duminică, 18 noiembrie 2018

Din Kalahari, cu drag.

Este vineri seara. Imi propusesem sa ies cu niste prieteni, dar mi-a fost atat de frig azi incat nu am niciun chef sa mai scot nasul din casa. 
Acum un an, pe vremea aceasta, eram pe o plaja. A fost calatoria care mi-a schimbat traiectoria in viata. In seara aceea, la un pahar de vin si vorbe cu un tip foto bloger, m-a convins sa devin travel bloger.  

Am deschis inboxul cu gandul sa-i scriu un mail, sa-i multumesc ca m-a "trezit", dar tocmai am vazut mailul lui. O fotografie.



Ce-ai zice daca la final de an, ai scrie o serie de articole de aici? Le ilustrez eu cu fotografii. Hai in Africa de Sud!

In timp ce zambeam, simteam cum incolteste in mine ideea de a pleca pana acolo. In acelasi timp imi tot soseau pe mail oferte speciale Revelion
Oferta Revelion Christian Tour mi-a atras atentia. Am cautat sa vad daca gasesc ce doream si iar am zambit. Da, sansa imi surade. Am gasit oferta  de Revelion in Africa de Sud.


Am stat mai mult pe drumuri anul acesta, am invatat sa-mi fac bagajul in foarte scurt timp, sa pun exact ce imi trebuie. 
In Africa de Sud nu plec fara protectie solara, un binoclu si adaptorul pentru priza
Africa de Sud este o tara cu o suprafata impresionanta, o tara cu peste 11 limbi oficiale, o tara in care vei gasi atat lux, cat si conditii de lumea a treia. 
Tara care l-a dat pe Nelson Mandela, tara apartheidului de odiniara, a imbracat haine noi dupa 1994 cand a fost adoptata noua Constitutie. Recunoscuta ca fiind una dintre cele mai liberale din lume. 

I-am raspuns celui "vinovat" de decizia mea cu un mail scurt:
 Da, vin. Detalii intr-una dintre zilele urmatoare. 

Si am inceput sa-mi planific itinerariul.

Johannesburg

Este una dintre cele mai mari 40 zone metropolitane din lume. Capitala provinciei Gauteng (loc de aur)
Varietatea traditiilor muzicale din acest oras, ma determina sa spun ca pentru nimic in lume nu as rata o seara in Bassline, un club unde se poate asculta muzica de calitate. Nu degeaba motto-ul clubului este "In music we trust".
In ziua urmatoare vom pleca spre Parcul National Kruger, care se intinde pe o lungime de 352 km de-a lungul granitei cu Mozambic. Adaposteste nenumarate specii de animale si este una dintre cele mai apreciate destinatii turistice ale tarii, fiind dotat cu peste 20 de tabere de odihna si peste 15 cabane pentru amatorii de safari.  Aici ai sansa de a vedea in habitatul lor natural ‘Cei Cinci Magnifici ai Africii’: leul, leopardul, elefantul, rinocerul si bizonul. Sentimentul pe care il ai in mijlocul acestui colt de rai, este incomparabil. Asa simti si pe Blyde River Canyon, cel mai mare canion verde si al treilea ca marime din lume.

Vreau sa ajungem in satul traditional Lesedi (lumina). 
Satul este format din 5 ansambluri de locuinte traditionale: zulu, ndebele, xhosa, pedi si basotho. Cand seara se lasa, focurile se aprind, tobele incep sa se auda si oamenii locului incing dansuri. Ne-am prinde intr-un dans si noi. Sa las muzica sa "curga" prin mine, sa simt cat mai mult spiritul locului. 
La doua ore de Johannesburg, este orasul Sun City. Construit de magnatul Sol Kerzner, un oras pe stilul Las Vegasului. Ziua am alege sa ne urcam intr-un balon cu aer cald si sa zburam deasupra asezarii. Seara ne-am amuza la cateva jocuri de noroc. 

