-am facut doar lui un cadou, ci si mie. Un frumos cadou.

sa cantam zic...

Va amintiti ca v-am spus (de multe ori) cat poate sa cante copilul acesta...? Cand se joaca, cand face baie, cand mergem cu masina, cand mananca (din pacate, da, uneori si cand mananca..), cand..cand.. Va spuneam ca ma prind ce stare de spirit are dupa asta: cand e trist/nervos/suparat NU canta. Altfel..canta cam tot timpul..si prinde foarte usor..(Andrei -mare- spunea ca are ureche muzicala foarte buna, iar eu il cred caci stie el ce spune..)

Daca tot suntem la categoria premiere..ei, bine, ieri, in Cismigiul Copiilor, tanarul cantaret s-a dus dupa muzica si voci de copii si..a ajuns la o scena unde se ingramadeau copii cantaciosi. Karaoke. Aici, una doua, stai ca vrea si el...Era 13,30..eram lesinata de cald, de sete, de foame..dar el nu si nu..ca vrea sa cante si el la microfon, sa faca si el "karoke". Si nu l-a speriat nici coada aia de copii, nici caldura, nici soarele care-l batea direct in sapca lui minioneasca, nici cele doua (aproape) domnisoare, care au cantat foooarte bine (mai exact, una dintre ele a cantat Adele de mi s-a facut pielea de gaina..Am aflat apoi ca domnisoara chiar canta intr-un grup de copii din sectorul 5...). El dorea microfonul, dorea sa cante, asa ca a facut ture- ture la domnul cu microfonul (pe care, baidauei, il stiu din vedere, dar habar n-am cine e si cum il cheama), l-a tras pe ala de pantaloni, de bluza, de mana...pana cand i-a venit randul si i-a dat microfonul si l-a intrebat ce vrea sa cante. A solicitat Wheels on the Bus si...da-i si canta..(si asta desi taman isi muscase limba pana la sange..mai devreme..pe un tobogan gonflabil...)
Acum..nah, ce sa va zic..calitatea cantarii nu vreau s-o comentez...insa pot sa va spun ca am fost impresionata de degajarea lui, de cat de hotarat a fost sa faca asta, de bucuria pe care-o avea pe fata dupa ce-a cantat  :))

Mai vrea, cica. Asa de tare incat m-a dus tot in Cismigiu si dupa masa/somnul de pranz.. Din fericire nu mai era scena aia. Din fericire pentru ca, zau, nu mai aveam niciun chef sa stau iar la coada aia...

De dimineata ma intreba cand mai aduc aia scena sa mai faca si el karaoke??!!!???  :)

p.s.
In ultima vreme ii vad tot mai des fata asta concentrata. Cand isi pune in minte sa faca ceva si este foarte atent la ce face..hop si mutritza concentrata. Cand era mai mic daca nu-i iesea ceva din prima -se oftica maxim si renunta. Ba chiar nu mai incerca acel lucru o buna bucata de vreme...In ultimul timp ma bucur sa vad ca este dornic sa perfectioneze acel "ceva", oricare ar fi el.

p.p.s.
Se poate deduce ca am ratat lansarea Alinei..caci copilul nu s-a mai dat dus din Cismigiu.. Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ...

aoleu si vai de mine...

Ma mir ca mai vrea in apa si azi. Caci vom merge si azi, sa incercam si celalalt instructor, dat fiind faptul ca seara trecuta a fost un fiasco. Nu pot spune ce a fost aiurea pentru ca totul a fost aiurea, cap coada. Singurul lucru bun este ca Andrei INCA mai vrea la inot, la acelasi bazin si ca INCA vrea in apa.
Pot sa va spun ca nu-mi imaginam ca o sa vad copii plangand, instructor si parinti urland la ei, amenintandu-i ca "daca nu intri in apa nu mai facem aia sau ailalta sau nu-ti mai dau aia sau ailalta" sau "de ce te-aduc la bazin, daca nu vrei sa inveti sa inoti?" etc-etc.. N-am vazut atatia parinti "ASA" la un loc niciodata. Nici nu inteleg, recunosc, acest stil de "parenting". Nu stiu de ce trebuie sa obligi un copil sa faca ceva ce nu vrea sau nu-i place sau...Sau nu stiu de ce trebuie sa o faci asa, cu urlete si cu amenintari.. Ok, poate ca se sperie toti la inceput, poate ca le e frica si plang de asta, dar unde mama naibii sunt normele de respect fata de entitatea aia mica din apa? SA-L AJUTI SA DEPASEASCA FRICA, SA FII LANGA EL, SA-L INCURAJEZI...

