Secretul unei zile.

Noaptea trecuta am avut o insomnie destul de lunga, am binevoit sa adorm doar spre dimineata, probabil maxim o ora. Dupa ce ca am dormit extrem de putin, am si avut un vis super ciudat.
Bine, eu visez adesea intr-un mod care ar putea fi clasificat ca fiind altfel. Si insomnii mai am din cand in cand.
Asa ca, dimineata, m-am trezit hotarata sa sterg din minte prostia visata. Nu-i decat un vis. Ar fi putin probabil ca oamenilor sa le fi fost rapit, la miezul noptii, in timpul somnului, cel mai frumos sentiment: BUCURIA.
Ah, cred ca nu m-am prezentat. Ma numesc Stephanie, si sunt o femeie normala. Cu un job, cu un copil, cu vacante, cu vise, cu dezamagiri. OK, din cand in cand am insomnii. Da, mai si visez ciudat uneori, dar una peste alta chiar sunt o femeie normala! 
Sau cel putin asa credeam pana in aceasta dimineata.
Aparent a fost o dimineata ca oricare alta: a sunat alarma telefonului, am strabatut lungul drum din pat pana la bucatarie-ca sa imi fac o cafea (lovindu-ma de toate obiectele din cale), am facut cafeaua, am facut pachetul pentru scoala lui, am trezit copilul si l-am lasat la scoala.

Totusi, ceva e in neregula cu oamenii. Am observat asta cand am ajuns la metrou, unde toti par personaje din filmele cu roboti. Chipuri fara nicio expresie, gesturi de robotei. Niciun zambet, nicio sclipire-n privire. Metroul s-a umplut, iar eu simt ca ma apasa tot mai mult atmosfera din vagon. Pe scaun, in fata mea, un copil poarta un dialog amuzant cu bunica lui. Zambesc auzindu-i. Ma uit in jur. Nimeni nu pare sa mai auda, in afara de mine, dialogul. Nimeni nu pare sa prinda nuanta amuzanta din vorbele lor. Toti ceilalti stau cu ochii in ecranele telefoanelor mobile. Ajung la capatul drumului meu cu metroul, ma dau jos, iar ceea ce vad ma sperie. Aceeasi armata de oameni, imbracati in culori terne, cu chipuri imobile, pasesc catre cladirile de birouri.
Ma gandesc ca, daca i-as putea vedea dintr-un avion, probabil ca ar arata ca o armata care marsaluieste. Nici nu termin bine gandul, ca ma simt luata pe sus si ridicata, in timp ce o voce imi spune:
- Stephanie, am nevoie de tine ca sa salvam orasul. Astazi am nevoie de tine!
Pana sa ma dezemeticesc sunt deja sus, pe un acoperis de cladire. Bratele care ma tineau de mijloc si-au slabit stransoarea, iar chipul din spatele vocii s-a lasat descoperit. Ma rog, e mult spus ca s-a lasat descoperit, caci el este de-a dreptul acoperit de... masca lui SpiderMan! Mi-a stat inima.
- Peter? Spider Man? Ce..ce cauti tu..cum ai ajuns..ce..aaaa...
- Da, da, eu sunt! Sa lasam explicatiile pentru mai tarziu. Nu am timp acum. 
- Bine, dar.... Ce..cum ai putea tu sa ai nevoie de mine? Eu sunt o femeie normala, nu am nicio superputere, nu vad cum te-as putea ajuta?
- Tu chiar ai superputeri. Nu-ti dai seama. Chiar ai unele pe care le-am putea folosi ca sa salvam oamenii de molima aceasta ce i-a cuprins. Caci este ca o molima... Te observ de ceva vreme. Tu ai inca treaza in tine copilaria. N-ai adormit-o de tot, n-ai alungat-o si inca te mai bucuri de ea. Nu avem timp de pierdut. Ai incredere in mine. Haide, trebuie sa invatam oamenii sa se bucure IAR de lucrurile marunte. Trebuie sa-i invatam sa rada. Trebuie sa-i invatam sa iasa din starea aceasta de transa, in care au fost aruncati noaptea trecuta!

Ma uit la ecranul tabletei pe care mi-o aseaza in fata Spider Man. Stirile prezinta multe cazuri disperate de oameni care, pierzandu-si bucuria, sunt pe cale sa provoace acte oribile. Sa-si faca rau lor si altora. 
-Sa incepem acum, te te vei duce aici! Vezi, un grup de corporatisti sunt pe acoperisul unei cladiri si se indreapta, fara ca macar sa-si dea seama ce fac, catre marginea lui. Se vor arunca, vor cadea de acolo. Du-te! Opreste-i!

M-am descurcat destul de bine cu zburatul de pe o cladire pe alta, gratie panzei de paianjen pe care am reusit s-o intind. Am urcat cu succes pe geamurile din sticla. Bun, acum sunt in fata lor si..si cum, ma rog, as putea sa-i opresc?? 
Mi-am amintit ce mi-a spus "ceea ce te face diferit e exact ceea ce te face omul paianjen"...si m-am gandit...Ok, hai ca timpul mi-e scurt, ce ma face diferita?? Da, am inca spiritul ludic si bucuria lucrurilor marunte vii in mine. Sunt inca un copil, unul care se imbraca si merge la job zilnic, mimand bine responsabilitatile unui adult. Pot sa-mi folosesc aceasta superputere ca sa-i fac sa redevina si ei copii?? Ce fac copiii? Rad mult. Incalca reguli. (cu mare bucurie). Se prostesc. 
Ii infasor in plasa, dar asta e suficient doar pentru a amana momentul, ingreunand deplasarea. Nu pentru a-l schimba radical, nu pentru a schimba perceptia lor. Nu voi opri caderea in gol. Pentru a putea opri caderea, am nevoie sa-i fac sa rada, sa-i fac sa rada, sa..
Wow, stiu. Fac o mare trambulina din panza de paianjen (da, cea pe care am puterea s-o intind). Si...asa, legati cum sunt, ii las sa pice direct pe ea. Efectul de trambulina ii expediaza in sus, gravitatia ii trage in jos. Apoi iar in sus, iar in jos. Dupa cateva miscari din astea, ii vad cum incep sa se destinda, sa zambeasca. Dupa cateva minute rad in hohote si se distreaza. Si-au amintit una dintre bucuriile copilariei. Saritul pe pat, saritul pe trambuline. Hohotele de ras. Sunt salvati! 