O calatorie unica

Din Johannesburg poti ajunge in  Cape Town cu avionul, cu masina sau... cu un tren de lux. Rovos Rail iti ofera aceasta posibilitate. Poti alege sa mergi cu vagoane noi, sau poti opta pentru vagoane clasice, datand din 1920-1930, dar foarte bine reconditionate. De fapt sunt transformate in vagoane de lux, cu lemn de teak, oglinzi imense, detalii de epoca. Vreau calatoria aceasta!

Cape Town

Orasul mama. M-am lasat cucerita de el de dinainte sa il vad in realitate, doar privind fotografii. Inconjurat de munti si de ocean, ofera o panorama care te lasa cu rasuflarea taiata. Luam telecabina si ajungem pe "paznicul orasului" Table Mountain. Orasul e la picioarele noastre. Dupa ce coboram, cu siguranta vom merge sa vedem renumitul Castel al Bunei Sperante, o constructie pentagonala impunatoare din sec. al XII-lea.

A doua zi putem ajunge la Capul Bunei Sperante, pe Insula Focilor- Insula Robben. Putem sa admiram pinguinii de pe plaja Boulders, mergem la Cape Point- locul unde se intalnesc cele doua oceane: Atlantic si Indian. Tot aici este si noul Far, care transmite cel mai puternic fascicul luminos din lume. 

Un final e un inceput. Kalahari

Cat despre noaptea cea mai speciala a acestei calatorii, noaptea de Revelion voi alege s-o petrecem altfel. 
La granita cu Namibia, se intinde desertul Kalahari. Locul nesfarsitelor dune rosii, al tufisurilor care le coloreaza pe alocuri, al imensilor baobabi. Locul de unde unele legende sustin ca provine Adam, caci ADN-ul bosimanilor localnicii stravechi ai locului, se pare ca ar contine cei mai vechi markeri genetici din specia umana.  
Situata aici, Tswalu Kalahari Reserve, este o rezervatie in care te poti caza intr-un mod complet exclusivist. Aflata in proprietatea unei familii, dispune de cele mai luxoase locuri de cazare.
Din respect pentru natura si ecosistem, locurile de cazare sunt gandite si construite astfel incat sa se "piarda" in natura, sa nu disturbe. Case deschise: din patul dublu al unei camere luxoase poti admira cerul si stelele. 
Un revelion fara artificii, zgomot, aglomeratie. Aleg sa-l petrec la capatul lumii, intr-un loc unde iti sta la dispozitie un maestru bucatar, ale carui creatii sunt delicioase. Un loc unde exista o pivnita pentru vinuri - celebre in toata lumea! 
Asa ca nu e de mirare ca am avea mancaruri ca bokmakiri (branza moale de capra, invelita in piper si usturoi), bobotie (carne tocata amestecata cu curry),  biltong (carne uscata aromata cu sare si coriandru), boerewors(carnat taranesc facut din carne tocata, amestecata tot cu coriandru). Stropite cu vin din tinuturile Cape Winelands.


La miez de noapte, cand voi privi cerul, imi voi dori sa calatoresc tot mai mult. Sa revin in Africa de Sud. Caci mai vreau sa mai vad, sa mai traiesc, sa mai simt minunatia acestei tari. Ma gandesc chiar sa consult un sangoma, poate aflu daca anul viitor voi face calatoria mea singura sau...?
Mana lui care a luat mana mea promite multe fotografii frumoase la toate viitoarele mele articole. 




 Articol scris pentru SuperBlog 2018, Proba 19:  Revelion la soare alături de CHRISTIAN TOUR

joi, 15 noiembrie 2018

Ready? Start? Go!



Stiti ce-mi place cel mai mult la Black Friday?
Ca este inainte de decembrie. Adica fix inainte de perioada aceea din an in care am de cumparat nenumarate cadouri. De fapt, la mine, cam de la mijlocul lui noiembrie incep sa curga aniversarile. Zile de nastere, zile de nume, toate una dupa alta. 

