Ne jucam cu masinutele. El este cu Bucsa in mana, eu il am pe Bernoulli. (cine nu stie cine-s astia, sa-nvete!:P). Undeva, pe jos, circula si Queen cu Sally. Bernouli (prin mine) decide sa o imbratiseze pe Sally.
Andrei:
-Nu, Bernoulli, nu o imbratisa pe Sally. Ea este iubita lui Queen, asa ca nu vrea sa se imbratiseze si sa pupe cu altcineva. Las-o in pace!
Ne plimbam pe strazi. Am fost la gara, am vazut trenuri, am urcat intr-unul (prima oara), am vizitat Billa de pe peron..se facuse tarziu, asa ca am zis sa luam un autobuz. Masinista de felul meu..nu prea stiu ce autobuz sa iau. Parca 178 imi suna cunsocut, sigur l-am vazut trecand pe la noi..asa ca ne urcam in el. Desigur..nu opreste unde credeam eu, asa ca ajungem pe langa Cismigiu.. Andrei spunea ca am trecut de casa..eu ii spun ca am observat si-i explci ca am gresit, asta e, ne intoarcem si noi pe jos..
-Nu-i nimic, mami, eu chiar imi doream sa facem o plimbare impreuna prin aceste minunate zone. (??!!)
Apoi..dupa o vreme..in timp ce mergeam noi de mana...
-si cand va veni toamna, mami, trebuie sa mergem sa ne plimbam...Sa ne plimbam picioarele prin frunzele uscate si frumos colorate...sa admiram cum cad frunzele din copaci...cum bate vantul...
(... :))da, romantic drag, o sa ne plimbam si atunci!!:))...)
Nenumarate povesti. Inventate. Imaginate. Cu masina pe care-o are el, undeva, in alt oras...cu fratele lui mai mic pe care l-a ajutat sa faca nu stiu ce...cu versiorul lui care e in Valcea si la care se duce in vizita.. Cine-l aude ar putea sa creada ca are si frate mai mic si verisor si masina in alt oras... Dar cea mai tare dintre toate a fost intr-o seara..inainte de-a adormi...se ridica el in fund si-mi spune (din senin!)
-Mami, stii de ce am venit eu asa tarziu?
-???!!!??? (in casa? din parc? cu bona? tarziu cum?) Unde, Andrei, a venit tarziu?
-La tine si la tati. Stii de ce am venit eu asa tarziu?
-Nu, nu stiu. De ce?
-Pentru ca, pana sa vin, am stat cu bunica mea din Valcea ca avea nevoie sa facem ceva impreuna. Si cand am treminat am spus acum ma duc la mami si la tati.
(Stiti cum e sa auzi asta?? Sa auzi asta atunci cand crezi cu tarie ca acest copil, venit imediat dupa moartea Mamei mele, a fost cumva..trimis pt ca a pus ea o vorba buna la Cineva acolo Sus??!! Well...mi-a cazut capul pe jos..am ramas muta si am simtit ca ochii mei varsa apa...Si l-am pupat si i-am zis, IAR, ce fericita sunt ca e baietelul meu si ca sunt mamica lui..)
Discutand despre bunicile lui, care nu mai sunt...momentan nu stiu ce altceva sa-i spun in afara de faptul ca NU mai sunt pe Pamant, ca sunt la Doamne-Doamne, in Cer...
-Eu o sa ma duc si eu pana la ele, acolo, la Cer. Dupa nori (era seara si erau nori multi pe cer..0
-??!!???$%$%^???!!! Andrei, nu prea putem merge pana la ele...
-Ba da, o sa fac asa: iau un avioooon, ma urc, trec de norii astia mari si pufosi si..gata, ajung la ele! Le zic ceva si vin inapoi!!!
(@#@$%^%&????!!!!)
Si, ca sa nu credeti ca toate sunt asa profunde...
In parc...il apuca si anume cheful de treaba number 2...ok..face, adunam ca la catei -in punga..Il ajut, ma straduiesc sa-l tin intr-o pozitie confortabila..Bon. Se incheie. Aruncam punga, stergem mainile, iar el imi spune fericit:
-Multumesc, mami, ca m-ai ajutat si m-ai tinut tu ca sa nu cad in boscheti.
Si..dupa 1 minut..
-Cand o sa fiu mare o sa te tin si eu pe tine asa ca sa faci kk in parc.
(oh, Doamne, sper sa nu fie cazul!!!!! :P)
Se afișează postările cu eticheta jurnal copil. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta jurnal copil. Afișați toate postările
marți, 25 august 2015
vineri, 24 iulie 2015
Alimentatie
Cred despre mine ca reusesc sa pastrez o linie buna in ceea ce priveste alimentatia lui Andrei. In linii mari, ce am facut pana acum, suna cam asa:
-nu am pus interzis pe zahar, dar il evit pe cat posibil;
-nu am dat porc copilului, drept este ca nici noi nu mancam (Eu sunt singura care mai mananca asa ceva cand mancam la restaurant, ori cand imi da Diana ceva facut de ea cu porc-vita amestec. In casa nu exista, nu gatesc porc.);
-nu mananca prajeli;
-nu mananca chestii gatite cu rantas, prajeala, etc (nici noi);
-nu cumparam sucuri din comert (cu exceptia ORS-ului, cand a avut enterocolita);
-cumparam foarte rar-spre deloc- dulciuri procesate din comert (Biscuiti, mai exact. Uneori Eugenia. Nu a pus gura pe Barni & staff like that. In schimb a mancat inghetata, prima intreaga anul acesta, adica la 3 ani jumatate);
-da, a mancat pufuleti. Nu are interzis acum, dar a avut vreo 5 luni de zile. (regim desodat);
-nu prea mananca dulciuri nici facute in casa, nu pt ca nu i-as fi dat ci pentru ca, se pare, nu-i plac. (praji, chec, placinta, cozonac, etc-etc)
- Mananca orice fel de ciorba-supa. Mananca si felul 2, diverse. (are 1-2 zile/sapt peste. 1-2 spanac. legume cat cuprinde, de toate, din pacate nu crude. Crude nu se atinge de ele decat foooarte rar.)