Tableta cu stirile in direct, lasata de Peter la mine, transmite in continuare situatii ingrijoratoare. Sunt locuri unde este nevoie de mine. Primul pas a fost facut: am facut oamenii sa-si aduca aminte ca sunt copii, ca se mai pot bucura. Ma voi duce mai departe, acolo unde va fi nevoie de mine. 
Simt ca voi avea o zi plina. Caci multi, foarte multi adulti am vazut azi prinsi de aceasta molima. 

***
Seara vine. Inapoi pe tocuri si in hainele de birou, inapoi adult. Merg cu fiul meu catre casa. Nimic nu tradeaza cat de speciala mi-a fost ziua. Poate doar zambetul meu, usor enigmatic, atunci cand ma uit catre cer, incercand sa-l zaresc pe Spider Man. 
Pe el nu-l vad, dar al meu copil imi atrage atentia asupra unui mare panou din drumul nostru

-Ai vazut,  luna aceasta o sa vina in cinema “Omul-Păianjen: În lumea păianjenului”. Din 28 decembrie 2018, adica atunci cand suntem noi in vacanta. Putem sa mergem sa-l vedem! 
- Da? Nu stiam? Ne reintalnim cu Peter, asadar?
- Da, dar nu numai cu Peter. Apare un personaj nou, e un pusti, Miles Morales, asa, cam de anii mei, care va fi si el un om paianjen. De fapt vor fi mai multi oameni paianjen, din mai multe dimensiuni. Am vazut trailerul la afterschool, la un coleg, pe telefon.
Ramane putin pe ganduri, apoi:
- Mami, tu crezi ca oricine ar putea sa fie Omul Paianjen?
- Cred ca da... 
Si i-am zambit. 

Ceea ce v-am povestit vreau sa ramana intre noi. 

Cand veti merge sa vedeti filmul distribuit de Intercomfilm, in cinema, sa va amintiti ce v-am povestit. Si sa va ganditi care este superputerea voastra. Sigur, sigur veti gasi una!!! 

De aici pana la a face ceva pentru a o folosi, in binele celor din jurul voastru, este un singur pas. De multe ori un pas mic, foarte mic!!
Mergeti si daca nu sunteti copii. De fapt, mergeti mai ales daca nu va mai simtiti deloc copii: este un film pentru intreaga familie. 

Articol scris pentru SuperBlog 2018. Proba 26.

ULTIMA.

Fara HAI! Doar cu HA-I (One Stop)

Cand vine frigul eu intru intr-un fel de stare de hibernare. Devin greu de urnit din casa, si visez zile mai lungi, soare, caldura. Viata noastra e cam pe repede inainte, uneori am senzatia ca intre dimineata si seara am respirat de cateva ori si-i gata ziua. Orele care se comprima, timpul care ma alearga. 
Diminetile sunt cele mai in viteza. Alarma telefonului sunand ma face sa scap niste bodoganeli majore. 
Macar de as putea sa-mi fac un fresh, pe langa cafeaua fara de care n-as putea incepe ziua. Nu mai pot sa fac sucuri pana nu se trezeste si copilul, caci aparatul de facut suc face un zgomot infernal. M-ar reclama vecinii, asta daca nu cumva m-as trezi cu ei direct la usa ca sa ma intrebe ce m-a apucat sa fac galagia aia la 6.45 dimineata.
Dar frigul si iarna nu-mi pot lua dreptul la visare. Imaginatia mi-e aliatul suprem in aceste zile. Asa ca, iata-ma stand cu coatele pe masa si cu privirea in gol, imaginandu-mi dimineata perfecta. Provocata de Hurom. 

In acceptiunea mea, dimineata perfecta este una de vara. (Asta e, n-am ce face, iarna mi-e cam antipatica.) Si mai este si la mare, intr-o casa la 5 minute de plaja. Pentru ca dimineata mea perfecta incepe pe o plaja, asteptand cu sufletul la gura momentul in care iese soarele din mare.

Acolo, in vacanta, in mod evident refrenul diminetilor actuale "HAI, trezeste-te..HAI la masa...HAI, incalta-te o data!!..HAI ca-i opt fara zece..HAI ca iar intarziem" ar deveni altul, caci acolo n-am fi grabiti, nu ne-ar alerga timpul asta, iar lucrurile s-ar petrece in tihna, fara ceas. 
Ce-ar fi daca acest HAI ar fi inlocuit de HA-I One Stop. 
Alt cantec, alt refren.
Cine-i HA-I One Stop? Mi-ar fi aliat de nadejde in diminetile mele tihnite. Si linistite, da! Pentru ca este un Storcator prin presare la rece, Hurom. 

E minunat ca este un aparat silentios cu care as putea face si fresul meu si smothie-ul copilului. Si asta fara sa deranjez pe cei care dorm inca.

Pentru ca, v-am zis, dimineata mea perfecta este cu un rasarit. Asa ca m-as trezi cu noaptea-n cap, ca sa nu-l ratez. Mi-as alege fructele pentru freshul meu: pepene rosu, lime si frunze de menta. 
Pe el l-as face folosind gura clasica de alimentare. Mi-as lua paharul si l-as savura alene stand turceste pe plaja, in timp ce prind cele mai tari cadre ale Soarelui ce apare. 
Intoarsa acasa, incantata de energia luata de la rasarit si, deopotriva, din freshul meu de vara, m-as apuca sa-i pregatesc si copilului un smoothie. 
El vrea banana si lapte de quinoa. Ii adaug, fara sa se prinda (inca?) niste seminte. Pentru pregatirea lui as folosi gura mare de alimentare si l-as lasa sa-si faca singur treaba. Un fel de "pilot automat" al aparatului. Care m-ar ajuta sa mai castig ceva timp. Timp in care as pregati gustarile pentru mers la plaja. 
Caci, in dimineata mea perfecta, cea in care as avea un astfel de aparat si o vara, dupa ce-as savura in tihna si o cafea, dupa ce-as citi si cateva pagini dintr-o carte, mai mult ca sigur ca am merge la plaja. 

