marți, 14 mai 2019

Cand te loveste varicela la 45. De ani.

Pentru ca sunt inapoi pe linia de plutire (desi nu sunt chiar 100 % functionala- sunt iesita din faza critica) va pot spune ce mega amuzant a fost sa fac varicela la 45. De ani, ai mei toti 😉
Sunt inca in medical, in faza de refacere. Aia de asteptare sa pice crustele si sa vad cate urme raman-daca raman. Ceea ce sper din suflet sa nu se intemple, dar e usor in afara controlului meu. Din pacate. E complicat inca, mai ales pentru ca am avut eruptie nasoala si pe frunte, in zona urechilor-tamplelor si in zona barbiei. Adica pe fata. Ceea ce n-a fost deloc usor de suportat. 

Sa incep cu inceputul.
Pe 17 aprilie Andrei a facut varicela. Forma cuminte, eruptie civilizata, febra absenta, stare generala buna. Pe 28 aprilie primea ok-ul pentru iesit din casa, pe 30 aprilie eram la mare. 

La mare am prins un vant care pe mine m-a cam facut sa dardai intr-una dintre serile/noptile de pe plaja. (ma rog, terasa era pe plaja, nu faceam plaja!). Dardaiala din aia de neoprit pana in camera, unde, soc si groaza, am descoperit ca fac temperatura. Fiind genul care face frison si temperatura (a se citi peste 38.6) destul de usor, nu m-am ambalat foarte tare. Am mai patit-o la mare, dupa prima zi de soare/plaja, mai bag cate-un frison..In plus eram cu sinuzita activata, asa ca am pus totul pe seama acestor motive.
A doua zi, dimineata, cu cafeaua in nas, fericita maxim, zaceam in curte... M-a apucat dardaitul din senin. Am simtit cum incep sa am degetele de la maini amortite, ma lua ameteala..si..desigur, faceam febra mare. La 39.8 (cat arata termometrul) am zis ca nu-i a buna. 
Desigur, am pus totul tot pe seama sinuzitei... Pentru ea eram pregatita, m-am indopat cu ce stiam ca trebuie sa iau ca sa ma calmez, mi-am scazut febra si...hai pe plaja, la terasa- adultii, la loc de joaca din nisip- copiii.

Am fost asa vreo doua zile. Frison-febra mare, de doua ori pe zi. De fapt o data in timpul zilei, o data noaptea. In rest, mare, terasa, socializare, stare de vacanta...

Pana in dimineata in care....
Am mers la baie ca sa civilizez putin claia mea de par. Este destul de greu de imblanzit cand sunt la mare si ma mai bate si vantul. Mi-am aruncat ochii in oglinda si....am scapat peria din mana. Aveam niste pete pe fata. De un rosu minunat. Pe gat, la fel. Decolteu, la fel...
Mi s-au taiat genunchii. Pentru ca am stiut. 
Varicela.
Numai eu puteam sa fac varicela la 45 de ani, in vacanta de 1Mai la mare, nu-i asa?? 
Bai, frate!!!


Cand vulcanul varicela erupe...


To make a long storry short.
Am impachetat si am plecat rapid de la mare, am venit inapoi in Bucuresti pe 3 mai. 
Andrei a stat la tatal lui (caruia ii multumesc si acum!) o saptamana. 
Eu am stat inchisa in casa, cu sora-mea pe post de asistenta responsabila cu pictatul meu cu mixtura. Multumesc, sis!! 

Eruptia a fost oribila. Am avut  SUTE de vezicule. Peste 500.
Eu am o piele cu tendinte de uscare. Asa ca sa aplic pe o piele uscata (deja) mixtura aia care usuca si mai tare, a dus la niste usturimi greu de descris. Ma manca/ustura/durea tot ce inseamna spate, umeri, piept, abdomen. Imi venea sa plang (asta ca sa nu zic ca am si facut-o!) de cat de nasol mi-era. Si nu doar fizic. 
Caci si psihic, am fost varza cu carnati. 
Mai ales datorita faptului ca am avut eruptie nasoala si pe fata/ gat. 
Pentru o femeie care a avut mereu tenul aproape perfect (nu e meritul meu, natura a lasat asa lucrurile), pentru o femeie care era foarte happy si se mandrea cu pielea ei cea fina...sa te umpli de niste vezicule, sa ai-deodata- aspect de broasca raioasa, poate avea un efect de-a dreptul devastator.