- e mare fan lactate-branzeturi, ceea ce nu ma fericeste maxim, dar, nah! Incerc acum sa-i introduc si lapte de quinoa, nu stiu daca-mi va merge. Nu-mi propun sa-i scot laptele, sunt sigura ca e bine ca bea, dar nu vreau sa ajunga la cantitati prea mari de lactate..
-mananca cu drag stafide, seminte de dovleac, seminte de floarea soarelui (miez, crud si neprocesat, evident!), goji, batoane raw vegan (descoperite in perioada de regim drastic prin care a trecut anul acesta), nuci, migdale, alune. Le iau de la Plafar, le amestec in recipiente mici, le consuma asa sau in combinatie cu iaurt si cereale (acestea).
-mananca ANUMITE fructe. Cred ca e normal sa aiba preferinte, eu zic merci ca le mananca si pe-astea.. Pepene rosu/ galben, mar, piersici-cand are chef, struguri-cand are chef, banane (o vreme nu le accepta, acum e ok, nici nu m-am agitat prea tare cu ele..). Kiwi, capsune, mango, caise, fructe de padure- le consuma, desi nu stie, va zic mai jos in ce fel..
-o data pe zi, dar nu in fiecare zi, bea aprox 1 pahar de suc. Facut atunci, pe loc, in casa. Cu ce am la indemana. Mere, pere, morcovi, ananas, sfecla rosie, portocala, struguri, etc-etc.. Orice.
-Pentru ca nu mai accepta mierea (in forma paine cu unt si miere, cum manca acum vreun an) avem mierea in limonada. Castigam -caci si lamaia e buna:)
-Daca va intrebati ce dulciuri mananca (totusi) ANDREI...in afara de cele mentionate deja, din categoria "tampenii" primeste : M&M (cateodata, doar cate-o bomboana din fiecare culoare, asadar 5 sau 6 (nu mai stiu cate culori sunt) ca desert dupa masa de pranz.), ou de ciocolata (jumatate, de preferat NU Kinder, ci din ala doar din ciocolata), baton Kinder felie de lapte. Ah, cum era sa uit, cerealele pt copii de la Nestle. Mama lor de pungi cu desene colorate, care fac copiii sa le smulga de pe raft! :) Dulcele sanatos este si el prezent, va zic imediat in ce consta si de unde il procuram noi.
Buuuun...acum va spun ce si cum cu dulcele si nu numai.
In perioada lui de regim a trebuit sa jonglam cu foarte putine alimente gata cumparate. Regimul nu suna ingrozitor, aparent: REGIM DESODAT. Spun aparent, pentru ca, daca va uitati pe etichetele produselor pe care le cumparati din magazine(pt copii sau pt voi) veti vedea ca foarte putine produse sunt cu 0% sare. Asa am aflat ca toti biscutii au sare, cerealele Nestle- nu mai vorbesc, iaurtul are si el, laptele la fel- dar astea au sarea naturala nu adaos, asa ca din ele avea voie, dar cu masura. Cu masura insemnand ca avea voie 1 iaurt si un pahar de lapte pe zi. Maxim. Pentru un fan lactate (cum va spuneam ca este) a fost cumplit de greu sa treaca prin asta. Pentru el, in primul rand. Pentru mine, in al doilea rand, caci mi se rupea sufletul sa-l vad ca ar vrea si nu pot sa-l las nici macar sa guste chestii pe care, pana-n problema lui de sanatate, le consuma.
Pe asta cu lactatele nu o puteam rezolva, ramanea sa o rezolv pe cea cu dulcele. Si aici am facut tot ce-am fost in stare sa inlocuiesc ceea ce manca (si avea sare, chiar si in cantitati infime) cu ceva care sa-i placa cel putin la fel de mult, dar FARA SARE. Si am gasit solutii.
Partea buna e ca aproape tot ce am gasit fara sare, este si fara zahar, asa ca am impuscat doi iepuri deodata.
Inca o parte buna este ca, o data descoperite, ele au ramas "dulcele" lui, gustarile lui, chiar si acum, cand nu mai este pe regim atat de drastic. (am trecut de la desodat la hiposodat)
Vreau sa le impartaesc cu voi, poate le veti gasi utile. Unele dintre ele pot fi facute in casa, daca aveti timp. Eu nu am, asa ca am ales calea usoara: le iau gata facute. Costisitoare, dar usoara!
Asadar va prezint batoanele Nakd. Raw vegan.
Noi ni le procuram din Naturalia, avem unul peste drum, dar le-am gasit si pe diverse siteuri. Biofair este unul dintre ele.
Apoi, alte batoane, tot dulci, vegan, bune.
Tot din Naturalia, dar le-am gasit si pe Vegis. probabil si pe cel de mai sus. Cred ca-n multe magazine bio le gasiti.
Mai sunt si ele
in afara de Naturalia, le mai gasiti si la enatural.
Apoi, ceva mai ieftine, dar care contin miere, de la Plafar, batoanele acestea:
(cu ocazia acestui articol, cautandu-le pe net, descopar ca sunt mult mai ieftine online. Din pacate descopar si ca batonul cu miere, are si..zahar..Bun asa, pe asta cred ca-l scot de pe lista in curand!)
Desertul "ciocolata", nu stiu de ce nu-l gasesc pe net (cred ca nu stiu sa-l caut), arata ca o ciocolata cu nuci in ea, dar fara cacao, cu nuci si curmale si nu mai stiu ce :)...Tot de la Plafar.
Daca vreti biscuiti fara sare (ei, bine, acest "model" nu are nici zahar) singurii gasiti de mine au fost unii de la Gullon, in Carrefour.
Arata asa:
Acum, cautandu-i, am descoperit o analiza a compozitiei, o gasitit pe Alege sanatos. Dupa ce-am cititi-o cred ca nu-i mai iau nici pe astia..
:))
Vedeti cum invat si eu cu voi deodata??:)
De siteul Alege sanatos habar nu aveam. Descopar acum ca poti cere analiza unui produs si ei o fac.