Stiti de ce s-ar potrivi atat de tare acest aparat in dimineata mea perfecta?
V-am spuus, deja, dimineata perfecta este una fara graba, tihnita, linistita. 
Aparatul HA-I One Stop, de ultima generatie, face sucuri si smoothiuri si supe creme si inca o multime de minunatii, folosind o tehnologie Slow Juicer. SLOW, da? Va amintiti cand storceati portocala manual? Nu o distrugeati, aveati rabdare! Ei, bine, daca as avea cum sa fac acelasi lucru, in fiecare dimineata..atunci oricare dintre ele ar fi o dimineata perfecta.

Articol scris pentru SuperBlog 2018, proba 25

A fost sau n-a fost prima intalnire?

Poate ca atunci a fost prima intalnire? 

Stateam la un colt de strada, vorbind la telefon cu o prietena.

Asteptam sa apara un domn, care urma sa-mi prezinte un spatiu de inchiriat pentru viitorul meu birou.

Mijloc de august, caldura mare, sete mare, sticla mea de apa uitata in masina. Masina parcata mult prea departe de locul intalnirii.  Normal, nu?! Toate erau motive de enervare. Eram dupa o zi destul de urata, careia i se adauga si o ora de trafic bucurestean. Era prima vizionare a zilei, mai aveam trei vizionari, in aceeasi seara, in aceeasi zona.

N-are sens sa spun cate spatii vazusem in ultima luna, cate dezamagiri traisem deja. Cati agenti intalnisem, cate gogosi imi servisera. Asa ca, recunosc, ma asteptam la tot ce-i mai rau. Eram la capatul rabdarii.

Ajunsesem mai devreme, iar prietena de la telefon incerca sa ma destinda.

-Hai ca poate acum vei avea noroc, poate o sa-ti placa locul, poate o sa gasesti biroul dorit.

-Stai asa, el o fi omul? Fii atenta: a parcat un Tico fix langa mine si se da un tip jos. Vine spre mine, cred ca el e. Are si niste hartii in mana. El o fi? Sa-i zambesc? Ups, stai ca a trecut, nu este el..

Ati vazut filmele acelea in care o ea isi scapa niste chestii pe jos, se apleaca dupa ele, si ..deodata..un el apare din neant (intotdeauna din neant!) ca sa o ajute sa le ridice. Si jap-jap, indragostire si fericire "pana cand moartea ii va desparti?"
Da, da, genul acela de filme siropoase!

O scena de genul acesteia a avut loc atunci, in acel mijloc de august, la un colt de strada.

M-am simtit privita, am intors capul si m-am uitat exact catre coltul unde aparuse cel asteptat. Camasa alba lejera (oare era de in?) cu guler tunica, descheiata la primii nasturi,  jeansi albastri. 

Masina asortata cu camasa. Ochii asortati cu jeansii. Un semn facut cu mana. Da, de data aceasta era el.
Si din secunda doi, am uitat de ce eram acolo. 

Asta, desigur, dupa ce m-am simtit ratusca cea urata. Caci eram, cum spuneam, dupa o zi urata, moarta de sete, moarta de cald, in niste nadragi largi din in, cu o bluza pe care-o simteam deja lipindu-se de mine.
Am mers. Am vazut. Am vazut??!!??

A trebuit sa mai merg o data sa vad spatiul pentru viitorul meu birou.

Pentru ca prima oara n-am vazut, de fapt, nimic. Am umblat prin locul acela fara sa tin minte absolut nimic din ce vedeam. Aveam genunchii moi si ma intrebam daca eu chiar am luat-o razna. Cel mai probabil chiar o cam luasem razna.

Am stabilit, telefonic, ziua in care urma sa ne vedem iar.

August devenise septembrie, canicula se lasase dusa si ii luase locul o toamna frumoasa.

Sau poate ca a doua a fost...prima intalnire?

Trebuia sa pricep daca acea chimie era doar dintr-o directie. Dinspre mine. Trebuia sa ma prind daca..

In seara de dinainte am stat sa ma gandesc daca sa ma imbrac in rochie, o rochie eleganta era usor deplasata in contextul dat! 

Asa ca am ales una dintre zecile pe perechi de jeansi. Pe cea in care ma simteam cel mai bine: albastri, veneau turnati pe mine, ma simteam extrem de sigura pe mine in ei. Idealul de obiect vestimentar, pe care sa il porti atunci cand ai stomacul ghem de emotii. Ceva care sa te faca sa uiti de ele. 

In seara aceea am probat toate camasile din dulap. TOATE! 

Niciuna nu-mi placea. Asta-i prea scurta, cea albastra e prea larga, cea neagra e atat de neagra.. Camasile nu aveau nicio problema. Eu aveam. 

Dupa doua ore de practicat sportul: scoate camasa de pe umeras, pune-o pe tine, mergi la oglinda, stramba-te pentru ca nu-ti convine, da-o jos...canapeaua mea arata ca un magazin de camasi. Mormane trantite de-a valma. 

Creierii mei erau si ei de-a valma.

Pana cand am gasit-o. Pe ea, Camasa. 

Normal, cea care se calca cel mai greu. Si eu urasc sa calc! Dar cu cata atentie am calcat-o!!!

Am dormit in noaptea aceea??

Oarecum...Putin..Mai deloc, de fapt!!

Dimineata a inceput prost. Ploua. Sacou? N-aveam timp sa reiau scenele cu camasile, asa ca am luat o decizie radicala. Sacoul il voi cumpara in ziua aceea! Asa voi alege unul care sa se potriveasca la fix cu ce aveam deja pe mine. 

In ultima clipa, cand sa iau cheile masinii si sa ies pe usa casei, am avut revelatia ca pantofii alesi nu mai mergeau pe ploaie. 

I-am aruncat din picioare, am scos niste mocasini negri, din piele intoarsa, apoi dusa am fost.

Mi-era bine cu mine. 

Contau hainele?

Da, in masura in care ele ma faceau sa ma simt increzatoare. In mine. 

Si totusi..cand a fost prima intalnire??

N-a fost.

Niciodata.