Cea mai mare problema, dupa pararea mea "neavizata" in materie de cum sa inveti copilul sa inoate: instructorul nu intra in apa. UN OM la vreo..??20..25 de copii??... Sigur, unii mai mari (8-9 ani), unii care stiau deja sa inoate...dar sa nu fie nimeni langa unul de 4 ani si jumate, intr-o apa de 4 m adancime..ma scuzati..dar nu mi se pare ok.
Am intrebat la un moment dat ce se intampla daca, dintr-un motiv sau altul, Andrei scapa de sub brate bagheta aia din? (ce naiba e ea facuta, nu stiu...caci nu intra cu colac, au o bagheta pusa sub brate.) Cica sare imbracat dupa copilul resepctiv, caci "s-a mai intamplat". Adica abia dupa ce incepe tzancul sa se scufunde si sa inghita apa..sare dupa el. Ma scuzati..cu atatia copii in bazin...nu cumva e posibil sa ratezi momentul? Ca poate taman esti cu ochii pe altul, caci nu stau adunati, sunt imprastiati in TOT bazinul, care are dimensiuni mari (ca doar acolo au loc meciuri de polo..hellouuuuuu)...

Cand l-am luat sa-l linistesc putin,instructorul mi-a spus "Asa n-o sa invete niciodata!". Alt destept. Am mai auzit asta de multe ori, de la unii-altii din jur, despre cum nu procedez bine si, de fiecare data, stiau ei mai bine cum, si s-a dovedit ca instinctul meu a fost mai bun decat ce "stiau" ei..atatia altii. Sa mai spui asta si cu el de fata..el care, cand a auzit, l-a apucat si jalea ca el vrea sa invete..de ce sa spuna ca nu o sa invete niciodata..
Sigur ca nu am pretentii sa fii citit carti de parenting domnul, ar fi absurd sa vreau asa ceva, dar macar o abordare mai prietenoasa cu copilul..
Pe de alta parte...cand ATATIA parinti din sala aia aveau aceeasi abordare ca el, cu proprii copii..nu pot decat sa consider ca pur si simplu este "incompatibilitate" in relatia el-noi... si atat. Cu altii merge tehnica asta, noua nu ni se potriveste.. That's all..

Eu una nu-mi amintesc ca nici macar o data sa-mi smulg mana din mana lui cand ma strangea si ma cerea langa el, nu-mi amintesc sa ii fi refuzat vreodata sa fiu langa el cand ii e frica, nu, n-am sa incep s-o fac acum!!!

Asadar..ce-a fost ieri...nu vreau sa repetam.
Vedem azi, cand inteleg ca e alt instructor si cu alta abordare. Care intra in apa, care e mai calm, care cica ar avea alt stil..Vedem..Daca nici azi nu merge..incercam in alt loc. Caci, cum spuneam, cel mai important lucru este ca ANDREI INCA VREA. VREA SI AZI.
:)


P.S.
Mai e una pe care o aud: e baiat, NU TREBUIE sa ii fie frica, NU TREBUIE cocolist (unde prin cocoloseala se intelege a fi langa el, supporting, cand te cere.), NU TREBUIE sa planga sau, daca plange, mai bine urli putin la el ca numai tzancii sau bebelsuii plang, NU TREBUIE..NU TREBUIE..

Te doare capul de cate sfaturi poti primi ca mama de baiat. Eventual de la oameni care n-au crescut in viata lor un baiat sau, si mai si, un copil. Te doare capul, pe bune! :))

Iubitorul de apa...

Acum doi ani mergea prima oara la bazin. Un bazin pentru copii. Era tot luna mai, avea 2 ani si 5 luni. Era mic chiar si pentru grupa/bazinul unde mergea. Cel mai mic, dpdv varsta. Fizic era cat altii de 3-4 ani, sa ca "pacalea" usor..Diferentele se vedeau,desigur, la motricitate, la felul in care reactiona la "comenzi" sau la reguli, la disponibilitatea de a auzi/fi atent la ce i se explica.
(am povestit si am lasat si poze aici)

Am intrerupt atunci dupa o luna si un pic: plecase Carmen de la bazinul respectiv, iar cu cine a continuat n-a fost chiar persoana potrivita pentru Andrei/pentru noi.

Anul trecut, cand venea primavara si am auzit ca gradinita unde era urma sa inceapa si cursuri de inot, l-am intrebat a zis "dadadada" si ..cand sa incepem au inceput nenorocirile noastre cu boli si spitale si am primit "halt" de la medic.

Dar el n-a uitat..N-a uitat-o pe Carmen, in special, si n-a uitat ideea de bazin/apa/balaceala. Probabil ca a contribuit si faptul ca am ajuns in fiecare an la Vox si , in fiecare an, a intrat cu Andrei-tatal in piscina. Probabil a contribuit si marea din fiecare an. Este de neuitat faptul ca, la mare, Andrei vrea doar in apa. In apa mare, sa inoate, nu ca ar sti, dar el vrea sa inoate..