Rezumand..am pornit de la ideea recomandarii unor alimente sanatoase, v-am recomandat unele, pe altele le-am demontat in timp ce scriam despre ele:). Bun asa! Mai invat si eu. Poate invatati si voi cate ceva din ce-am scris. :)
-nu am pus interzis pe zahar, dar il evit pe cat posibil;
-nu am dat porc copilului, drept este ca nici noi nu mancam (Eu sunt singura care mai mananca asa ceva cand mancam la restaurant, ori cand imi da Diana ceva facut de ea cu porc-vita amestec. In casa nu exista, nu gatesc porc.);
-nu mananca prajeli;
-nu mananca chestii gatite cu rantas, prajeala, etc (nici noi);
-nu cumparam sucuri din comert (cu exceptia ORS-ului, cand a avut enterocolita);
-cumparam foarte rar-spre deloc- dulciuri procesate din comert (Biscuiti, mai exact. Uneori Eugenia. Nu a pus gura pe Barni & staff like that. In schimb a mancat inghetata, prima intreaga anul acesta, adica la 3 ani jumatate);
-da, a mancat pufuleti. Nu are interzis acum, dar a avut vreo 5 luni de zile. (regim desodat);
-nu prea mananca dulciuri nici facute in casa, nu pt ca nu i-as fi dat ci pentru ca, se pare, nu-i plac. (praji, chec, placinta, cozonac, etc-etc)
- Mananca orice fel de ciorba-supa. Mananca si felul 2, diverse. (are 1-2 zile/sapt peste. 1-2 spanac. legume cat cuprinde, de toate, din pacate nu crude. Crude nu se atinge de ele decat foooarte rar.)
- e mare fan lactate-branzeturi, ceea ce nu ma fericeste maxim, dar, nah! Incerc acum sa-i introduc si lapte de quinoa, nu stiu daca-mi va merge. Nu-mi propun sa-i scot laptele, sunt sigura ca e bine ca bea, dar nu vreau sa ajunga la cantitati prea mari de lactate..
-mananca cu drag stafide, seminte de dovleac, seminte de floarea soarelui (miez, crud si neprocesat, evident!), goji, batoane raw vegan (descoperite in perioada de regim drastic prin care a trecut anul acesta), nuci, migdale, alune. Le iau de la Plafar, le amestec in recipiente mici, le consuma asa sau in combinatie cu iaurt si cereale (acestea).
-mananca ANUMITE fructe. Cred ca e normal sa aiba preferinte, eu zic merci ca le mananca si pe-astea.. Pepene rosu/ galben, mar, piersici-cand are chef, struguri-cand are chef, banane (o vreme nu le accepta, acum e ok, nici nu m-am agitat prea tare cu ele..). Kiwi, capsune, mango, caise, fructe de padure- le consuma, desi nu stie, va zic mai jos in ce fel..
-o data pe zi, dar nu in fiecare zi, bea aprox 1 pahar de suc. Facut atunci, pe loc, in casa. Cu ce am la indemana. Mere, pere, morcovi, ananas, sfecla rosie, portocala, struguri, etc-etc.. Orice.
-Pentru ca nu mai accepta mierea (in forma paine cu unt si miere, cum manca acum vreun an) avem mierea in limonada. Castigam -caci si lamaia e buna:)
-Daca va intrebati ce dulciuri mananca (totusi) ANDREI...in afara de cele mentionate deja, din categoria "tampenii" primeste : M&M (cateodata, doar cate-o bomboana din fiecare culoare, asadar 5 sau 6 (nu mai stiu cate culori sunt) ca desert dupa masa de pranz.), ou de ciocolata (jumatate, de preferat NU Kinder, ci din ala doar din ciocolata), baton Kinder felie de lapte. Ah, cum era sa uit, cerealele pt copii de la Nestle. Mama lor de pungi cu desene colorate, care fac copiii sa le smulga de pe raft! :) Dulcele sanatos este si el prezent, va zic imediat in ce consta si de unde il procuram noi.
Buuuun...acum va spun ce si cum cu dulcele si nu numai.
In perioada lui de regim a trebuit sa jonglam cu foarte putine alimente gata cumparate. Regimul nu suna ingrozitor, aparent: REGIM DESODAT. Spun aparent, pentru ca, daca va uitati pe etichetele produselor pe care le cumparati din magazine(pt copii sau pt voi) veti vedea ca foarte putine produse sunt cu 0% sare. Asa am aflat ca toti biscutii au sare, cerealele Nestle- nu mai vorbesc, iaurtul are si el, laptele la fel- dar astea au sarea naturala nu adaos, asa ca din ele avea voie, dar cu masura. Cu masura insemnand ca avea voie 1 iaurt si un pahar de lapte pe zi. Maxim. Pentru un fan lactate (cum va spuneam ca este) a fost cumplit de greu sa treaca prin asta. Pentru el, in primul rand. Pentru mine, in al doilea rand, caci mi se rupea sufletul sa-l vad ca ar vrea si nu pot sa-l las nici macar sa guste chestii pe care, pana-n problema lui de sanatate, le consuma.
Pe asta cu lactatele nu o puteam rezolva, ramanea sa o rezolv pe cea cu dulcele. Si aici am facut tot ce-am fost in stare sa inlocuiesc ceea ce manca (si avea sare, chiar si in cantitati infime) cu ceva care sa-i placa cel putin la fel de mult, dar FARA SARE. Si am gasit solutii.
Partea buna e ca aproape tot ce am gasit fara sare, este si fara zahar, asa ca am impuscat doi iepuri deodata.
Inca o parte buna este ca, o data descoperite, ele au ramas "dulcele" lui, gustarile lui, chiar si acum, cand nu mai este pe regim atat de drastic. (am trecut de la desodat la hiposodat)
Vreau sa le impartaesc cu voi, poate le veti gasi utile. Unele dintre ele pot fi facute in casa, daca aveti timp. Eu nu am, asa ca am ales calea usoara: le iau gata facute. Costisitoare, dar usoara!
Asadar va prezint batoanele Nakd. Raw vegan.
Apoi, alte batoane, tot dulci, vegan, bune.
Mai sunt si ele
Apoi, ceva mai ieftine, dar care contin miere, de la Plafar, batoanele acestea:
Desertul "ciocolata", nu stiu de ce nu-l gasesc pe net (cred ca nu stiu sa-l caut), arata ca o ciocolata cu nuci in ea, dar fara cacao, cu nuci si curmale si nu mai stiu ce :)...Tot de la Plafar.