Poate pentru ca aceasta poveste este rodul imaginatiei, sau poate pentru ca ambii protagonisti aveau familii.

Si au trait fericiti?
Da, fiecare in familia lui.

Si, poate ca, de fapt prima intalnire a fost oricare dintre cele doua. Cata vreme emotia a fost prezenta, oricare dintre ele putea sa fie prima.

Exercitiu de imaginatie scris pentru SuperBlog2018. Proba 24: Prima întâlnire: cu ce te îmbraci ca să atragi atenția fără să fie ostentativ?

Fundatia unei relatii- acoperisul casei

- Bineee, eu plec, ma mut azi, acum, nu mai suport!!
Cu aceste cuvinte am iesit din sufrageria unde erau fix 18 grade, indreptandu-ma hotarata catre dormitor. Unde, cu putin noroc aveam vreo 20 de grade. Si asta doar pentru ca pornim zilnic aerul conditionat. 
Ne certam de cand a inceput iarna, si a dat zapada. Iar acum, cand a inceput sa se topeasca, m-au lasat nervii. Pentru ca livingul nostru este plin de galeti in care picura apa. Pic-pic, se aduna picatura cu picatura in galeti, in vreo 4 locuri. Cam asa s-au adunat si nervii mei, unii dupa altii, pana am ajuns sa izbucnesc. 

Acum 5 ani m-am indragostit de-o casa. Cu aer de Bucuresti interbelic, era tot ce imi puteam dori. Fundatia era fara probleme, peretii in regula, structura de rezistenta neafectata de timp, acoperisul parea si el in stare buna, asa ca ne-am gandit sa ne mutam in ea cat mai rapid. La doi ani distanta am realizat ca acoperisul se cam stricase. Am cautat solutii, am vrut sa reparam partial, dar s-a dovedit ca singura solutie era refacerea lui de la zero. Cand locuiesti in casa respectiva, este cam greu sa faci asta! Asa ca am facut ce face tot omul, care nu intelege la ce se expune: am amanat. Am tot amanat pana am ajuns in situatia actuala. 

M-am apucat sa-mi fac bagajele ca sa ma mut, pentru ca el, "al meu", imi tot zice, in fiecare vara, ca va rezolva situatia aceasta. Mereu trece vara si rezolvarea tot n-a aparut. Asa ca n-are decat sa se descurce, sa stea el in casa asta, eu plec! Si, pe cuvant, daca mai traim o iarna ca asta eu bag si divort.

Fix asta-mi trece prin cap acum, cand impachetez si simt cum imi zvacneste capul de durere.
Nu-i de mirare, asadar, ca sunetul soneriei m-a si speriat, m-a si indispus. Cine s-o fi gasit sa vina la noi fix acum, fix azi? Nu, nu ma duc sa deschid. N-are decat sa deschida el. Si-o fi chemat ajutoare la carat galetile cu apa, cand se umplu. Nici nu-mi pasa. 

-Vio, ce faci? Unde pleci? Ai teambulding si pleci peste weekend?
Vocea Anei m-a facut sa tresar. 
-Tu nu erai in Belgia? Cand te-ai intors? Hai sa fumam o tigara , in balcon. Fierb de nervi. 
-Da, mai, stiu. De asta m-a chemat al tau, poate reusesc sa te opresc. Omul n-a mai apucat sa-ti spuna, dar chiar a gasit o solutie. Era cadoul lui pentru tine, isi dorea sa-ti faca o supriza, dar acum, daca vrei sa pleci ca o nebuna, nu mai poate pastra secretul.
-Bai, ce surpriza? Sa-mi curga apa-n casa? Pai mi-o placea mie patinajul, dar nu vreau sa-mi transform sufrageria in patinoar natural. Acum, pe bune, ce solutie sa mai ai? Nici nu stie -inca- ce-i trebuie. Nici macar n-a mers sa vada, prin magazine, cam ce ar fi necesar, cat ne-ar costa..caci poate descoperim ca ajungem in sapa de lemn daca ne apucam de lucrare si mai bine ne mutam de aici cu totul!
-Stai, mai, calmeaza-te, ca nu-i chiar asa. Tu crezi ca n-a facut nimic, dar a facut. I-am povestit eu de unde am luat tot ce ne-a trebuit cand ne-am ridicat casuta de la tara. Si stii ca daca Stefan al meu a fost multmit, atunci sigur va fi oricine. Caci Stefan este Mister Carcoteala in carne si oase!! 
- Asa, mda, tu il vezi pe-al meu ridicandu-si fizicul din fata pc-ului si umbland prin magazine dupa materiale? Cand el habar n-are nici ce-i trebuie ca sa..
-Pai, vezi, asta-i schema cea mai tare! Nu te ridici de la computer, chiar de la computer comanzi ce-ti trebuie. Este un site, un magazin online, vindem-ieftin, iar ei au si divizie de acoperisuri. Au pus la un loc pe site toti producatorii de tigla metalica, iar tu poti sa-ti alegi exact ce-ti trebuie si ca bani si ca producator. 
- Ti-am zis ca habar nu are ce-i trebuie..
- Tocmai de aceea au cei de la magazin si consultant.
- Nu pricep nimic, Ana. Tu vrei sa sugerezi ca exista cineva care ar cumpara fara sa vada ce cumpara? Si ca voi chiar ati facut asa?
-Pai, da, din moment ce calitatea este garantata, ai certificatele de garantie de la producatori. Nu intelegi? Oamenii acestia nu fac decat sa te scuteasca de drumuri, de alergatura si batai de cap. De la ei cumperi exact ce cumperi si din alta parte, dar cu pret mai mic. Si asta pentru ca in pretul lor nu vei mai avea costurile de transport/depozitare care sunt incluse in pretul final din celelalte magazine de constructii. Gandeste-te ca ei preiau marfa de la producator si o livreaza. Direct la tine acasa. 
-Ihi. Si cam ce costuri de livrare au? Cred ca imense!
-Deloc. Livrarea e gratuita. De ce faci fata asta?? Ah, sa-ti mai spun ca daca filmezi livrarea si incarci filmuletul in zona de recenzii video de pe site, primesti 100 lei bonus. Ti-ar strica?!
- Ok, bun, inteleg, au tigla metalica. Ceea ce e bine, caci noi nu ne mai incurcam cu cea ceramica. O fi ea mai rezistenta in timp, dar este foarte grea si mult mai greu de pus. Asa ca am decis sa luma metalica. Numai ca uiti ca noi n-avem nevoie doar de tigla. Ca trebuie sa refacem acoperisul de la zero!! Intelegi? De la zero!
- Am zis eu ca au doar tigla? Iti dau tot ce-ti trebuie!
- Adica gasim si talpa si capriori si popi si coama. Tot, tot?? Toate-s praf la noi. Capriorii, pe care-i avem, nu mai rezista mult, iar cand se va da jos vechiul(actualul) acoperis, sigur se fac praf. Au peste 60 de ani, iti dai seama? Ma mir ca nu ne-e cazut acopersiul cu totul in cap!!
-Da, am inteles ca refaceti toata sarpanta. Sa stii ca el chiar s-a interesat de toate materialele. Ti-am zis, a dat de-un consultant si l-a mai luminat. I-a zis exact si ce folie anticondes sa foloseasca! Si l-a sfatuit si ce materiale sa foloseasca la acoperire. Uite, el dorea sa faca acoperis de tabla, dar, dupa ce au discutat ei, se pare ca s-a oprit la varianta unui acoperis tigla metalica. Daca nu ma insel, discuta chiar despre un anumit tip de tigla, parca era tigla metalica Bilka. Nu are ea rezistenta termica a celei ceramice, dar are alte avantaje. E usor de montat si pretul manoperei la montare este mic, nu crapa, nu se sparge, e usoara- ceea ce va usureaza si realizarea sarpantei. Daca vrei cauta tigla metalica preturi Bilka, vei vedea ca raportul pret calitate este unul excelent. Si, deloc in ultimul rand, arata foarte bine!!!
-Sa sper, deci, ca nu va mai curge apa in sufragerie anul ce vine?
-Da, sa fii convinsa chiar! Si termina, desfa-ti bagajul, unde vrei sa pleci. Si, oricum, de fapt unde plecai? Mai bine haide sa-ti arat despre ce-ti vorbeam mai devreme. 