Da, sunt genul ala pentru care aspectul fizic al propriei persoane are importanta.
Asa ca a fost foarte nashpa si din acest punct de vedere.

Stadiul actual, asta in care macar s-au uscat toate, este unul suportabil, dar nu-s taman linistita sau fericita nici cu el. Caci habar nu am daca si unde voi ramane cu semne. In plus, multitudinea crustelor de pe mine ...well...nu ma fericeste deloc! 
Nu doar de aspect vorbim (desi intr-un tricou cu maneca scurta e o bucurie sa-mi expun crustele de pe brate..), dar vorbim de disconfort fizic: tot ce este crusta ma deranjeaza, locurile ramase dupa ce-au picat (cele ce-au picat) ma ustura... 
E ca naiba! Cu orice m-as da, pielea ramasa dupa caderea unei cruste este foarte fina, rosiatica si extrem de sensibila.


Acum...
Ca sa stiti: daca n-ati facut varicela in copilarie, puteti avea surpriza sa o faceti adult. Si nu faceti forma usoara. Nu vorbesc doar ceea ce am patit/patesc eu. Ci despre faptul ca sunt adulti care-au ajuns in spital, din cauza eruptiei interne. Caci nu e doar ce vedeti pe piele: acest minunat virus isi face de cap- la fel ca la exterior- si pe dinauntru. Unii o patesc si mai rau. Mult mai rau.

Daca nu stiti (nu-si mai amintesc parintii sau nu va amintiti voi) daca ati avut sau nu varicela, puteti afla. Exista analiza de sange care spune clar daca ai sau nu anticorpii respectivi.
Apoi, daca vreti, va puteti vaccina. Si daca puteti. (eu am afectiune autoimuna a tirodiei, asadar n-am voie vaccin)

Cam atat am vrut sa va spun.
Sa-mi urati succes sa scap mai repede si, daca se poate, fara urme majore...




miercuri, 8 mai 2019

Marea mea cea mare



Stiati ca aveam planuri marete. Mare, desigur, ce altceva puteam face in aceasta minivacanta?
N-are sens sa mai spun cat asteptam zilele acestea. Se legau misto niste lucruri, initial mergeam cu niste prieteni (copiii erau inclusi, asadar copiii urmau sa se joace impreuna), iar vineri urma sa ne mutam (eu si Andrei) dinspre 2Mai/Vama catre Neptun. Unde anuntasem ca merg la Gala SuperBlog. In sfarsit ma urneam si eu la o Gala!

Toate bune si frumaose...pana cand..
Intai prietenii nu mai puteau sa mearga.
Nu m-am lasat intimidata, am zis, asta e, noi mergem oricum.

Apoi...pe 17 aprilie Andrei a avut prima buba de varicela.
WTF??!!
Am strans din dinti, am stat cu emotii, dand cu mixtura si observand evolutia... A fost perfect. A primit ok-ul sa iasa din casa pe 28 aprilie. Ieeei. Mergem!!!

Ceea ce am si facut.
Si a fost misto.
Si a fost soare.
Si a fost marea mea draga si starea aia in care intru cand ajung langa ea...
Si copilul happy, si-a gasit prietena cu care si-a dat intalnire "negresit" si in Bucuresti. Ba chiar m-a anuntat ca "la vara, cand mai mergem la 2Mai, o sa fie si ea acolo, da?"

Si a mai fost ceva. Frison, temperatura, rau-rau...intr-o seara..eu.
Bai, da' rau! De m-am speriat. Si nu ma prea sperie multe...

EXACT.
AM FACUT VARICELA.
EU.

Romantic, la mare, de 1Mai, pe plaja...
Asa ca..n-am mai ajuns la Neptun. 
Vineri impachetam urgent calabalacul si o luam spre Bucuresti.
Aveam doar cateva bubite. Ca o iritatie, nici nu te prindeai ce este.
Sambata dimineata, cand m-am vazut, am vrut sa plang. Duminica deja nu am vrut sa ma mai vad in oglinda.