Daca vreti biscuiti fara sare (ei, bine, acest "model" nu are nici zahar) singurii gasiti de mine au fost unii de la Gullon, in Carrefour.
Arata asa:
Acum, cautandu-i, am descoperit o analiza a compozitiei, o gasitit pe Alege sanatos. Dupa ce-am cititi-o cred ca nu-i mai iau nici pe astia..
:))
Vedeti cum invat si eu cu voi deodata??:)
De siteul Alege sanatos habar nu aveam. Descopar acum ca poti cere analiza unui produs si ei o fac.
Rezumand..am pornit de la ideea recomandarii unor alimente sanatoase, v-am recomandat unele, pe altele le-am demontat in timp ce scriam despre ele:). Bun asa! Mai invat si eu. Poate invatati si voi cate ceva din ce-am scris. :)
miercuri, 4 februarie 2015
timpcetrece
Citeam ieri pe un blog despre un bebe. Despre primele gandureli, despre perioada aia in care-i doar alaptat, despre starile mamei, despre reactiile copilului...
Si mi-am adus aminte cum era... Si mi-am dat seama ca, da, uiti ce-a fost greu. De fapt nu uiti, doar ca greutatile sau probleme incepututlui in ale mamiciei raman undeva..amintiri estompate..nu sunt ele cele care raman. Ce fericire, zic! Cred ca-i bine asa, probabil asa se explica si cum de o mama careia i-a fost greu cu primul se incumeta sa-l faca pe-al doilea. Uiti. Iti amintesti doar cum era cand se mufa de tine si adormea asa..cum era cand ii adulmecai pielea-parul..cum era cand dormeai cu el lipit de tine...
Si, in timp ce citeam, mi-am dat seama inca o data de ce am dorit sa pastrez acest blog. Pentru ca pana si lucrurile bune le uiti. Vin altele la fel de bune sau mai bune care se aseaza peste ele si mintea ta nu mai e capabila sa pastreze acolo toate momentele, toate intamplarile. Ori eu vreau sa le pastrez. Pentru el, pentru cand va fi mai mare si -poate- ma va intreba. Pentru cand va vrea sa stie si eu voi fi usor senila si nu-i voi mai putea raspunde...
Cand abia nascusem si aveam nshpe milioane de intrebari, de drame, de nedumeriri, de intrebari..imi sunam prietenele cu copii. Elena a "beneficiat" de cele mai multe telefoane, de cele mai multe intrebari... Avea pe Maria cu doar 2 ani si ceva mai mare ca Andrei. Asa ca, in mintea mea, ar fi trebuit sa detina toate amintirile intacte si sa aibe raspunsuri la toate cele venite dinspre mine si care erau gen "auzi, ce faceai tu cand.." Spre surprinderea mea nu-si mai amintea decat ..aaa...hai sa zicem ca 20 %. Poate mai mult, poate mai putin. Dar mi-am dat seama cat de multe uitase...
In scurt timp aveam sa descopar si eu, la randul meu, cat de multe am uitat.
Asa ca..da, voi mai scrie mult si bine aici. Da, am devenit selectiva in ceea ce scriu..nici n-as avea cum sa mai scriu despre "ce mai face nou/ce mai zice nou" pentru ca e greu de tinut pasul. Suntem cumva..intr-o zona in care lucrurile vin firesc..el creste, noi invatam ce-nseamna asta deodata cu el..
Da..el creste...Si cand il vad asa de luuung si asa de ..mare?...parca, uneori...nu-mi vine sa cred ca este gaza aia mica de acum 3 ani si mai bine de 2 luni...
Pe de alta parte, alteori, ma uit la el cand doarme si are inca pozitii/posturi si expresii de cand era bebele acela mic...
Si aseara, in masina, venind de la gradi..vazand un Ford in paralel cu noi:
-ar vrea si mami un Ford ca asta...
(se pare ca i-am zis de multe ori si copilului ca as vrea sa ne schimbam masina...)
-da, mami, as vrea si eu ..poate nu un Ford...dar as vrea alta masina..
-cand o sa fiu mare, o sa conduc eu si mami o sa stea acolo unde sta tati..
-da, Andrei, asa e...
-si o sa ajung singur la pedale
(da, i-am explicat candva una-alta si despre pedale-schimbator-etc...nu, nu-s nebuna, era curios si i-am raspuns pe intelesul lui..)
-da, o sa ajungi..
-si o sa conduc cu viteza mare-mare..
-sper sa conduci cu viteza potrivita...
...
Se mai gandeste putin
-si ...cand o sa fiu mare..tot sufletul lui mami si-al lui tati o sa fiu...
-da, asa este, tot asa o sa fii1
-si o sa ma iubeasca mami si tati tot mult-mult..
-da, tot mult mult..
DA, TOT MULT-MULT!!! TOT MAI MULT! TE ASIGUR!!!!
Si mi-am adus aminte cum era... Si mi-am dat seama ca, da, uiti ce-a fost greu. De fapt nu uiti, doar ca greutatile sau probleme incepututlui in ale mamiciei raman undeva..amintiri estompate..nu sunt ele cele care raman. Ce fericire, zic! Cred ca-i bine asa, probabil asa se explica si cum de o mama careia i-a fost greu cu primul se incumeta sa-l faca pe-al doilea. Uiti. Iti amintesti doar cum era cand se mufa de tine si adormea asa..cum era cand ii adulmecai pielea-parul..cum era cand dormeai cu el lipit de tine...
Si, in timp ce citeam, mi-am dat seama inca o data de ce am dorit sa pastrez acest blog. Pentru ca pana si lucrurile bune le uiti. Vin altele la fel de bune sau mai bune care se aseaza peste ele si mintea ta nu mai e capabila sa pastreze acolo toate momentele, toate intamplarile. Ori eu vreau sa le pastrez. Pentru el, pentru cand va fi mai mare si -poate- ma va intreba. Pentru cand va vrea sa stie si eu voi fi usor senila si nu-i voi mai putea raspunde...