Stiti ce nu-mi place deloc de Sarbatori? Magazinele. De fapt pot spune chiar ca le urasc. Nebunia aceea de oameni grabiti ma face sa vreau sa le evit. Tot orasul o ia razna de Sarbatori, ati observat?!

Prefer sa fac toate cumparaturile pentru cadourile acestea de Black Friday. Pe cat posibil online! In acest fel profit si de oferte. Fie preturi mai mici, fie transport gratuit.

Va spun clar, sunt foarte atasata de niste branduri. Bag destui bani in haine, incaltari si accesorii. Branduri. Tocmai de aceea este important sa urmaresc preturile si, de preferat, sa le achizitionez cand sunt reduceri. Black Friday este perioada ideala. Pe site-ul celor de la Answear, gasesc branduri pe care le vanez: Desigual, Tommy Hilfiger, Mango,Calvin Klein.
Ca sa nu ratez momentul reducerilor (caci sunt destul de aiurita) strabat cativa pasi simpli. 


Pasul 1: Logistica

In primul rand mi-am facut cont pe site-ul lor. De fapt mi l-am facut de ceva vreme.
Ca sa fiu sigura ca nu pierd timp de Black Friday, imi completez toate datele contului. Inclusiv adresa de livrare, ca sa nu stau atunci sa pierd minute pretioase. Imi introduc si datele cardului, eu platind cu card. Castig timp cand voi da comanda.
(Va dau un hint: vedeti ca accepta si cateva carduri de credit. Adica poti plati in rate, fara dobanda. Ca fericita posesoare a unui dintre ele, eu il voi trece in cont pe acesta. Desi, recunosc, asa voi fi tentata sa-mi cam scape degetelele pe el)

Pasul 2: stabilirea produselor dorite

Ce fac, mai exact? Ma loghez in cont si adaug produsele dorite in WISHLIST. Am doua categorii mari de obiecte vestimentare/accesorii pe care le adaug in lista de dorinte.
Obiecte necesare, la care nu renunt orice ar fi. (pentru mine, pentru familie, pentru prieteni)
Mi-ar trebui niste ghete pentru fi-miu. La 7 ani nu-i vin niciodata ghetele/hainele de la o iarna la alta. Desi mic la varsta, poarta 36 la picior, asa ca voi cauta la ghete barbati. Si chiar vad ceva ce-mi place, asa ca le adaug in lista de dorinte din contul meu (v-am zis, l-am creat deja!!)
Mi-ar trebui o rochie pentru mine, pentru Revelion! Nici acum n-am uitat in ce vrie am fost anul trecut, inainte de Revelion, cand cautam si nu gaseam nimic care sa-mi convina! Am facut greseala sa las pe ultima suta de metri gasirea ei, n-aveti idee cati nervi am avut umbland prin magazine dupa ea. Nu mai vreau sa traiesc asta! Am vazut vreo 2-3 simpatice, le adaug si pe ele in lista de dorinte. De Black Friday voi alege una in functie de cat de mare este reducerea. Bine, recunosc, cred ca voi alege doua.
Ceasul pentru ziua lui, care vine in curand. Sa-i transmita si el mesajul ca timpul nostru e pretios si ca trece rapid.
Imi trebuie si niste colanti, pentru sala. Modelul ales de mine nu este disponibil, asa ca imi setez sa primesc alerta pe email cand apar pe stoc. E simplu, ai undeva un camp, treci mailul (de fapt, daca ai cont, el este luat automat din datele contului). 
Tot pentru sala am nevoie de un rucsac: cel vechi e facut praf din vara asta. Si daca tot am ajuns sa ma uit la produsele din categoria genti dama, am pus ochii pe o geanta rosie de la Calvin Klein. Tot nu-mi vine sa dau pe ea suma asta, dar am s-o adaug in whishlist si, cine stie, poate voi avea vreo reducere de Black Friday! Pana la urma in ianuarie este ziua mea de nastere, pot sa mi-o fac cadou de pe-acum!
Obiecte dorite tare-tare, dar nu neaparat necesare.
Nu sunt foarte multe, dar sunt! Geanta de mai sus este unul dintre ele. Cu ele procedez simplu: le adaug in WISHLIST si astept sa le vad pretul de Black Friday. Cine stie, poate am noroc sa imi iau bluza asta de la Desigual. Daca nu pe ea, poate macar bratarile, tot marca Desigual. V-am zis ca sunt fan, da? Si mi-am mai luat de la ei, tot cu reduceri consistente.