Asa ca..aseara ajungand in parcul Floreasca, parcand langa bazin..am incercat apa cu degetul si i-am propus sa vedem ce program au si daca au si cursuri pentru copii... A zis nu, a vrut in parc, am mers in parc..La plecare insa "Haide sa mergem la bazin ca sa intru si sa inot!":)))
Si am mers. Era antrenament de polo. I-am aratat, i-am zis ca si tati al lui a facut sportul acela, ca tot in bazinul ala venea cand era un pic mai mare ca el...
Am gasit o doamna tare draguta, cu care am vorbit, care ne-a dat toate informatiile: programul, tarifele, numele celor care fac cursuri pentru copii, nr de telefon unde s-o sun daca mai am intrebari....Ne-a lasat sa stam pe scaune, in tribuna, sa urmarim antrenamentul..Iar Andrei...well..Andrei nu se mai misca de acolo..Statea acolo fascinat de apa, de oameni, de tot ce vedea...cu barbia tremuranda si lacrimi in ochi pentru ca "sunt tare trist ca nu pot sa intru si eu ACUM in bazin"... A fost convins sa se lase dus de acolo doar cand doamna i-a zis  "haide ca te va aduce maine mami la inot" si cand i-a zis sa mearga cu ea ca sa-i dea "ceva".. (un suc Tedi ...pe care nici n-a vrut sa ma lase sa-l platesc caci mi-a zis ca "pentru un baietel asa special am eu placerea sa-i fac acest cadou"...)

tristutz...

Aseara a adormit povestind cum vom merge azi la inot si..mai mult..cum va arunca si el mingea la poarta, ca baietii aia mari ...

Asa ca..deseara..Floreasca. Inot. Am dat fuga in Decathlon, am luat tot ce ne trebuie...si..sa vedem ce urmeaza..

Sunt tare bucuroasa. Tare tare bucuroasa!!!!

intamplarile Sagetatorului..continuare..

Intinde limitele la tot mai multe si face nenumarate prostioare care, daca nu m-ar amuza adesea, m-ar enerva. Uneori nu ma amuza, si atunci il mai si cert. Se oftica pe unele "nu"-uri ale mele (desi sunt foarte putine in dotare, in ceea ce-l priveste) si-mi spune ca-l enervez sau imi da cate-un ghiont, cand gestul ii e mai la indemana ca vorba. Ii amintesc ca e mai bine sa ne exprimam sentimentele in cuvinte si mai rar in ghionturi. (Daca se poate deloc..)
Isi invata lectiile dupa ce trage ponoasele. Neplacute, dar e clar ca doar asa invata. Pana nu si-a zgariat falcile pe dianuntru nu a incetat sa-si traga de ea pana la urechi. I se parea foarte amuzant, oricat ma oripilam eu. (iar eu ma oripilam pt ca-l apuca trasul de gura si cu maini proaspat scoase din nisip, la joaca..). Cand si-a julit falcile pe interior s-a speriat si de atunci n-a mai facut-o.
Scuipa apa din gura pe jos. Ultima gura. De cate ori bea apa. Afara, in casa, nu conta.. Pana cand..intr-o zi cu soare si-a pus-o pe el. Multa. Pe pantaloni, inclusiv. Copilul nu se suporta murdar sau ud asa ca .."maaaaami, sa schimbam pantalonii!" "Andrei, regret, dar nu-i schimbam..nu mai port pantaloni de schimb pt tine de cand avea doi ani si-un pic si abia renuntati la pampers..asa ca..ori stai ud , ori mergem acasa". A marait, a bodoganit, a vrut sa cautam un magazin sa cumparam unii noi, a vrut sa ramana in chiloti in parc -pana i se usuca nadragii...:)) (deh, solutii are nenumarate)...pana la urma a inteles ca..nu e o idee buna sa-si scuipe apa din gura caci, iata, s-ar putea sa ajunga pe hainele lui, ceea ce nu-i place..
Intr-una din serile trecute m-a anuntat "ultima gura de mancare am scuipat-o pe jos si am calcat-o cu crocsii. uite, e pe talpa.." Imi zicea asta in timp ce-si zvarlea crocsii din picioare si o stergea cu viteza maxima in alta camera.. Eu eram inca la masa, nu terminasem de mancat. M-am ridicat.."ah, da? pai hai sa vezi ce-o sa facem...ia crocsii.." Se uita intrebator.."ce sa fac cu ei?" "o sa vezi.." Ii ridica, usor scarbit, cu doua degete...."Si acum, mergi si-i speli" a facut niste ochi mari si mirati la mine "oh, nu, nu ma pune la treaba!" "ah, ba da, nu tu ai calcat in paine mestecata?" "ba da" "pai si cum a ajuns paine aia pe jos" "pai am scuipat-o eu"..etc-etc....Cu aceleasi doua degete, ii baga sub jetul de apa.."Andrei, uite, ia peria aia si freaca-i".. I-a spalat..Am continuat... "Unde e painea, unde-ai scuipat-o?" mi-a aratat pleasca zdrobita de pe jos.. "Bon...Uite, asta e carpa..hai sa o uzi si sa stergi pe jos"  "Euuuuuuu??!!!???Oh, nu!" dar in acest timp muia carpa in apa si apoi flescaia de mama focului pe jos... :)) A sters..:)) Apoi mi-a zis "M-ai pus la munca grea, mami, nu cred ca mai scuip mancarea pe jos.."
(Ah, well, puiule, asta sper si eu...:))...)