Cand abia nascusem si aveam nshpe milioane de intrebari, de drame, de nedumeriri, de intrebari..imi sunam prietenele cu copii. Elena a "beneficiat" de cele mai multe telefoane, de cele mai multe intrebari... Avea pe Maria cu doar 2 ani si ceva mai mare ca Andrei. Asa ca, in mintea mea, ar fi trebuit sa detina toate amintirile intacte si sa aibe raspunsuri la toate cele venite dinspre mine si care erau gen "auzi, ce faceai tu cand.." Spre surprinderea mea nu-si mai amintea decat ..aaa...hai sa zicem ca 20 %. Poate mai mult, poate mai putin. Dar mi-am dat seama cat de multe uitase...
In scurt timp aveam sa descopar si eu, la randul meu, cat de multe am uitat.
Asa ca..da, voi mai scrie mult si bine aici. Da, am devenit selectiva in ceea ce scriu..nici n-as avea cum sa mai scriu despre "ce mai face nou/ce mai zice nou" pentru ca e greu de tinut pasul. Suntem cumva..intr-o zona in care lucrurile vin firesc..el creste, noi invatam ce-nseamna asta deodata cu el..
Da..el creste...Si cand il vad asa de luuung si asa de ..mare?...parca, uneori...nu-mi vine sa cred ca este gaza aia mica de acum 3 ani si mai bine de 2 luni...
Pe de alta parte, alteori, ma uit la el cand doarme si are inca pozitii/posturi si expresii de cand era bebele acela mic...
Si aseara, in masina, venind de la gradi..vazand un Ford in paralel cu noi:
-ar vrea si mami un Ford ca asta...
(se pare ca i-am zis de multe ori si copilului ca as vrea sa ne schimbam masina...)
-da, mami, as vrea si eu ..poate nu un Ford...dar as vrea alta masina..
-cand o sa fiu mare, o sa conduc eu si mami o sa stea acolo unde sta tati..
-da, Andrei, asa e...
-si o sa ajung singur la pedale
(da, i-am explicat candva una-alta si despre pedale-schimbator-etc...nu, nu-s nebuna, era curios si i-am raspuns pe intelesul lui..)
-da, o sa ajungi..
-si o sa conduc cu viteza mare-mare..
-sper sa conduci cu viteza potrivita...
...
Se mai gandeste putin
-si ...cand o sa fiu mare..tot sufletul lui mami si-al lui tati o sa fiu...
-da, asa este, tot asa o sa fii1
-si o sa ma iubeasca mami si tati tot mult-mult..
-da, tot mult mult..
DA, TOT MULT-MULT!!! TOT MAI MULT! TE ASIGUR!!!!
luni, 15 decembrie 2014
Totul e joaca!
V-am mai spus ca, in ceea ce-l priveste pe Andrei, tot ceea ce a invatat a invatat prin joaca si /sau din pasiune. Pasiune a lui pentru ceva.
Ca sa recapitulez, foarte pe scurt. Pasiunea pentru masini (MAXIMA!) l-a ajutat sa invete culorile. Zic eu ca destul de devreme, adica pe la un an si jumate (maxim). Inca nu vorbea bine, cand se oprea la fiecare masina si o pipaia (si, da!, noi l-am lasat sa faca asta, chiar daca dupa pipait consumam un pachet de servetele umede ca sa-i stergem mainile..) si cerea sa-i spunem ceva. Ce sa-i spun? Evident ca i-am spus culorile. Si uite-asa..la varsta de care va spuneam...stia de catica -portocaliu; dadu - albastru; errde- verde; ohu -rosu; ghi- gri; ab- alb. (v-am zis ca era mic si chiar nu vorbea bine deloc..dar, paradox, stia culorile...). Pe la 2 ani le stia si pe celelalte (maro, bej, roz, mov) si incepea sa diferentize deschis de inchis.
Tot de la masini..pentru ca epuizasem partea cu culorile..si el se oprea in continaure la ele si le pipaia si le mangaia..a inceput sa dea de sigle...si, well, da, am inceput sa-i spunem si marcile. Iata asa pe la 1 an si 10 luni stia si marcile...mare parte dintre ele. In aceea iarna i-am desfintat definitiv carutul, asa ca pana la parc...sa tot invete marci de masini. Si in fata la Opera erau multe masini..so..a ajuns sa stie si Dodge-ul si Porsche-ul si Lamborghini...caci multe masini de fite apar cand sunt spectacole la Opera.... Avea 2 ani.
Tot iubirea lui pentru masini l-a facut sa-si doreasca cu ardoare chiloti cu Queen si Bucsa. Cum pampersi cu asa ceva nu existau..(slava cerului!) au aparut si chilotii solicitati, pe care, incet incet a inceput sa nu-i mai ude deloc "ca sa nu se inece pilotul" (asta cu pilotul a fost ideea bonei, iar eu am preluat-o bucuroasa). Avea 1 an si 11 luni cand am inceput. Era iarna, asa ca afara si la somn era tot cu pampers. La 2 si 5 luni am scapat definitv de ei. De atunci (acum are 3) un singur accident pe noapte si pana-n 5 pe timpul zilei. Yeah!
Ei...in mod indirect ..masinile l-au facut sa invete si literele. Asadar...masinile au adus chilotii cu Cars in viata noastra, asadar asezatul pe oala a devenit ritual, iar pe oala...dorea o carte. UNA ANUME. Aia cu litere, v-am mai zis de ea, de la Editura Litera. La 2 ani stia toate literele. Bonus: stia si numerele 1-10. Jur ca nu m-am prins cand...
Dupa ce-a invatat literele au inceput sa-l atraga mult toate chestiile scrise, adica, normal, cartile. Si uite-asa a inceput sa fie doritor de carti, de povesti, sa aibe rabdare sa-i citesti..mai intai carti cu putin scris pe pagina..ca acum, la 3 ani, sa stea sa-i citesti carti in care ai maxim o poza pe doua pagini. Si scris mic, si destul de mult.
(Asta in conditiile in care pe la 1 an jumate rupea tot ce era carte...)