Asadar adaug, adaug, studiez, adaug, streg si ajung la ceva de genul acesta. O forma aproape finala.


ATENTIE!! 
Adaugarea produselor in Wishlist nu inseamna rezervarea lor! 
Continutul listei de dorinte este salvat automat.
Daca esti logat in cont cand salvezi produsele, ele dispar din wishlist doar daca le vei sterge tu. Daca nu esti logat, ele se sterg automat dupa o luna.


Pasul 3: Gataaaa

Dupa ce am facut acesti pasi sunt pregatita. Am produsele dorite in lista de dorinte, cardul (de preferat cu bani pe cont) salvat, adresa de livrare la fel. 
Stiu ca nu ma voi opri la ele, cand vor incepe reducerile ma voi uita si la alte produse si sigur ma mai adaug si altele. Ma cunosc, doar!!
Oriunde as fi voi avea cu mine telefonul. Asa ca, ultimul lucru pe care-l fac este sa descarc aplicatia pe mobil.



Sunt gata de Black Friday. 

Voi?
(Daca sunteti cumparatori compulsivi, va dau un hint: setati-va limita de utilizare pe card. Asta pentru ca Vinerea Neagra nu trebuie sa devina neagra si pentru finantele voastre! Ceea ce-mi doresc si mie!)



Articol scris pentru SuperBlog 2018. Proba 18: Dorinte fashion de Black Friday

marți, 13 noiembrie 2018

Traieste-ti vara altfel. Munceste, Calatoreste, Cresti.

Fac parte din generatia crescuta cu granitele inchise. Nu indrazneam sa sper ca as ajunge in Statele Unite ale Americii. Sau, cum ii spuneam noi pe vremea aceea, America. 
America insemna Radio Europa Libera, jeansi, casetele audio BASF, miscarea hppie si fenomenul Woodstock. Insemna HAIR, vazut pe VHS. Insemna un poster cu Marele Canion, pe peretele camerei mele.

Studentia, cea mai frumoasa etapa a vietii, mi-am petrecut-o imediat dupa revolutie. Nu exista notiunea de bursa, nu exista conceptul de work and travel. 

Au trecut ani multi de atunci si, din fericire, lucrurile s-au schimbat major. Ma bucur ca fiul meu traieste alte vremuri, ma bucur ca el va putea sa experimenteze intamplari pe care eu nici nu indrazneam sa le visez.  Faptul ca astazi poti ajunge, ca student, atat de usor in Statele Unite ale Americii, este ceva extraordinar. 
Cu programul Work and Travel prin CND Turism Vacante Speciale orice student la zi, dintr-o facultate acreditata, poate pleca in State. TOATA VARA. Exact! Si ar face exact ce spune si numele programului: 3 luni de "work" si o luna de "travel". Munceste si calatoreste. 
Pe site-ul celor de la CND gasesti tot felul de joburi. De la receptioner la salvamar sau la barman. Ei, cum ar fi sa mergi sa lucrezi intr-un resort sau intr-un parc de distractii? Nu suna rau, nu? Normal ca ar fi destul de munca in orele in care esti la job, dar chiar si acele ore te pun in contact cu ceea ce inseamna stil de viata american. Experimentezi.
De fapt, acest program este o mare sansa de a intalni cultura americana, de a vizita orase si locuri de acolo, de a cunoaste oameni noi, de a-ti face prieteni. Acestea sunt doar cateva dintre avantajele Work and TravelDespre toate acestea i-as vorbi fiului meu, cand va avea anii potriviti.