Dar..despre "sindromul Ratusca cea Urata"...in episodul urmator.



luni, 22 aprilie 2019

Intaia poveste de neadormit

sursa: unsplash.com

Mi-ai pus un toc in mana si m-ai lasat sa il scufund in cerneala unei mari cameleonice, cand turcoaz, cand albastra . 

Mi-ai spus sa(-ti) scriu cu el o scrisoare, sa las in ea toate cuvintele ce nu se vor tacute.
Am scris cea mai frumoasa scrisoare de dragoste pe care ti-a scris-o cineva, vreodata.
Era atat de frumoasa incat tu nu ai putut sa o citesti pana la capat niciodata.
Imi spuneai ca penita, alunecand pe hartie, te doare. Caci scrie in carnea ta o poveste pe care nu o vei trai niciodata.
Ba chiar, la un moment dat, cu o atingere usoara pe umar, ai incercat sa ma opresti, parca regretand ca m-ai lasat sa fiu eu- cea fara cenzura si fara regrete, parca regretand ca te-ai lasat sa fii tu- cel fara reguli si fara trecut.

Dar eu tot scriam. Si scriam. 
(Doamne, cat ti-am scris!)
Timpul si-a cumintit curgerea ca sa ma lase sa ma scriu toata.
Propozite dupa propozitie, stare dupa stare, gand dupa gand, respiratie dupa respiratie, toate se asezau pe foaie. 
Caligrafie frumoasa, alungita si inclinata la dreapta, rupta arareori de cate-un cuvant strigat neincaput de rand.
Sufletul meu curgand ca o apa, involburata pe alocuri, in cuvinte. 
Ochii tai mirati, aflandu-l.


Si apoi, deodata, timpul si-a sunat ceasurile toate, la unison, innebunitor de puternic. 
Eu am ramas cu mana suspendata in aer. Inca mai aveam, inca mai doream, inca mai puteam sa scriu. 
Dar nu puteam sa pacalesc timpul. Si nici realitatea nu puteam sa o pacalesc. 
Asa ca am luat niste petale de flori, pastrate intr-o carte, le-am pus intre foile scrise. 
(Niste petale uscate puse intr-o inima pulsanda.)
Am cautat un plic (l-as fi vrut albastru), n-am gasit niciunul. 
Am luat scrisoarea, am asezat-o intr-o sticla si am trimis-o pe mare. Iar marea, recunoscandu-si cerneala din randuri, a imbratisat-o si a luat-o cu ea.


Mi-am pus sufletul intr-o scrisoare, am imbracat-o intr-o sticla transparenta si-am aruncat-o in mare. 
Intr-o buna zi, valurile ce te vor musca de glezne, ti-o vor aduce. Pana atunci scrisul se va fi sters demult, eu voi fi uitat demult cuvintele, iar tu...tu...
Tu vei deschide sticla si te vei intreba cine a putut sa scrie aceasta cea mai frumoasa scrisoare de dragoste. Intaia poveste de neadormit.

***

Intaia poveste de neadormit este scrisa pentru Cuvintele de Luni: bucuria de a scrie pentru simpla noastra placere si de dragul cuvintelor. Un joc frumos. Cuvintele in jurul carora am crosetat povestea: scrisoare, atingere, flori
S-au mai jucat cu aceste cuvinte si pe aici:
Dincolo de timp
Flori puse la pastrat

sâmbătă, 20 aprilie 2019

Aproape zi. Aproape plina. Aproape eu.

Am uitat sa ma (mai) povestesc. Am uitat sa ma (mai) scriu.
Am uitat sa ma aplec cu grija catre inauntrul meu, sa ma uit intr-acolo, controbaind prin cotloane de suflet. Am uitat sa imi mai dau timp sa ma tin in brate. Eu pe mine.