N-o sa scriu tot/cum a invatat tot felul de chestii. Ce incerc sa subliniez este ceea ce am spus si la inceput: TOT CE-A INVATAT A PORNIT DE LA O PASIUNE DE-A LUI, ceva ce ii place. Cand nu-i place ceva, poti sta in cap si-n coada, ca n-o sa faca acel ceva. Mie una nu mi-a iesit... Poate ca nici n-am "metoda", dar cred ca nu doar de asta tine..
Well..de ce introducerea asta lunguta? Pentru ca ..aseara...am auzit si eu ceea ce-mi zisese Andrei ca l-a auzit (ziua, acum vreo doua sapt, cand eu eram la birou). Culorile in engleza. Hait! De unde? Pai...noua lui iubire...youtube-ul cu Andrei, filmuletele/cantecelele cu autobuz, degete, litere, numere. Astea sunt noile lui iubiri. Evident, sunt in engleza. Asa ca..le-a prins si pe-astea. Ajutat si de revistele Happy Magic English (de care va voi spune maine..poate; dar care palesc in fata pc-ului..).
In plus...numara pana la 10 in engleza. Tot de-acolo. In romana numara doar pana la 5, apoi le-ncurca. :) Da, paradox.
Si..cand ma gandesc ca..pe vremuri..astia care-si dadeau copiii la limbi straine de mici mi se pareau figuranti.. Nah ca am ajuns sa cred/pe vazute-verificate..ca, de fapt, daca ii inveti prin joc/cantec/etc...s-ar putea sa prinda cum nici cu gandul nu gandesti orice limba straina. Asa un simt au..frate...!!! :)
**********
In rest...ca sa va mai las si una-alta amuzante..
-Tati, inchide fereastra aia de acolo, de la x-ul ala!
(da, era in brate la Andrei, la pc, si-i dadea indincatii...)
-Acum mai am putina tleaba, asez masinutele astea aici, abia apoi vin sa mancam, mami. Asteapta-ma sa telmin tleaba."
(da, il deranjam cu o invitatie la masa cand el avea lucruri importante de pus la punct)
-Cele doua balene si-au croit cu glija dlum plin valurile mali si au ajuns la plietenul lor Daniel (un delfin), l-au imbratisat strans. Daniel le-a spus "ati avut drum lung si greu, micutele mele doamne?!"
(dialog in baie-cada; balenele sunt din oua de cioco, Daniel delfinul e din Jumbo..mare-mare. Il cheama Daniel pt ca are un desen animat cu un delfin Daniel)
***********
Altfel..v-am zis ca de Mos Nicolae a fost ca de Haloween? In sensul ca am vizitat cele doua farmacii de langa noi (vanzatoarele ne stiu pe toti si pe copil il si plac) si copilul a solicitat asa: in Helpnet "mai are doamna o prajitura din aia buna?" (de Sf Andrei ii daduse o praji; el nu uitase). N-a avut, dar a avut o bomboana. Am lasat-o sa-i dea. Apoi ..a zis sa mergem si in cealalta farmacie la "doamna aia care zambeste si ale baietel mai male ca mine". Cand am intrat a fixat-o si i-a zis direct "ai si tu o bomboana sa-mi dai?". ...I-a dat..turta dulce.. :) Iar ieri, ne-am intalnit cu o doamna dintr-un bloc vecin (si doamna l-a alintat cu tot felulde daruri pe Andrei de-a lungul timpului...) asa ca...vazand sacosele dansei le studia (cu privirea in prima faza). Apoi, intrebat daca doreste "paine buna de la Ana" a dorit..Si-a mai dorit si 2 mandarine, pe care le-a consumat pe loc. Muult mai bune decat alea din geanta mea, care nu erau acceptate cu 5 minute inainte.. :)) Eu nu stiu, zau, de ce i-am mai cumpara mancare..caci vad ca se descurca si singur:P
Ca sa recapitulez, foarte pe scurt. Pasiunea pentru masini (MAXIMA!) l-a ajutat sa invete culorile. Zic eu ca destul de devreme, adica pe la un an si jumate (maxim). Inca nu vorbea bine, cand se oprea la fiecare masina si o pipaia (si, da!, noi l-am lasat sa faca asta, chiar daca dupa pipait consumam un pachet de servetele umede ca sa-i stergem mainile..) si cerea sa-i spunem ceva. Ce sa-i spun? Evident ca i-am spus culorile. Si uite-asa..la varsta de care va spuneam...stia de catica -portocaliu; dadu - albastru; errde- verde; ohu -rosu; ghi- gri; ab- alb. (v-am zis ca era mic si chiar nu vorbea bine deloc..dar, paradox, stia culorile...). Pe la 2 ani le stia si pe celelalte (maro, bej, roz, mov) si incepea sa diferentize deschis de inchis.
Tot de la masini..pentru ca epuizasem partea cu culorile..si el se oprea in continaure la ele si le pipaia si le mangaia..a inceput sa dea de sigle...si, well, da, am inceput sa-i spunem si marcile. Iata asa pe la 1 an si 10 luni stia si marcile...mare parte dintre ele. In aceea iarna i-am desfintat definitiv carutul, asa ca pana la parc...sa tot invete marci de masini. Si in fata la Opera erau multe masini..so..a ajuns sa stie si Dodge-ul si Porsche-ul si Lamborghini...caci multe masini de fite apar cand sunt spectacole la Opera.... Avea 2 ani.
Tot iubirea lui pentru masini l-a facut sa-si doreasca cu ardoare chiloti cu Queen si Bucsa. Cum pampersi cu asa ceva nu existau..(slava cerului!) au aparut si chilotii solicitati, pe care, incet incet a inceput sa nu-i mai ude deloc "ca sa nu se inece pilotul" (asta cu pilotul a fost ideea bonei, iar eu am preluat-o bucuroasa). Avea 1 an si 11 luni cand am inceput. Era iarna, asa ca afara si la somn era tot cu pampers. La 2 si 5 luni am scapat definitv de ei. De atunci (acum are 3) un singur accident pe noapte si pana-n 5 pe timpul zilei. Yeah!