Va mai amintiti ca a tras faina cu paiul..ca doar v-am povestiti pe aici

In rest..jur..este tare amuzant..Daca sunt odihnita si fresh la creieri ma amuza toate astea de mor..si..oh,well,cateodata ma trezesc gandind "ce pacat ca se va face mare" caci imi vor lipsi toate astea...

In rest, cand nu ne distram asa, ne distram prin parcuri, magazine-la shopping impreuna, mai nou, chiar si prin cofetarii...:)) Dovada?Iacat-o:

p.s.
Ambele torturi au fost delicioase. E drept ca au costat mai mult ca setul de tricouri cu Minioni din H&M. :))))

de-ale lui Andrei..

Ca sa nu-mi ies din mana, desi ritmul nu-l mai tin demult..:))

Trecand pe langa un catel care-si arata dintii si-si lingea botul:
-Hei, nu te mai linge asa pe bot ca eu nu sunt delicios!!!


Ne cade un con de brad pe langa nasuri..fix in fata noastra pe strada..Il rdica si-l arunca cat colo, in iarba, pe pamant..
-Du-te inapoi la tine-acasa, cred ca ai fi fost tare singur pe strada...hai ca sigur acolo sunt niste melci cu care sa te imprietenesti..(era dupa ploaie si era plin de melci iesiti la plimbare..)

Neavand voie inghetata, pe motive de gat cu herpangina..
-Sunt foarte ingrijorat, nu o sa mai am voie niciodata sa mananc Betty Ice..?? Imi fac foarte multe griji pentru asta, mami!!


Acasa, la iesirea afara, isi indesase in rucsac si o revista cu Minioni. S-o cititm in parc. Benzi desenate. Afara soare, frumos, alergaturi, joaca, cum naiba sa stai sa citesti in parc??...asa ca eu am facut-o uitata...Vine momentul sa plecam din parc, vrea nu stiu ce din rucsac si vede revista..
-Of, mai, mami, uite, pe asta trebuie s-o citim neaparat acum..Neaparat. Altfel am luta-o degeaba cu noi si nu se poate s-o fi luat degeaba...
Incerc sa-l imbralig ca s-o lasam pe mai tarziu..acasa...
-Nu se poate, Minionii mi-au zis ca vor si ei sa stea la soare, pe banca!

Face vreo tampenie. Nu-l cert, doar il fixez cu privirea (da, am eu privirea aia care face mai mult decat orice cearta..)..Stie ca a facut o super mega porcarie..Asa ca...
-Oh, mami, ce te iubesc..Friends forever???


Urcam scarile. Cand am bagaj mult, urc eu prima, asadar sunt cu 4-5 trepte in fata lui...
-Hei, mami, wait for meeeeee......


Nervos (rau de tot) pentru ca eu nu vreau sa-i dau ce-si doreste fix in acel moment. (respectiv tableta)
-BA O SA IAU TABLETA, si pe tine te dau afara din casa si eu tot o sa ma uit la ea!!!

Sau....la extrema cealalta...

Seara, inainte de culcare:
-Multumesc, mami, ca-mi faci viata mult mai frumoasa.



In love. Forever. 

Despre si cu noi..

A trecut mai bine de-o luna de cand suntem in doi. Primele lectii si invataminte le-am tras deja, ma refer la ce sa NU faci cand esti doar mama si copil in casa. Mai ales ca am bifat si-o herpangina, cu tot cu febra de rigoare.. Si ca eu aveam doar supozitoare si Panadol in casa, adica NU aveam si Nurofen...Iar Andrei cand face febra..apoi face peste 38.6 la mai putin de 8 ore de la antitermicul deja dat, asa ca este musai sa ai ambele antitermice in casa. Eu stiam ca am si Nurofen, dar..surpriza, era expirat... Hai ca de data asta am avut noroc si a fost Ruxi disponibila si super saritoare si, la 1/2 de ora dupa ce-am sunat-o, se infiinta cu Nurofenul si cu inca vreo 4-5 chestii pe care nu le aveam in casa (nelegate de boala, dar utile, imposibil sa le mai cumpar eu, o data ce era clar ca nu mai ies cu el din casa..cu atat mai putin in supermarket..)
Asa ca..lectia majora a fost ca tre' sa am in casa TOATE medicamentele eventual utile in astfel de situatii. Am mai inteles ceva, cand vine weekendul e mai bine sa am si bax de apa si paine si tigarile mele (mda...am vicii)..caci poate ca nu apucam sa mergem la cumparaturi impreuna si, nah, fara astea nu se poate.