Si n-am chef sa uit astea toate.
N-am chef sa ma trezesc, intr-o dimineata, ca imi beau cafeaua cu o straina, eu mie devenita.
Ma gandeam la astea toate, in dimineata aceasta inca noapte.
O cana tinuta intre palme. Cafea. Neagra. Mare. Intreaga. Mirosul ei aspru imi place.
Biscuitii Ginger din Ikea, inmuiati lent, unul cate unul, in cafea. Gust usor intepator, usor dulce.
Ochii agatati de luna pe care camera telefonului meu nu e in stare sa o (sur)prinda cum ar merita.


5 a.m.

Niste pescarusi, deranjati de cine stie ce, zboara cu strigat, dintr-un colt de cer catre alt colt de cer.

Ai crede ca am cerul meu, doar pentru mine. Ca el este doar bucata aceasta care sta atarnata intre blocurile ce-o marginesc. Si, de fapt, la ora aceasta atat de devreme (unora atat de tarzie), chiar este doar cerul meu, chiar este doar o bucata intre niste blocurile care-l taie si-l opresc privirii.
Doar ca acolo unde privirea se opreste, acolo unde ea nu mai poate sa patrunda, abia de acolo incepe povestea. De abia daca vezi dincolo de ele, de marginile lui, de-abia atunci poti sa intelegi.

Ca e cazul sa ma mai scriu, sa ma mai povestesc, sa ma mai uit adanc in mine.
Respira. Respira. Respira.





duminică, 14 aprilie 2019

Semne, intalniri si INdecizie: Zei sau Faraoni?

Primul semn

Cand am iesit de la metrou (urcand scarile doua cate doua), pleca. Penultimul microbuz catre destinatia diminetilor mele isi intorsese spatele catre mine. 
Iar o sa ajung tarziu la birou mi-am zis bodoganind. In plus, nori amenintatori se adunau pe cer, iar umbrela era acasa. 
M-am uitat de jur imprejur ca sa vad ce-as putea face in cele 15 minute care ma desparteau de urmatorul microbuz. 
Si atunci am vazut 


Ia te uita, nimic nu se intampla degeaba, tot eram eu in cautarea unor destinatii pentru vara, Vacanta cu Christian Tour am mai facut, asa ca hai sa vad ce oferte au. Am intrat, am adunat o gramada de pliante si am iesit. Le studiez cat astept si pe drum spre birou.


Al doilea semn


Exact cand am pasit inapoi in strada m-am ciocnit de el. Era normal sa patesc asa ceva, eram cu nasul in pliante, cui ii mai statea mintea sa se uite pe unde merge?!

Vraful de pliante s-a zdruncinat, pe cateva dintre ele am reusit sa le prind, dar unul mi-a scapat printre degete ca un peste alunecos.
- Poate ca e un semn faptul ca tocmai acesta ti-a cazut pe jos? mi-a zis zambindu-mi si ridicand de pe jos pliantul ce prezenta vacanta in Grecia.
- Da, posibil sa fie un semn! i-am raspuns pierzandu-ma in ochii lui care exact de apele Mediteranei imi aminteau
Incercarea mea de-a lua pliantul intins de el s-a soldat cu alunecarea altuia. Eram deja intr-o situatie usor ridicola, jongland cu pliantele, dand dovada de o dubioasa si inexplicabila stangacie. 
-Vacanta vara 2019 , cu Christian Tour. Egipt. Ia te uita, grea alegere vei avea de facut! 
Am ras amandoi, iar aceste hohote de ras au destins atmosfera. Si pe mine, vizibil stresata de aparitia nu se stie de unde a unui necunoscut care nu se stie de ce intra in vorba cu mine.

In timp ce incercam sa ma organizez (a se citi: sa-mi indes in geanta hartiile buclucase) inevitabilul s-a produs. Cerul, cu ai lui nori, a inceput sa se joace si sa arunce in noi cu picaturi mari si grele. 
-Vino! mi-a zis in timp ce ma tragea catre masina parcata in apropiere.


Al treilea semn


Se numeste Mark si este regizor. Mi-am dat seama ca am auzit de el, ba chiar i-am vazut si cateva filme. 
Este in cautarea unor locuri in care sa filmeze o parte dintre scenele noului sau film. A purtat negocieri cu mai multe tari, iar acum urmeaza sa decida intre cele doua ramase pe lista scurta: Egipt si Grecia. Doi reprezentanti oficiali ai tarilor mai sus numite urmeaza sa incerce sa isi castige primul loc, prezentand atractiile O situatie perfecta pentru mine.