Ei...in mod indirect ..masinile l-au facut sa invete si literele. Asadar...masinile au adus chilotii cu Cars in viata noastra, asadar asezatul pe oala a devenit ritual, iar pe oala...dorea o carte. UNA ANUME. Aia cu litere, v-am mai zis de ea, de la Editura Litera. La 2 ani stia toate literele. Bonus: stia si numerele 1-10. Jur ca nu m-am prins cand...
Dupa ce-a invatat literele au inceput sa-l atraga mult toate chestiile scrise, adica, normal, cartile. Si uite-asa a inceput sa fie doritor de carti, de povesti, sa aibe rabdare sa-i citesti..mai intai carti cu putin scris pe pagina..ca acum, la 3 ani, sa stea sa-i citesti carti in care ai maxim o poza pe doua pagini. Si scris mic, si destul de mult.
(Asta in conditiile in care pe la 1 an jumate rupea tot ce era carte...)
N-o sa scriu tot/cum a invatat tot felul de chestii. Ce incerc sa subliniez este ceea ce am spus si la inceput: TOT CE-A INVATAT A PORNIT DE LA O PASIUNE DE-A LUI, ceva ce ii place. Cand nu-i place ceva, poti sta in cap si-n coada, ca n-o sa faca acel ceva. Mie una nu mi-a iesit... Poate ca nici n-am "metoda", dar cred ca nu doar de asta tine..
Well..de ce introducerea asta lunguta? Pentru ca ..aseara...am auzit si eu ceea ce-mi zisese Andrei ca l-a auzit (ziua, acum vreo doua sapt, cand eu eram la birou). Culorile in engleza. Hait! De unde? Pai...noua lui iubire...youtube-ul cu Andrei, filmuletele/cantecelele cu autobuz, degete, litere, numere. Astea sunt noile lui iubiri. Evident, sunt in engleza. Asa ca..le-a prins si pe-astea. Ajutat si de revistele Happy Magic English (de care va voi spune maine..poate; dar care palesc in fata pc-ului..).
In plus...numara pana la 10 in engleza. Tot de-acolo. In romana numara doar pana la 5, apoi le-ncurca. :) Da, paradox.
Si..cand ma gandesc ca..pe vremuri..astia care-si dadeau copiii la limbi straine de mici mi se pareau figuranti.. Nah ca am ajuns sa cred/pe vazute-verificate..ca, de fapt, daca ii inveti prin joc/cantec/etc...s-ar putea sa prinda cum nici cu gandul nu gandesti orice limba straina. Asa un simt au..frate...!!! :)
**********
In rest...ca sa va mai las si una-alta amuzante..
-Tati, inchide fereastra aia de acolo, de la x-ul ala!
(da, era in brate la Andrei, la pc, si-i dadea indincatii...)
-Acum mai am putina tleaba, asez masinutele astea aici, abia apoi vin sa mancam, mami. Asteapta-ma sa telmin tleaba."
(da, il deranjam cu o invitatie la masa cand el avea lucruri importante de pus la punct)
-Cele doua balene si-au croit cu glija dlum plin valurile mali si au ajuns la plietenul lor Daniel (un delfin), l-au imbratisat strans. Daniel le-a spus "ati avut drum lung si greu, micutele mele doamne?!"
(dialog in baie-cada; balenele sunt din oua de cioco, Daniel delfinul e din Jumbo..mare-mare. Il cheama Daniel pt ca are un desen animat cu un delfin Daniel)
***********
Altfel..v-am zis ca de Mos Nicolae a fost ca de Haloween? In sensul ca am vizitat cele doua farmacii de langa noi (vanzatoarele ne stiu pe toti si pe copil il si plac) si copilul a solicitat asa: in Helpnet "mai are doamna o prajitura din aia buna?" (de Sf Andrei ii daduse o praji; el nu uitase). N-a avut, dar a avut o bomboana. Am lasat-o sa-i dea. Apoi ..a zis sa mergem si in cealalta farmacie la "doamna aia care zambeste si ale baietel mai male ca mine". Cand am intrat a fixat-o si i-a zis direct "ai si tu o bomboana sa-mi dai?". ...I-a dat..turta dulce.. :) Iar ieri, ne-am intalnit cu o doamna dintr-un bloc vecin (si doamna l-a alintat cu tot felulde daruri pe Andrei de-a lungul timpului...) asa ca...vazand sacosele dansei le studia (cu privirea in prima faza). Apoi, intrebat daca doreste "paine buna de la Ana" a dorit..Si-a mai dorit si 2 mandarine, pe care le-a consumat pe loc. Muult mai bune decat alea din geanta mea, care nu erau acceptate cu 5 minute inainte.. :)) Eu nu stiu, zau, de ce i-am mai cumpara mancare..caci vad ca se descurca si singur:P
miercuri, 19 noiembrie 2014
Criteriile in alegerea gradinitiei
Va spuneam aici ca l-am inscris pe Andrei la gradi. Era vorba de o gradi de stat, pentru ca logica noastra de atunci era sa mergem in paralel cu gradi si bona. Cel mai important motiv care ma facea sa cred ca asta e o idee buna era ca m-am gandit ca, o data intrat in colectivitate, pustiul e posibil sa inceapa sa raceasca si am nevoie de backup. Intre timp, am descoperit ca bona noastra este nonstop racita. Cel putin racita. Caci in aceste 2 luni de cand este cu noi a avut si laringita si viroza si altele mai grave decat o raceala. Asa ca, nu numai ca nu ma ajuta ca backup, dar aduce ea in casa virusi cu gramada. De care, din fericire, Andreiul mic scapa relativ repede... Nu si Andreiul mare...
Buuun..asa ca, urmare a acestor chestii, am mers pe varianta studiu de piata la gradi particulare.
Sa spun care-s motivele pentru care va fi particulara.
Nu pot renunta la a da o gramada de bani pe luna pentru bona,gradinita, whatever! Sunt dependenta de gestul asta, nu pot trai daca nu decartez undeva..o suma mare de bani..lunar. EVIDENT CA GLUMESC. :)) Nu, nu asta e motivul. Iata lista reala. E foarte scurta.