-Ma duc sa-l chem si pe el, sa ne uitam impreuna pe site. Poate de data asta chiar duce lucrurile la bun sfarsit. Altfel, ti-am zis, divortez!!! 

Articol scris pentru SuperBlog2018. Proba22: Acoperiș pentru casa visurilor tale

Marea provocare

Daca as fi intr-o sala cu cateva sute de oameni si s-ar pune intrebarea "cine detesta regulile" va asigur ca eu as fi prima care as avea mana pe sus. Ba chiar cred ca as tasni in picioare, caci nu numai ca le detest, dar ma si mandresc cu asta!! 

Ei, desi eu sunt antireguli, desi eu sunt cea care considera ca obisnuintele sunt moartea pasiunii in viata asta, am o rutina!! Una pe care o respect cu sfintenie. Ingrijirea tenului. 
A fost mereu asa?? Categoric nu! (din pacate!)
In vremurile cand fata era ca un fund de bebelus nu ma interesa deloc sa fac ceva ca s-o pastrez asa. Pai ce, tineretea nu e vesnica? Nu asa o sa fie mereu? 
Surpriza: NU!!

Anii au trecut peste el. Si, intr-o zi, am descoperit ca anii au trecut peste el ceva mai nemilos decat au trecut peste restul corpului meu. Daca trupeste inca am norocul sa arat la fel ca in ultimii 10-20 de ani, tenul meu nu mai arata la fel. El a fost mai "lovit" de intemperiile timpului.

Asa ca am cautat solutii care sa compenseze cumva efectele oboselii, stresului, poluarii, fumatului (mda) .
Ritualul acesta exista de niste ani. 

De argila am auzit prima oara de la tata. Da, exact. De la tata, care are 82 de ani! El mi-a vorbit prima oara despre ea, iar eu am google-it, ca sa vad daca e asa cum mi-o descria el. Si am aflat multe.
Printre altele am aflat ca Nefertiti (se spune) o folosea pentru a-si spori frumusetea. Acum, deh, n-om fi toate Nefertiti, dar ar merita sa incercam sa o folosim, caci avem beneficii: hidratarea, detoxifierea tenului și protejarea sa împotriva efectelor stresului urban, regenerarea celulară naturală.
Normal ca Nefertiti habar nu avea de ele, dar noi stim, asa ca hai sa profitam! Mai ales ca s-au facut creme pe baza de argila. Masti. Seruri hidratante. Toata gama, tot ce-ti trebuie. Unde? La Farmec. Aici a aparut noua gamă Aslavital Mineralactiv, creată pe baza argilei 100% naturale.

Asadar...Sa ma intorc la ritual. 
Este seara. Chiar acum, cand scriu, este seara. Ca in orice seara m-am demachiat. Cu emulsia demachiantă detox si apa micelara cu argila.
O voce mica, care insoteste o privire iscoditoare, ma intreaba: 
-Ce faci aici? Haide sa citim povestea de seara. Mai ai mult? De ce faci asta?
- Ca sa ai o mama care va arata tanara mult timp. Ma demachiez. Uite, vezi ce ramane pe astea? (ii arat dischetle care tocmai au curatat tenul meu)
-Bleah, ce urat arata! De ce sunt asa colorate?
-Pai este fondul de ten dat dimineata. Ala maroniu, despre care ma intrebai ce este. Si sunt si praful si mizeria din aer. Orasul asta, pui, nu e cel mai curat oras. E poluat. 
-Adica aerul pe care-l respiram este murdar?
-Din pacate da.
- Si apa asta, cu care te dai tu, curata murdaria? Cum face?
- Da, curata murdaria. Si ajuta pielea sa se repare, sa nu mai "sufere" din cauza murdariei din aer.
-Ma bucur ca vei fi tanara mult timp. Mami? ..(pauza...zambet) imi poti face un gris cu lapte?

In timp ce laptele este pe foc, alerg la oglinda din hol. Am terminat cu demachiatul, pot sa imi aplic (sa zicem ca linistita) crema de noapte. Aleg o crema de netezire riduri de noapte, care asigura regenerarea celulara si elimina toxinele. Caci am. Si de unele si de altele. Nu multe, dar nici nu-mi doresc sa fie mai multe!! 