Grecia


Ajunsa la locul de desfasurare, m-am trezit trasa de mana printr-un labirint care-mi amintea de Labiritul construit de Dedal, in Knossos. De jur imprejurul nostru, pe peretii laterali, erau expuse tot felul de fotografii. In acest timp oficialul elen imi spunea
-Grecia este leaganul civilizatiei europene, tara in care s-a nascut democratia. Ai Atena cu vestitele Acropole, 



cu Templul lui Zeus, Parthenonul si alte vestigii istorice. Tot Atena iti ofera si sansa sa te plimbi prin cartierul Plaka- intesat de cafenele si localuri. Sa gusti din viata acestui cartier boem.
Grecia are atatea insule, ai nevoie de o vacanta pentru fiecare. Cu plajele lor cu nisip de la alb stralucitor, pana la rosu sau negru, iti ofera oaze de relaxare. 
Sa mentionez si turcoazul apelor, cel de care ramai indragostit pe viata?

Ai apusuri fenomenale, in culori care-ti taie respiratia. 
Ai taverne cu mancare absolut fabuloasa: salatele cu branza feta, gyros, fructe de mare, dar si souvlaki. Seara, tavarenele devin si mai animate, caci este momentul in care se incing petrecerile traditionale. De neratat, daca vrei sa iei pulsul locului.
Ai oamenii, oamenii acestia ospitalieri, veseli si deschisi. In mare masura si datorita lor Grecia a ajuns sa fie vizitata de peste 30 milioane de turisti anual. 

Egipt


Mare ai si in Egipt. Marea Rosie. Si cele mai spectaculoase rasarituri aici le vei avea!
Egiptul are una dintre minunile lumii, Piramidele. Cel putin o data in viata trebuie sa ajungi sa le vezi. Sa simti energia locului, sa te intrebi cum au putut ele sa fie construite atunci- asa -acolo!
Ai temple nenumarate de vazut, povesti incredibile de auzit. Istoria Egiptului este fascinanta. 





Ai munte, ai mare, ai desert.
Poti sa alegi plaja intr-unul dintre resorturile de cinci stele si sa completezi cu snorkeling sau cu o plimbare cu barca al carei fund de sticla iti ofera sansa  sa admiri coralii si pestii multicolori. 
Ori poate vrei in desert: sa faci safari, sa vezi cum e sa calaresti o camila ori sa conduci un ATV pe nisipuri. Toate, absolut toate iti ofera amintiri de neuitat.
Da-ti timp sa faci un tur prin Old Dahar, in Hurghada. Aici vei vedea oamenii "la ei acasa", vei gasi piata de peste. Vei gasi piete de legume si fructe si vei vrea sa gusti din toate. Vei vedea oameni care lucreaza pentru a-si castiga traiul
dar si oameni care stau si joaca un fel de joc de table, pe capotele masinilor. Sau care, pur si simplu nu fac nimic. Au o narhilea si stau pe marginea unei borduri. Este o lume neatinsa inca de civilizatia din resorturi, dar este o lume frumoasa care merita descoperita.

Cei doi si-au prezentat, cat au putut de bine si cu cat mai putime cuvinte, tarile. Nu stiu ce tara va alege el pentru filmari. Cat despre mine, sa aleg sejur 2019, dintre cele doua destinatii, este o sarcina dificila.
Pe ambele le-am vazut. Una mai des, alta o singura data.
Ianuarie 2011, revolutia din Egipt, m-a prins acolo. M-as intoarce astazi, ca sa vad ce s-a schimbat.  
Apoi as merge si in Grecia. In Creta, ea este urmatoarea pe lista mea. 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019. Proba 17: Cea mai frumoasă destinație din lume pentru vacanța de vară

surse foto: Christian Tour si arhiva personala.

Cand te loveste varicela la 45. De ani.

Pentru ca sunt inapoi pe linia de plutire (desi nu sunt chiar 100 % functionala- sunt iesita din faza critica) va pot spune ce mega amuzant ...