Iesiri parcuri/weekenduri
Trecand mai departe..viata noastra arata, in ceea ce priveste obiceiurile, la fel..Iesim mult, prin multe parcuri, mai ales in weekenduri..Am mers in continuare in cele pe care le frecventam inainte, am mers mai des si-n cele care acum ne sunt mai aproape (Herastrau, Bordei). La capitolul acesta nu-s mari schimbari, pentru ca eu mereu am mers cu el prin tot orasul, pe la toate parcurile dorite...Uneori mergeam in trei, dar de cele mai multe ori (mai ales de cand lucrurile se stricasera rau intre noi, adultii) eram doar eu cu cel mic. Asadar si inainte moarta -coapta, aveam sau n-aveam chef, in weekend scoteam Andreiul in parc. Asa ca, rutina asta cu iesitul e la fel, iar asta stiu/simt/vad este foarte bine pentru el..
In ceea ce ma priveste pe mine, cu noul meu statut, a disparut frustrarea care uneori mai aparea mai ales peste weekend. Explicatia este simpla, cand locuiam impreuna desi, teoretic, sustineam ca nu am asteptari..practic le aveam. Adica mi-as fi dorit din cand in cand si eu, in weekend, sa stau in casa si sa fac "altceva" (asta insemnand orice, nu neaparat ceva pentru mine, dar posibil si asta) si sa iasa tatal cu copilul. 2-3 ore. O dimineata sau o dupa masa. Sa nu fie nevoie sa fiu mereu prezenta, la toate iesirile. Sa iau si eu "o pauza" de iesit sustinut, sambata dupa sambata, duminica dupa duminica. Mai mult, cand vedeam prin parcuri tati cu 1-2 copii dupa ei, invidiam sincer femeile alea care erau acasa. Chiar daca erau acasa ca sa faca mancare sau ca sa spele sau ca sa..??...undeva, in adancul meu, le invidiam. Mi-a trecut. :)


In ceea ce priveste "adaptarea" lui...In primele zile a fost cel mai greu..in primele zile au fost cele mai multe intrebari, cele mai multe "eu vreau inapoi sa stam toti trei in casa lui tati". Usor ele s-au rarit, daca ma gandesc bine nu am mai auzit de multa vreme "sa fim toti trei", am auzit doar ca vrea si acolo. Acest "sa fim toti trei" a devenit "sa mergem la tati si sa stau si cu el in casa dintai" (asa ii spune). Cred ca am explicat cat am putut eu de clar si de pe intelesul lui ca mami si tati nu mai sunt prieteni, ca nu mai pot sta in aceeasi casa, ca nu se mai iubesc..ca il iubim (pe el) in continuare, foarte mult..ca suntem prieteni (amandoi) cu el..etc-etc..si pana la urma se pare ca macar ideea ca "mami cu tati NU MAI"a ajuns la el.. Suntem inca la inceput de drum, atat eu cu cel mic, cat si noi, cei doi adulti implicati..asa ca, invatam si suntem in plin proces de asezare a lucrurilor...
Oricum in aceasta luna s-a vazut si cu tatal lui, fie la noua casa, fie la "cea dintai".
Dupa cum am spus de la inceput, eu sunt printre (citesc ca putinele!!) mame "divortate" (improrpiu spus, caci n-am fost niciodata maritata), dornica sa vad ca ei doi, ca baietii, isi au relatia lor/lumea lor/povestea lor. Chiar cred cu tarie ca asa e bine!


Vacantele.
Eu stiu ca sunt parinti despartiti care-si mai fac vacante impreuna si mai stiu si ca asta ar fi benefic pt copil. Cel putin asa zic specialistii care-au studiat/scris despre asta, ca nu-s eu experta pe felia asta. Cred, insa, ca acolo or fi altfel de relatii intre parinti, adica mi-e greu sa cred ca daca aia doi nu se mai suporta pleaca in vacante cu copilul impreuna, asa, doar ca sa-si mai sparga capetele de cateva ori pe zi si-n vacanta.. La noi nu cred ca va fi cazul, dar noi nici inainte nu prea ne-am facut vacante impreuna.. Vacantele lungi ale lui Andrei mic au fost cu mine si cu Diana. (cele de 10-14 zile). Anual, in fiecare vara, mai era si o vacanta in formatiunea trei (mami-tati-andrei), constand in cateva zile la Costinesti, la Vox. 3-4-5 zile. Niciodata mai mult. Si mai erau weekendurile prelungite, adica 2-3 zile, doar eu cu el. De obicei Breaza/Sinaia.
Anul 2016 este primul an in care (pentru ca la munca din luna ianuarie m-au pus sa-mi fac programarea concediului pe tot anul), stiu exact cand vom pleca la mare. Stiu si unde, stiu si cat vom sta, ba chiar am achitat (din februarie) si avansul. :)) . Abia astept vacanta asta!
Mai stiu ca o sa dam o fuga la munte (o prietena mi-a recomandat Club Vila Bran.), am citit despre ea si pe la Adriana... cred ca o sa dam o fuga.. Nu stiu exact cand.
In orice caz, anul acesta nu iesim din tara. Nu am apucat sa fac nimic in directia asta, in plus am alte prioritati financiare, achizitia unei case noi fiind cea majora.