Cand fiul meu a plecat in prima tabara avea 4 ani si jumatate. El a vrut in tabara. Recunosc, am avut ezitari si emotii. Nu stiam cum va reactiona departe de familie, fara niciun copil cunoscut in jur. Nu mi-era clar nici macar daca a inteles ce-i aceea o tabara. Si, iata ca in tabara i-a fost super bine! 
Acea prima plecare fara famile a insemnat mult in evolutia lui. La intoarcere a venit ceva mai "mare". Schimbat in bine, cu mai multa incredere in el, mai independent. Cu achizitii noi. Cu frici invinse (ii era frica de escalada, acolo a facut!). Cu prieteni noi. Si foarte mandru de el ca a fost singur pret de 5 zile. Povestea tuturor ce "cool" a fost in tabara lui.
Ei, bine, vacanta cu Work and Travel este ca tabara de care spuneam mai sus. Desigur la alt nivel! Dar sunt convinsa ca rezultatul ar fi similar: te intorci de acolo ceva mai "mare". Mai responsabil. Mandru ca ai putut sa faci asta. 
Sa "zbori din cuib" cateva luni, sa vezi cum te descurci acolo, sa experimentezi situatii noi, sa gasesti solutii unor situatii. 
Daca l-as incuraja pe al meu fiu sa mearga acolo? Cu siguranta!! I-as spune tot ce am spus mai sus. I-as mai spune si ca studentia este una dintre putinele perioade in care poate pleca cu usurinta, o vara intreaga. L-as incuraja sa intre pe site, sa vada ce joburi sunt, ce-l atrage. Si apoi sa completeze cererea. Este un mare avantaj sa se ocupe cineva de actele tale, sa te ajute cu dosarul. Sa iti programeze interviul pentru viza. La CND sunt oameni care au experimentat si ei acest program, experienta isi va spune cuvantul. Pot sa-ti dea sfaturi, pot sa te ajute cu gasirea unei locuinte. 

Ce-as mai face? L-as sfatui sa fie mereu cu cohii si cu sufletul deschis la tot ce va trai acolo. 
I-as aminti cat de mult ii plac desenele Cars (poate o sa ii mai placa si peste ani, cand va avea varsta studentiei). I-as aminti ca Fulger McQueen era eroul lui, iar de replicile lui Bucsa radeam cu lacrimi amandoi. Ca ne uitam la Cars si visam ca vom ajunge pe Route 66, in cautarea oraselului care-a servit ca inspiratie pentru Valea Radiator.

L-as incuraja sa "get your kicks on Route 66"! Sa inchirieze o masina si sa mearga pe Mother Road. Cu aparatul foto pe scaunul din dreapta si cu Chuck Berry pe fundal. 
Si sa tina drumul pana ajunge la Marele Canion, sapat de fluviul Colorado. De unde sa-mi trimita si mie niste fotografii, evident!! Pana cand voi ajunge eu sa-l vad, intr-o vacanta prin CND Turism , ma voi multumi cu niste fotografii.
Fotografii as vrea si de la Monument Valley- o regiune cu un peisaj desertic cu relief bizar. Formele de relief de aici dovedesc ca nu exista arhitect mai extravagant ca natura insasi. 

I-as aminti ca am fost concertul Bon Jovi, impreuna. Ar putea sa nu vada si New Jersey? Orasul care l-a dat lumii si pe Bruce Springsteen, cu a lui "Born in the USA". 
In mod clar va ajunge si in Orasul Ingerilor (Los Angeles), al doilea ca marime si populatie din Statele Unite. Sigur va fi incantat sa simta stilul de viata vibrant al unuia dintre cele mai cosmopolite orase ale lumii. Cu putin noroc va prinde si un concert in Walt Disney Concert Hall.
Si, desigur New York!! Cu Statuia Libertatii, dar si cu povestea tragica a turnurilor gemene World Trade Center. De altfel aici densitatea de zgarie nori pe metru patrat atinge un maxim. Sa vezi Empire State Building,  sa te plimbi prin Central Park . Sa vezi si sa simti pulsul orasului a carui inima bate cu forta unui "oras care nu doarme niciodata" (este unul dintre modurile in care i se spune New York-ului)