Pot sa citesc acum. 

(Asta daca nu cumva sunt in mijlocul unui SuperBlog, cand am ceva de scris...)

Dimineata. Maine! Alta rutina. Intre facut cafeaua pentru mine (ca sa pot functiona optim ziua) si pachetul copilului (pentru scoala) imi asez pe fata crema de zi. Crema antirid antipoluare SPF10 Aslavital Mineralactiv, ideala pentru inceputul meu de zi.  Incerc sa fac si un fel de masaj al fetei, ca sa intre mai bine in piele, in timp ce soptesc 

-Haide, pui, este deja 7.30, iar intarziem!

-Offf...e aproape intuneric!!!

Finally, cand copilul este trezit si isi mananca micul dejun, crema a intrat in piele, pot sa imi vad de machiaj.  Cat mai aproape de natural: un fond de ten, un rimel, gata!!! 

Ati aflat ce fel arata ritualul meu de seara. Si cel de dimineata. Nu ia mult. Jur ca nu ia mult, altfel nu mi le-as permite. 

Adaug  o data pe luna o "cura" de fiole cu colagen. Pentru ca ele contin un ser bogat in ingrediente active de ultimă generație: Cobiodefender-ul EMR, complexul Ferulan bogat în acid ferulic. 

Mai exact atenueaza ridurile, imbunatatesc elasticitatea si hidratarea pielii. Am nevoie? Oh, da! Am nevoie!! La 44 de ani, multa oboseala, mult stres si o viata in Bucuresti, va asigur ca am nevoie!! 

O data la doua saptamani vizitez cosmeticiana pentru tratament cosmetic cu pudra de argila si masaj. Ati incercat vreodata masajul facial? Este WOW! Jur! Iar in tratament este inclusa o mască detoxifiantă cu cărbune, peel-off. Curata tenul in profunzime, purifica, tonifiaza. Sfatuiesc orice femeie sa-si ia timp pentru astfel de moment, macar o data pe luna, daca nu poate mai des. Pe langa beneficiile asupra tenului, va promit ca face cat zece terapii. Veti iesi de acolo atat de relaxate si de zen-uite, cum n-aveti idee! Pentru ca atat argila, cat si masajul facial, reincarca celulele organismului, revigorandu-le. 

Poate ca nu mai avem (toate) chiar douazeci de ani. Poate ca nu mai avem pielea de atunci, desi pe dinauntru ne mai simtim ca atunci. (macar uneori, macar unele dintre noi). 

Dar, indiferent de cati ani avem (aveti) putem face ceva pentru a contracara efectele timpului, poluarii, oboselii.

Daca eu pot (si pot!!), chiar si cu sincope pe alocuri (scuzabile, insa!!) va asigur ca si voi puteti!

Macar de ..?????!!!! puncte din 100. 

Articol scris pentru SuperBlog2018. proba 21: Natura știe calea spre frumusețe

A fost odata o nunta. Si o mireasa. Si o bicicleta.

Draga Cris,

Ti-am promis ca revin cu povestea nuntii la care tu nu ai fost prezenta. Exact asta am de gand sa fac acum!
Bine, de fapt stiu ca ti-am promis ca o sa te tin la curent, in direct, scriindu-ti chiar in timpul petrecerii. Stiu ca nu m-am tinut de cuvant, dar citeste mai departe si vei intelege de ce. Vei vedea ca voi fi iertata! :)

Ma cunosti de mult timp si sigur iti aduci aminte ca eu am evitat mereu sa ajung la nunti, ele nefiind deloc in topul meu de evenimente preferate. Bine, dupa cum ti-aduci aminte, cam la fel stau si la capitolul botezuri. Chiulesc de la toate petrecerile de genul lor, pe cat posibil, desigur. Uneori nu am scapare si merg, dar plec cat mai repede cu putinta. 
Ei, bine, dat fiind faptul ca aici a fost vorba de nunta mea, cred ca-ti dai seama ca nu am putut sa chiulesc. Stii doar cat si-a dorit Jules sa facem aceasta petrecere, nu as fi putut sa-l dezamagesc. Mai ales ca a acceptat, fara sa comenteze, si nebunia mea de alegere in materie de rochie: nu oricine ar fi acceptat o mireasa atat de atipica. 

In acest context daca iti voi spune ca a fost cea mai tare petrecere de nunta ever si ca m-am distrat enorm, o sa ma crezi nebuna, nu?? Sau o sa crezi ca inca n-a trecut efectul sampaniei? 
Daca ti-as spune si ca as face si maine inca o nunta, daca as avea certitudinea ca ar putea sa iasa la fel, ce ai crede?

Fii atenta! Ai vazut (din invitatii) ca Jules a ales un loc foarte frumos, departe de lumea dezlantuita, cum mi-a placut mie sa-i spun. Tot cautand salon de nunti Brasov, mi-am amintit de vara de acum doi ani! Vara aceea in care erai si tu in tara si-am dat o fuga pana in Poiana. Iti amintesti ca remarcasem Royal Boutique Hotel? Exact pe el l-am ales. 
Mi s-a parut ideal sa avem oaspetii cazati in acelasi loc unde va fi petrecerea, ca sa nu stam sa ne deplasam (noi sau ei) prin Poiana, de la locurile de cazare la restaurant si invers. 
N-a fost nevoie sa cautam alta cazare Poiana Brasov, aici le-am avut pe toate. In plus, de jur imprejur este un peisaj superb. Noi doi, care am ajuns cu o zi mai devreme, am avut toata dimineata sa ne savuram cafelele pe un balcon cu vedere la munte. Ai idee ce liniste deplina e aici dimineata? Si cata nevoie aveam de ea, dupa toata nebunia pregatirii acestei nunti? 