Casa..cartierul..
S-a obisnuit cu casa, cu noul cartier.. As spune ca mai mult el decat mine...Fiind in nord este o zona foarte verde si foarte linistita...sincer e o bucurie sa te trezesti dimineata cu mierle si vrabii si cu tot felul de ciripituri la geam :).
Drept este ca eu, stiind ca e o solutie de tranzit, nici nu ma straduiesc sa ma obisnuiesc prea mult. Si el stie ca este o solutie de tranzit, asadar asteptam (mai mult eu decat el) sa rezolvam cu vandut proprietatea mea, cumparat ceva mai mare...si stabilit in casa noastra. Baidauei, nu stiti pe nimeni care vrea o garsoniera SUPERBA (..:P) la Mall Vitan? Am eu una de vanzare. :)


Ah, v-am zis ca bantuim parcurile, da?

Tineretului

Bordei

Bordei

Oraselul Copiilor

Oraselul Copiilor

Lectie deschisa FasTracKids

28 martie 2016
A fost speciala seara trecuta. Andrei, care frecventeaza din nou FasTracKids, a avut "lectie deschisa pentru parinti". Adica am stat parinte si copil, amandoi, cele doua ore cat a durat lectia/cursul lui. Nu doar noi doi, desigur, ci toti cei 12-13 copii impreuna cu un parinte/insotitor. Nu voi vorbi despre cum a fost el, nu voi vorbi nici macar despre cum am fost eu pe parcursul acestor ore. (Desi, sincer va spun, eu am fost tare emotionata caci e prima oara cand mi se intampla sa fiu prezenta intr-un loc doar ca "mama lui Andrei".) Am fost majoritar mame (ca parinte insotitor), dar si 3 tati si un bunic. A fost interesant sa vad si abordarea parintelui masculin in astfel de situatii. Si, ca o paranteza, pentru a mia oara mi s-a confirmat ca ei sunt mult mai relaxati pe subiectul "cum da copilul in ochii celorlalti". Ceea ce mi se pare foarte misto!!

Vreau sa vorbesc despre coordonatoarele lui de curs, cele doua domnisoare care ii insotesc pe juniori in calatoriile lectiilor lor. Caci , independent de felul in care s-a manifestat Andrei sau m-am manifestat eu, Natalia si Aura au fost la mare inaltime. Si cand spun asta ma refer la felul in care interactioneaza cu copiii, modul in care le vorbesc, abordarea, felul in care reusesc sa dezamorseze micile bombe aparute intre 11-12 copii, pe parcursul celor doua ore.
Ma gandeam si azi dimineata la ele, si ma gandeam ca sunt un exemplu (pe care orice parinte ar fi bine sa-l vada) de "cum sa indrumi copilul, cum sa impui reguli cu respect si compasiune si intelegere fata de copil, fara drame, fara constrangeri, fara umiliri, fara conditionari...". Cred ca, in esenta, suna a pricipiile care stau la baza unei conferinte numite Disciplina fara Drama  (conferinta la care chiar foarte tare mi-as dori sa merg, dar...ca de obicei...am sanse minime sa pot..). Pentru mine a fost un exemplu, a fost o lectie, trebuie sa recunosc. Pentru ca, desi la nivel teoretic, imi propun mereu sa am abordarea aceasta cu Andrei, practic, uitandu-ma la cele doua fete, mi-am dat seama ca sunt faze si momente in care nu fac asta. Ca sunt momente in care ma las provocata si reactionez nu foarte diferit de el, adica cu incapatanare...ceea ce numia constructiv nu e! Ca mai am mult de crescut si eu impreuna cu el.

In curand va fi "evaluarea" lui Andrei, care (in general) se descurca ok in grupa lui. Sigur, fiind un copil nedus in colectivitati, are comportamentului celui crescut "unu' la unu'.." (bona-copil; parinte-copil). Dar cele doua fete reusesc sa-l integreze in grup, fara drame majore, impunandu-i (nu luati cuvantul in sensul clasic) un comportament adecvat, determinandu-l sa tina cont si de ceilalti copii, sa inteleaga ca nu este mereu doar el cel care sa raspunda/castige/etc-etc. (competitia asta nu stiu cum a aparut ca si concept in vietile noastre, dar este al naibii de greu de gestionat si naste nenumarate frustrari juniorului. Mai ales cand vrea sa fie el primul la concurs de alergat cu copiii de 7-8 ani..ah,well, e cam imposibil...).
Concluziv, mi-au placut cele doua coordonatoare. Mi-a placut abordarea, mi-a placut neetichetarea copiilor, mi-a placut lipsa fortajelor in ceea ce li se solicita sa faca. Mi-a placut ca au incercat si, in general, au reusit sa tina "sub control" gasca de 13 copii (intre 4- 6ani) timp de 2 ore.
Noi mergem la FTK pentru ca-i locul unde Andrei socializeaza si deprinde abilitati noi, suntem printre cei care am ales Fastra NU pentru cunostintele pe care le va capata dupa (nu ca ele nu ar fi demne de luat in seama, dar, fara modestie, la capitolul asta Andrei sta foarte bine), mergem mai ales pentru ca el invata sa se adapteze si unui grup, si invata asta frumos...civilizat...asa cum mie mi se pare ideal..
Si asta nu e o oda FTK-ului sau celor doua domnisoare. Dar, zau, nu-i deloc usor sa faci ceea ce fac ele, asa cum o fac ele.
Felicitari FTK, felicitari Natalia si Aura. Faceti treaba buna, zau!