Amprenta pe care o lasa o astfel de experienta este de neuitat. 
Ma-ntreb daca fiul meu s-ar multumi sa mearga o singura vara intr-un astfel de program. Sau ar vrea iar si iar si iar..? 
Nu stiu. Voi afla la momentul potrivit.
Noroc ca se poate pleca si folosind o solutie de creditare. Cei de la la CND Vacante Speciale chiar s-au gandit la toate! 


Articol scris pentru Super Blog 2018 Proba 17: Diverse generații, același vis american cu Vacanțe Speciale


duminică, 11 noiembrie 2018

Povestea fluturelui verde.

Sfââââr-Sfââââr.
Anii '80. Un apartament cu 2 camere, intr-un bloc. In bucatarie, pe aragaz, pe unul dintre ochiuri, o cutie metalica, inchisa ermetic,  in care sfâraie ceva. Daca ii ridcam capacul (dar sa avem grija, caci frigeeee!) vedem niste seringi din sticla si metal si mai multe ace de dimensiuni diferite.
sursa: anuntul medical

Iesim din bucatarie si strabatem holul aceluiasi apartament. In cuier observam un halat alb, incheiat in nasturi. Asezat frumos pe un umeras. Are un singur buzunar, pe piept, iar pe marginea lui sunt cusute un nume de familie si initiala prenumelui.  
Din sufrageria, in care tocmai intram, auzim un plans mic si vaicareli. 
-Dar nu vreau injectieeeee!! Mami, te rog, nu vreau 'Nicilina, ca ma usturaaaa....
Vocea mica e a unei pustoaice negricioase, cu ochii mari si arzatori. De obicei au flacara in ei de la ghidusiile facute, de data aceasta ard de la febra. 
...
Am crescut cu un halat alb in casa, am crescut cu halate medicale in casa, am crescut cu seringi de sticla in casa. Si, desi ma jucam cu ele facandu-ma ca-mi tratez papusile bolnave, am ramas cu o teribila frica de seringi, de halate albe, de spitale. Din fericire pentru mine, in copilarie nu am avut de-a face cu spitalele. Singura mea legatura cu ele era mama, care venea mereu "de la munca" mirosind a spital. Mai am si cateva amintiri cu saloane urate, cu paturi metalice, cu vopsea alba pe pereti, cu albe halate, cu copii speriati. Le zaream, cu coada ochiului, cand eram in vizita la mama "la munca", si se deschidea vreo usa de la vreun salon. 
...

Zburam prin timp si strabatem cu viteza luminii aproximativ 35 ani. 
(Nu asa trec anii, fix cu viteza luminii??!?!?!?? )
Suntem intr-un spital din Bucuresti. Sectia pediatrie. O femeie si un baietel, intr-un salon. 
Daca ne uitam bine la ea, recunoastem ochii mari si arzatori. Recunoastem si frica din ei. Este fetita, devenita adult, devenita mama. Aceeasi ochi ii vedem si la pusti. Are 3 ani si jumatate. Tocmai a primit "botezul colectivitatii": o pneumonie venita la pachet cu o otita. 
Ochii lui ard de febra. Ochii ei ard de frica pentru el. Si de frica de ace, frica de spital, frica de halatul alb care anunta acele. El inca nu are frica de spital, caci nu stie ce-i acela: n-a mai fost bolnav, n-a fost niciodata internat, n-a avut niciodata de-a face cu acele. 
Dar e intr-un loc nou, necunoscut, iar acest lucru il sperie. Este intr-o camera straina, nu are covorul cu Planes, nu are posterul cu alfabetul vesel si colorat de pe peretele de acasa, nu are covorasul cu pista auto. Nu are nimic din culorile camerei lui. Doar alb si albastru de jur imprejur. 
Are febra foarte mare, starea fizica e una proasta, este marait si nu-i arde de nimic. Strange in mana masinuta cu care a plecat de acasa, una dintre cele cateva sute de masinute din camera lui. 
Bratele mamei si masinuta aceea sunt singurele care-i confera siguranta in acest loc.