Chiar daca am avut doar 50 persoane invitate (da, Jules a tinut cont de dorinta mea), am putut inchiria fara probleme salonul, oamenii au fost foarte draguti si ne-au facut o oferta super convenabila. Nu doar la meniu ci si la camere. 
Sa avem un loc unde, macar pentru doua zile, sa nu ne ciocnim de oameni din afara grupului nostru de prieteni; sa avem un hotel al nostru, pret de doua zile, a fost super tare!
Ai lui au venit direct din Franta, impreuna cu niste prieteni buni, iar faptul ca hotelul poate asigura si transport de la aeroport ne-a convenit de minune. Nu de alta, dar Jules apucase sa deguste din vinurile ce urmau a fi servite noaptea, iar eu n-aveam niciun chef sa conduc pana la aeroport! Ne-au salvat cei de la hotel. 

Cat despre petrecere, pot sa-ti spun ca a fost bestiala! 
Ca sa iti mentionez cateva aspecte care m-au facut sa uit sa-ti scriu, in direct, azi noapte. (o sa vezi ca o sa ma ierti!)
Am sa incep cu mancarea, da, n-am ce face!! Stii ca-s o gurmanda! Pe parintii lui Jules, nu-i cunosti, dar iti spun eu ca au super figuri cand vine vorba de mancaruri. Deh, francezi. Are sens sa-ti spun ca nu ma puteam dezlipi de felurile de mancare? Iar ei erau ceva de genul "oh, aveti tartar de somon fume". Ma rog, nu vreau sa fiu afurisita, dar trebuia sa-i fii vazut cum au uitat de fandoseli cand au dat de sarmalele noastre cu mamaliga!! Cred ca deja ti-ai facut o idee despre cat de variat e meniul, ceea ce noua ne-a convenit foarte tare, caci am putut impaca toate gusturile!

Au venit si doua familii cu copiii dupa ei. Nu au avut solutii sa nu ii ia cu ei la nunta. Ma cam ofticam gandindu-ma ca vor alerga printre mese si o sa stau sa prind paharele din zbor, dar, surpiza maxima si foooarte placuta: avem locuri de joaca!! Iupii! Si in afara hotelului si in interior. Camera de joaca cu puzzleuri, cu jocuri pentru ei, asa ca toata lumea a fost fericita. Ei s-au jucat, eu nu m-am stresat ca-mi va zbura vinul rosu sau vreo friptura pe rochie! 

Ti-aduci aminte ca ma intrebam daca o sa pot incepe atipic, fara vals, nunta mea? Ca doream o piesa anume, ca deschidere. Ca ma intrebam daca sonorizarea va fi buna? Hai sa-ti spun ceva! Niciodata n-au sunat mai bine versurile acestea 
I feel wonderful because I see
The love light in your eyes
And the wonder of it all
Is that you just don't realize how much I love you.
(Credeai cumva ca am renuntat sa-mi incep nunta cu Eric Clapton?)

Am dansat mult, ringul de dans ne-a permis sa ne distram cu cateva rock'n roll. Nefiind nici foarte multi, riscul de ciocnire era inexistent. 
Ah, sa nu cumva sa inchei mailul meu fara sa-ti povestesc despre un moment special al noptii!! 
Pe Misu, dupa niste pahare de Budureasca, l-a apucat furatul miresei. Desi stim cu totii ca mireasa (c'est moi!) nu se dorea furata. Si stim si ca mireasa (encore moi!) are o problema cu acest obicei! Dar Misu a fost smecher. Aflase ca, printre activitatile pe care le recomanda hotelul, se numara si inchirierea de biciclete. Cum ma stie pasionata de ciclism, a stiut ca oferta va fi de nerefuzat. Da, exact, ai ghicit! Daca vei citi prin ziare despre noaptea in care, prin Poiana Brasov, a fost vazuta o mireasa plimbandu-se cu bicicleta, sa stii ca eu sunt!!! 
A fost atat de tare ideea, iar escapada mea prin oras a fost tot un ras in continuu! Mai ales ca, sper ca stai jos!, a inceput o ploaie de vara cu o furtuna teribila!! 
Ne-am intors cam murati la petrecre, dar plini de voie buna! Chiar si asa Jules a dat pe mine pretul cerut! Si a profitat de moment, inspirat de nebunia de afara, ca sa suprinda audienta din salon cu Riders on the storm. Exact asta fusesem eu, calare pe bicicleta prin furtuna!

Inca n-am descarcat pozele. Dar abia astept sa o facem, caci stiu sigur ca sunt nenumarate instantanee. Doar ti-aduci aminte ca ele imi plac cel mai mult! Numai cand ma gandesc la cate fete/momente amuzante o sa descopar in fotografii, ma buseste rasul. Caci asa a fost toata atmosfera. Asa cum nici nu visam. O combinatie de romantism (pe stilul nostru!) cu nonconformism. Mult ras. Muzica preferata. Gazde primitoare. Servicii de calitate. Preturi convenabile, sa ne ramana si de-o luna de miere! 

Ti-as mai scrie, insa Jules ma tot trage de maneca sa mergem la sauna hotelului. Asa ca o sterg acolo, pe ea inca n-am incercat-o.
Pup!


***
Exercitiu de imaginatie. Ca sa nu existe dubii!! Scris pentru SuperBlog2018. Proba 20: Jurnal de nuntă, la Royal Boutique Hotel

Din Kalahari, cu drag.

Este vineri seara. Imi propusesem sa ies cu niste prieteni, dar mi-a fost atat de frig azi incat nu am niciun chef sa mai scot nasul din casa. 
Acum un an, pe vremea aceasta, eram pe o plaja. A fost calatoria care mi-a schimbat traiectoria in viata. In seara aceea, la un pahar de vin si vorbe cu un tip (foto bloger), el m-a convins sa devin travel bloger.  

Am deschis inboxul cu gandul sa-i scriu un mail, sa-i multumesc ca m-a "trezit", dar tocmai am vazut mailul lui. O fotografie.



Ce-ai zice daca la final de an, ai scrie o serie de articole de aici? Le ilustrez eu cu fotografii. Hai in Africa de Sud!

In timp ce zambeam, simteam cum incolteste in mine ideea de a pleca pana acolo. In acelasi timp imi tot soseau pe mail oferte speciale Revelion. 
Oferta Revelion Christian Tour mi-a atras atentia. Am cautat sa vad daca gasesc ce doream si iar am zambit. Da, sansa imi surade. Am gasit oferta  de Revelion in Africa de Sud.