p.s.
Fetele habar n-au ce am scris eu aici si nu, nu m-a pus/platiti nimeni sa scriu asta. Este din suflet pentru suflet, caci mi-a fost drag de ele. :)
p.p.s
Andrei frecventeaza FTK Tineretului, cel de pe Lanariei. Mentionez asta pentru ca s-ar putea ca lucrurile sa difere de la centru la centru, habar n-am. Eu pe ei ii plac, asa ca doar despre ei vorbesc. :)

weekend in familie

Rezumat scurt al acestui weekend, bonus imagini...
Sambata, dupa micul dejun, luat si cu matusa (care a ramas la noi peste noapte), Andreiul ne-a anuntat ca el vrea in Tineretului. Si apoi mergem la Diana si la bunicul si mancam la ei. S-a scos Diana, care avea mancare de post, nu de copil..asa ca s-a depasit pe ea insasi si, cat am alergat noi cu bunicul in Tineretului, ea a gatit. Speedy Gonzales este numele ei secret:)) Daca ei tot locuiesc peste drum de Oraselul Copilului, dupa masa si odihna (adica somnul care n-a existat-de fapt...caci a refuzat sa doarma fara Bumbi, ursulache al lui..) hop, la orasel..Cu popcorn, vata de zahar(da, sunt o mama ingrozitaore, ii dau asa ceva copilului!!), gogosi, masinute, trenulete, vreau si-n aia, hai si-acolo si tot tacamul... Gaura considerabila in buget, dar ajungem rar, asa ca s-a comis. :) Oricum, am stabilit de la intrare ca se da  doar in TREI (orice-or fi ele), nu in mai multe. Si s-a tinut de ce-am stabilit, fara nicio suparare.
Duminica dimineata Kiseleff a scris pe noi. Apoi, dupa somn, am mers la tati, in "casa prima". Prima oara dupa mutarea noastra de acolo.(s-au vazut si pana acum, dar a venit Andrei-mare la el).  A verificat toata casa: dupa ce-am intrat a alergat dintr-o camera in alta si a deschis toate usile, a vazut orice era schimbat, pana si niste carti care erau pe alt raft decat cel unde stia el ca sunt. :)) Si nu ma refer la camera lui, care era absolut la fel cum o lasase, ci la celellate camere. :) Extrem de atent la detalii baietelul nostru:)
A fost un weekend tare frumos, iar azi de dimineata mi-a spus "Mami, abia astept sa vina iar sambata si duminica sa avem iar multe aventuri!".
Concluziv: n-o avea el multi membrii de familie in jur, dar astia care suntem chiar il iubim si-i stam aproape. Caci, e drept, in Bucuresti el ne are doar pe noi, parintii,pe bunicul si pe Diana. Mai are matusa din US, fratele din Suedia (cu fiu si sotie)---dar pe ei ii vedem tare  rar... Astia suntem toti...Deh, dezavantajul de-a face copil cam tarzior??:)

Cum spuneam, bonus cateva imagini, dar nu va asteptati la ceva spectaculos, caci era in permanenta msicare..greu de prins, jur!