Cand se deschide usa amandoi tresar. Este medicul care a venit sa-l consulte pentru a stabili tratamentul. Arunca o privire catre cei doi si zambeste. Ii vazuse masinuta din mana.
A inceput sa-i vorbeasca, l-a intrebat cum il cheama, cati ani are, ce jucarii ii plac cel mai mult. 
- Masssinile, a zis micutul sasait. 
- Ah, ce zici de cele de pe bluza mea? Ai vreuna preferata dintre ele? 
Baietelul, chiar si rapus de febra cum era, s-a inviorat brusc la vederea preferatelor lui. A vorbit despre cat de mult ii plac lui masinile, si-a ales masina preferata din desenele de pe halat, i-a spus ca-i plac si avioanele. 

Cat de mult au contat atat imprimeurile de pe bluza, cat si abordarea medicului, cred ca va imaginati. Fiind primul contact cu un spital era esential ca primul pas sa fie facut cu dreptul. Cu incredere, cu zambet, cu culoare.

A doua persoana, care a venit in salon, a fost asistenta ce urma sa-i puna branula pentru antibiotic. 
Putea sa fie dragalasenia intruchipata, mama pustiului tot moarta de frica era. Pentru ca venea partea aia cu ace. 
A intrat in salon, a zambit si a inceput sa vorbeasca si ea cu pustiul:
-Am auzit ca-ti plac masinile. Dar fluturii, fluturii din parc, iti plac? Ai prins vreodata un fluture? Ai vazut ce colorati sunt? Ai vrea sa ai unul doar al tau? Ce-ar fi daca unul dintre cei de aici, de pe bluza mea, ar putea zbura la tine pe mana. Uite, chiar cel verde. 


Copilul a privit cu umire cum fluturele si-a facut loc in bratul lui. L-a udat cu lacrimi, dar ele s-au oprit repede. 
Si-apoi o sa hranim fluturasul acesta, ca sa creasca si sa zboare de la mana ta, mai departe, intr-un parc, poate. - a mai zis ea, in timp ce dadea drumul lichidului din perfuzie.


Pic-Pic.
Picaturile au curs minute in sir. Unele dupa altele. Apoi pauza. Apoi altele.
Tic-Tac
Timpul s-a scurs. Minut dupa minut, ora dupa ora, zi dupa zi.
In timpul celor patru zile cat au stat acolo au fost vizitati de biciclete, buburuze, bufnite. 
Multitudine de bluze medicale cu imprimeuri
Intr-o lume ideala, sectiile pentru copii ale spitalelor ar trebui sa fie colorate. Cu haine, dar mai ales cu zambete si compasiune. Cu blandete. Cu vorbe si cu rabdare. 
De acest lucru ar trebui sa aibe medicii grija. Caci de tinute medicale, care sa aduca zambete pe chipul copiilor bolnavi, se ocupa eHalate, magazin online de costume medicale si echipamente de lucru.



Au trecut 4 ani. Uneori inca isi mai aminteste de fluturasul purtat in mana, pret de cateva zile. Si se mai uita prin parc, dupa fluturi, sa vada daca il gaseste si daca il recunoaste. 
Incercam, intotdeauna, sa pastram in amintire lucrurile frumoase.  Cautam, chiar si in intamplarile mai putin placute, partile frumoase. Si colorate. Cat mai colorate, asa cum le sta bine sa fie lucrurilor ce compun universul copilariei.



Articol bazat pe intamplari reale, readuse la lumina pentru SuperBlog 2018. Proba 16: Importanța ținutei cadrelor medicale în fața pacienților . 








vineri, 9 noiembrie 2018

Care-i faza cu SuperBlog.