Am stat mai mult pe drumuri anul acesta, am invatat sa-mi fac bagajul in foarte scurt timp, sa pun exact ce imi trebuie. 

In Africa de Sud nu plec fara protectie solara, un binoclu si adaptorul pentru priza. 

Africa de Sud este o tara cu o suprafata impresionanta, o tara cu peste 11 limbi oficiale, o tara in care vei gasi atat lux, cat si conditii de lumea a treia. 

Tara care l-a dat pe Nelson Mandela, tara apartheidului de odiniara, a imbracat haine noi dupa 1994 cand a fost adoptata noua Constitutie. Recunoscuta ca fiind una dintre cele mai liberale din lume. 

I-am raspuns celui "vinovat" de decizia mea cu un mail scurt:

 Da, vin. Detalii intr-una dintre zilele urmatoare. 

Si am inceput sa-mi planific itinerariul.

Johannesburg

Este una dintre cele mai mari 40 zone metropolitane din lume. Capitala provinciei Gauteng (loc de aur)

Varietatea traditiilor muzicale din acest oras, ma determina sa spun ca pentru nimic in lume nu as rata o seara in Bassline, un club unde se poate asculta muzica de calitate. Nu degeaba motto-ul clubului este "In music we trust".

In ziua urmatoare vom pleca spre Parcul National Kruger, care se intinde pe o lungime de 352 km de-a lungul granitei cu Mozambic. Adaposteste nenumarate specii de animale si este una dintre cele mai apreciate destinatii turistice ale tarii, fiind dotat cu peste 20 de tabere de odihna si peste 15 cabane pentru amatorii de safari.  Aici ai sansa de a vedea in habitatul lor natural ‘Cei Cinci Magnifici ai Africii’: leul, leopardul, elefantul, rinocerul si bizonul. Sentimentul pe care il ai in mijlocul acestui colt de rai, este incomparabil. Asa simti si pe Blyde River Canyon, cel mai mare canion verde si al treilea ca marime din lume.

Vreau sa ajungem in satul traditional Lesedi (lumina). 

Satul este format din 5 ansambluri de locuinte traditionale: zulu, ndebele, xhosa, pedi si basotho. Cand seara se lasa, focurile se aprind, tobele incep sa se auda si oamenii locului incing dansuri. Ne-am prinde intr-un dans si noi. Sa las muzica sa "curga" prin mine, sa simt cat mai mult spiritul locului. 

La doua ore de Johannesburg, este orasul Sun City. Construit de magnatul Sol Kerzner, un oras pe stilul Las Vegasului. Ziua am alege sa ne urcam intr-un balon cu aer cald si sa zburam deasupra asezarii. Seara ne-am amuza la cateva jocuri de noroc. 

O calatorie unica

Din Johannesburg poti ajunge in  Cape Town cu avionul, cu masina sau... cu un tren de lux. Rovos Rail iti ofera aceasta posibilitate. Poti alege sa mergi cu vagoane noi, sau poti opta pentru vagoane clasice, datand din 1920-1930, dar foarte bine reconditionate. De fapt sunt transformate in vagoane de lux, cu lemn de teak, oglinzi imense, detalii de epoca. Vreau calatoria aceasta!

Cape Town

Orasul mama. M-am lasat cucerita de el de dinainte sa il vad in realitate, doar privind fotografii. Inconjurat de munti si de ocean, ofera o panorama care te lasa cu rasuflarea taiata. Luam telecabina si ajungem pe "paznicul orasului" Table Mountain. Orasul e la picioarele noastre. Dupa ce coboram, cu siguranta vom merge sa vedem renumitul Castel al Bunei Sperante, o constructie pentagonala impunatoare din sec. al XII-lea.

A doua zi putem ajunge la Capul Bunei Sperante, pe Insula Focilor- Insula Robben. Putem sa admiram pinguinii de pe plaja Boulders, mergem la Cape Point- locul unde se intalnesc cele doua oceane: Atlantic si Indian. Tot aici este si noul Far, care transmite cel mai puternic fascicul luminos din lume. 

Un final e un inceput. Kalahari

Cat despre noaptea cea mai speciala a acestei calatorii, noaptea de Revelion voi alege s-o petrecem altfel. 

La granita cu Namibia, se intinde desertul Kalahari. Locul nesfarsitelor dune rosii, al tufisurilor care le coloreaza pe alocuri, al imensilor baobabi. Locul de unde unele legende sustin ca provine Adam, caci ADN-ul bosimanilor localnicii stravechi ai locului, se pare ca ar contine cei mai vechi markeri genetici din specia umana.  

Situata aici, Tswalu Kalahari Reserve, este o rezervatie in care te poti caza intr-un mod complet exclusivist. Aflata in proprietatea unei familii, dispune de cele mai luxoase locuri de cazare.

Din respect pentru natura si ecosistem, locurile de cazare sunt gandite si construite astfel incat sa se "piarda" in natura, sa nu disturbe. Case deschise: din patul dublu al unei camere luxoase poti admira cerul si stelele. 

Un revelion fara artificii, zgomot, aglomeratie. Aleg sa-l petrec la capatul lumii, intr-un loc unde iti sta la dispozitie un maestru bucatar, ale carui creatii sunt delicioase. Un loc unde exista o pivnita pentru vinuri - celebre in toata lumea! 

Asa ca nu e de mirare ca am avea mancaruri ca bokmakiri (branza moale de capra, invelita in piper si usturoi), bobotie (carne tocata amestecata cu curry),  biltong (carne uscata aromata cu sare si coriandru), boerewors(carnat taranesc facut din carne tocata, amestecata tot cu coriandru). Stropite cu vin din tinuturile Cape Winelands.

La miez de noapte, cand voi privi cerul, imi voi dori sa calatoresc tot mai mult. Sa revin in Africa de Sud. Caci mai vreau sa mai vad, sa mai traiesc, sa mai simt minunatia acestei tari. Ma gandesc chiar sa consult un sangoma, poate aflu daca anul viitor voi face calatoria mea singura sau...?

Mana lui care a luat mana mea promite multe fotografii frumoase la toate viitoarele mele articole. 

 Articol scris pentru SuperBlog 2018, Proba 19:  Revelion la soare alături de CHRISTIAN TOUR