intamplarile Sagetatorului

Dragilor, nu stiu cum sa va explic, dar toate cele pe care le citesc adesea pe unele bloguri despre cat de minunat e sa faci treaba si mancare cu copilul impreuna (printre picioarele tale, cand e mic, mai apoi ca ajutor de bucatar al tau, cand e mai mare) noua nu ni se prea potrivesc. Ah, da, am facut si noi (adica am avut niste tentative de facut) impreuna cateva chestii, dar...nu pot spune ca au fost un succes deplin sau ca sunt chestii pe care sa le repet/fac foarte des.. Desi, in general n-am o problema cu surplusul de adrenalina..sunt si momente in care chiar si pentru mine este prea mult..
Ma tot gandeam la motivele pentru care asa stam noi..si cred ca am obtinut niste raspunsuri..:)
Pai..intai de toate ca eu NU sunt o impatimita in ale gatitului. Sau vreo priceputa. Gatesc foarte bine, cand gatesc cu drag si cu chef. Gatesc "mancabil" cand gatesc "pentru ca trebuie". Gatesc dezastruos cand ma incurc in una bucata copil pe care trebuie sa stau cu ochii nonstop, sau sa-l tin ca sa nu faca jonglerii cu cutitele, tacamurile, oalele, sticlele, etc-etc.. Caci..nu stiu altii cum sunt..dar Andrei este Sagetator, adica o zodie de foc foarte vesela si foarte pusa pe sotii. Perfect, de altfel, dupa parerea mea, in 99,9 % dintre situatii, dar cu siguranta asta nu-l recomanda in a fi copilul ideal de tinut in bucatarie in timp ce de jur imprejur sunt :vase de sticla, cutite, farfurii, foc aprins, mixer si blender si roboti in priza, microunda, prize (dadada, ati citit bine!!)..etc-etc..
Sa va spun ce misto e cand ii arati (de exemplu) cum sa taiem legumele pentru o ciorba(sa zicem). Vreau si eu, zice el. Ok, uite, asa faci, usor-usor, cu cutitul si..ia te uita, vezi, ce frumos s-a taiat ardeiul?? Si cand el, bucuros striga...Ah, da, am inteles! Vreau si eu sa tai acum...cum sa nu zici, da, sigur, ce frumos ca vrei, haide sa faci si tu, sigur ca vei putea.. Noroc ca mi-am tras repede degetele, caci cand a dat cu cutitul in ardei..ardeiul poate ca nu se taia, dar carnita mea (chiar daca nu mai e chiar frageda la 42 de anisori..)asa ce-ar fi zburat, de numa'!!! Asta numesc eu un om pus pe fapte mari!!:P
Sau...se fac snitele in bucatarie. El bea un suc. Cu paiul. Nimic ciudat, nimic periculos, nu-iasa? Ah, well, asta doar pana cand ii vine ideea geniala de-a trage cu paiul faina din farfurie...Pentru ca el este un curios, nu-i asa??? Si un om al experimentelor... si un om cu idei multe, da??!! Are sens sa va spun ce fel a fost dupa??!?? Desigur, stiu sigur ca a doua oara n-o va mai face.
Sau...nu stiu ce faceam..dar am auzit microunda pornind si un ras sugubat si deloc a bine prevestitor..Ce-ai facut, Andrei? Ras si chicoteli drept raspuns....apoi...Mami, mami, am pus minionul la incalzit!  
Sau...din nou nu stiu ce faceam...dar cineva pornise aparatul de facut suc..pe gol, din fericire.:)

Ah, well, jur ca e amuzant daca n-ar fi si ucigator de neuroni...si, de altfel, in 99,9% dintre situatii ma si amuz. Chiar si la faza cu faina, dupa ce mi-au trecut tremuraturile de genunchi si dupa ce l-am vazut ca respira iar normal, am ras impreuna...

Si sa nu credeti ca bucataria e singurul loc unde traim aventuros!! Oh, nu. Pai ce, baia ce-are?! Ca de ce sa nu auzi copilul, cu tine la 20 de cm de el, Mami, uite, eu sunt un submarin...si in secunda doi (adica pana sa apuci sa zici ceva..de fapt..ce spun eu..pana sa apuci sa vezi procesul de scufundare a submarinului uman..) sa vezi una bucata copil sarind in picioare din apa, tusind si scuipand apa.. pentru ca, nu-i asa?, a apreciat gresit cat de mult sau de putin ar trebui sa se scufunde submarinul si a inghitit (respectiv tras pe nas) o oarecare cantitate de apa din cada.

Desigur..pericole sunt la tot pasul...sunt pereti care apar in drumul Sagetatorului grabit, pereti pe care nu stim cine i-a construit acolo, caci e ca si cum nu erau acolo dintodeauna...Se pare ca un constructor invizibil (care traieste cu noi in casa) i-a ridicat in cele 10-15 minute cat am fost noi in alta camera. Asa se explica de ce Sagetatorul nu i-a observat si a intrat direct in ei...Sau piese de mobilier care rasar in calea noastra, caci eu cred ca avem si niste spiridusi in casa, iar acesti spiridusi se ocupa cu mutatul mobilierului...numai ca sa ne faca (pe unii dintre noi) sa ne ciocnim de obiecte. Sau.. sau.. sau..

Concluziv, nu stiu ce zodii sunt copiii vostri, nu stiu cum se manifesta ei prin spatiul asta, plin de capcane, numit mediul inconjurator:))), dar daca aveti Sgaetatori, va rog eu sa-mi spuneti si mie ce faceti cu ei? Pana cand tineti protectiile de prize, colturile mobilelor infasurate in cauciuc/silicon/whatever..and staff like that??!!!??
Sau: daca sunt si Sagetatori adulti printre cititori, va rog eu frumos imi puteti spune daca macar la "maturitate" au loc niste schimbari??!!??? Exista sanse??


In rest..Sagetatorul este un baiat tare studios si pus pe citit/activitati...chiar si la 21 seara..

p.s.
Sigur ca acest articol este scris pentru amuzamentul nostru, acum nu luati totul ca si cum astea se intampla nonstop sau chiar asa cum au fost ele descrise...:P