So, am sa intru destul de abrupt in subiect. Pentru ca ma intreba cineva de ce scriu pentru asta. Pentru ca imi spunea -altcineva- adica tu ii ajuti pe ei sa isi creasca accesarile si nu primesti nimic?

Ce-i cu competitia asta, careia eu ii spun joaca mea de-a concursul.
Regulile sunt simple: la editia din toamna (adica fix asta pt care scriu acum), care este si editie aniversara de 10 ani, in fiecare saptamana apar cate 3 probe. Luni, miercuri, vineri. Aproximativ doua luni (da, e mult mai lunga decat editia de primavara). Faceti o socoteala si veti vedea cam cate articole asteapta sa fie scrise. Ai un numar de zile pentru fiecare articol. Sa te documentezi, sa il nasti (respectand, evident, cerintele sponsorului), sa il asezi cuminte in platforma concursului. Apoi sa astepti ca sa vezi cum apreciaza juriul ce ai scris tu. Si asta de 3 ori pe saptamana, pret de aproape 2 luni. Mult. Nu mereu usor. Adesea nu ai nicio treaba cu subiectul despre care trebuie sa scrii. Asa ca fiecare articol scris inseamna munca de documentare. Daca nu esti "in the mood for writting", sansele sa iasa advertorial in loc de articol creativ- sunt mari. Dar asta nu e grav, pentru ca poti avea surpriza ca tocmai articole slabute (in acceptiunea ta) sa castige mai multe puncte (note mai mari) decat cele "de suflet".

De ce "m-am bagat".
!!!!!!  Pentru ca-mi place sa scriu.
Dar, din lipsa de timp/stare/etc, si cu scrisul patesc cum patesc cu sportul: degeaba as putea sa fac nshpe exercitii de la sala si acasa: sunt lenesa si NU le fac. Daca nu ma "obliga" ceva/cineva (in cazul salii--un abonament; in cazul scrisului---niste deadline-uri) sunt LENESA! Da, mah, am devenit o megalenesa.

!!!Pentru ca ma ajuta sa imi educ exprimarea in scris/ scrisul.
Cine ma cunoaste stie cam cum/cat pot eu sa vorbesc. Si imi stie si stilul. Ideile mi se misca rapid, ma mut rapid de pe un subiect pe altul, fac paranteze in paranteze in paranteze...reusesc sa bag interlocutorul in ceata. In timp ce vorbesc se poate intampla ca un cuvant sau ceva din ce spun sa ma faca sa imi amintesc ceva dintr-o carte sau o piesa, asa ca divaghez, apoi ma intorc la subiect...
Sunt greu de urmarit. Uneori.
Am observat, candva, ca si in scris am tendinta sa fac la fel. Am multe de spus, stiu ce vreau sa spun, dar ..ma organizez greu. Cam ca acum!! :))))

Pentru SuperBlog sunt "obligata" (eu ma oblig pe mine) sa scriu astfel incat cel putin un juriu sa poata pricepe ce spun eu. Sa ma urmareasca. De preferat cu usurinta, fara efort. Sa am fluente si coerente. Este un exercitiu bun pentru mine!!

!!!Pentru ca ma familiarizez cu SEO- despre care aveam doar notiuni teoretice. Si asta imi poate fi util pe termen lung, la ce planuri am pt viitorul acestui blog, mai mult decat va imaginati!

Nu in ultimul rand pentru ca sunt multi oameni faini cei pe care i-am cunoscut (deocamdata doar virtual) , cei care scriu in aceasta competitie. Sper sa ajung la gala (da, se face o gala, la munte, pe 15 decembrie) si sa-i cunosc si fata in fata :)

Din Kalahari, cu drag.

Este vineri seara. Imi propusesem sa ies cu niste prieteni, dar mi-a fost atat de frig azi incat nu am niciun chef sa mai scot nasul din cas...