-Mi se pare mult mai usoara adaptarea unui copil intr-un grup de 10-12 copii, decat intr-unul de 25-30. Mai ales cand vorbim de-un copil care abia acum incepe sa-si doreasca socializarea cu altii si care nu e nespus de dornic (cel putin teoretic) de gradi.
-Mi se pare foarte greu (nu vreau sa zic imposibil) ca un adult (maxim doi-daca luam in calcul si o supraveghetoare), sa faca fata si sa se descurce cu 25-30 de copii. Sa fie, in mod real, atent(a) la nevoile primare ale acelor copii, mancat, baie, igiena, somn.. Ca sa nu mai vorbim de restul necesitatilor. De aspectele legate de activitati-educatie-etc-etc.N-ai cum, fizic, sa te ocpui in mod real de fiecare in parte. Este greu si cu 10-12, darmite cu dublul-triplul acestui numar.
- Ultimul, dar cel mai important-de fapt!- programul celei de stat. Pai, well, aici se incheie pe la 17-17.30. Ora I-M-P-O-S-I-B-I-L-A in situatia noastra. End of story!
PAM-PAM!
Asadar am purces la vazut gradinite. Particulare. De data asta n-am vazut foarte multe (asa cum am vazut in martie, cand am ramas fara bona). De data primele doua criterii luate in calcul au fost: locul unde este si ce stiu despre ea. If. A fost un plus daca are si sistem video. Asa ca..am vazut trei.
Una dintre ele a disparut rapid cand am vazut-o, desi educatoarea parea ok. Dar sunt abia la inceput, au doar 6 copii, de toate varstele, doamna asta sta cu toti la un loc. Deocamdata, zice-se, dar n-as vrea sa fim noi pionierii aici. Plus ca si programul era mai scurt ca la celelalte doua.Plus ca..well..da..au si "scaunul rusinii". La asta chiar mi-a cazut capul! Caci nu-s adepta ideii... Ziceti voi ce-ti zice!
A doua, foarte aproape de casa, 5 max 10 minute pe jos. Renumita.. Cunoscuta. Fitze..Alea-alea...Directoare ciudata, am simtit din prima, de la telefon. Dar am zis, nah, hai ca poate-s eu shushu la cap, poate ma-nseala auzul-simturile..hai s-o vedem. Am ales (bineee!!) sa mergem fara copil. Si..dupa ce ne-am intalnit (eu cu Andrei-mare si ea) am inteles ca nu vrem acolo. Caci abordarea era a unui om care..care nu ca nu are copil, dar nici nu ii pasa, de fapt, de ceea ce inseamna in mod real un copil. Mult bla-bla. Multa vorbarie. Un discurs invatat spre a fis ervit unui anumit gen de urechi parintesti. N-a potrivit DELOC pe ale naostre urechi, deh..asta e... Plus ca..fiti atenti...problema s-a pus la modul ..chiar daca ai optat pt program lung, daca nu doarme la pranz copilul, tre' sa-l iei acasa. :) Nu-i funny? Mai ales ca ea n-a zis nimic de asta, dar cand am vazut dormitoarele (care, baidauei, erau si sali de clasa, lucru cu care eu am o problema majora!!) m-am prins ca nr de paturi e mai mic decat nr de copii. Si am inceput sa pun intrebari. Printre care si unde stau copiii care, intr-o zi, dintr-un motiv sau altul..nu dorm. Si am aflat. Nu stau:). Caci n-au unde. Si nici cu cine. Dar faceau "educatie civica". Serios, doamna, haideti sa inteleg si eu ce e asta pt un copil de aprox 3 ani. -am zis eu. Ah, da, suna asa..mai pompos..dar, de fapt, ii invatam cum se spala pe dinti, pe manute...-zice ea. Aha! Asta este EDUCATIE CIVICA??!! Well, o mica incurcatura si confuzie a doamnei in ce priveste tremenii...nimic grav, nu?:) In rezumat, ca sa nu va plicitisec, am taiat-o si pe ea de pe lista. Caci ne-am prins rapid ca toata pomposenia si termenii de pe siteul lor sau din "poezia" invata de doamna spre a fi recitata catre parinti...este asa..doar ca sa ii fraiereasca pe parinti, sa-i convinga ca nu dau degeaba toata poala aia de bani. Caci, scuturata putin de poleiala, nu era cu nimic mai presus decat multe alte gradi care n-au atata faima. Si care nici nu costa cat asta! Dar, nah, snobi sunt peste tot. Cred ca si printre parinti..din pacate!
Asa...a treia. Care, fie vorba-ntre noi, a fost prima vizitata. Am fost doar eu si cel mic. V-am zis, pe scurt, in "Primele 2 ore de gradi". Si la ea credem ca va merge. Adica nu doar credem, caci am cam ales-o deja. Nu am renuntat, doar am amanat. In urma discutiei cu directoarea gradintiei, care ne-a sfatuit (daca avem cum) sa asteptam pana in ianuarie, cand grupa mica ( 12 copii intre 2,2 ani-3,4ani) se va sparge in doua. Si in grupa nou nascuta vor mai fi si alti copii noi. Ca sa evitam sa supunem copilul la o schimbare la timp asa de scurt de la inscriere. Sa nu-l zapacim. Sa nu-i schimbam si copiii si educatoarea. O femeie absolut normala. UMANA, de fapt asta e cuvantul. Caci nu cred ca-i stricau taxele pe 2 luni de la noi, dar a aratat ca da doi bani pe ce fel simte copilul. Si au si perioada de adaptare. Care, baidauei, nu trebuie platita. Adica eu ma pot duce cu copilul si maine iar, daca vreau, sa mai stea Andrei o ora, doua, trei, patru..pe acolo.. Si accepta si dupa inscriere parintii. Si au si sistem video de urmarire! Si nu se dau rotunzi ca scot geniu din copilul tau, dar faca ctivitati cu ei, evident, si sunt si ei acreditati pe bune de mult timp. Mi-a spus clar, doamna, la varsta asta sa-i tii pe scaune mai mult de 10-15 minute..nu ai cum. In primul rand pt ca nu rezista copiii. Si nici nu-i normal, sunt inca mici, o sa tot stea lipiti de scaune cand or fi la grupe mai mari si vor avea mai multe activitati. Ai si acces la "dosarul" educatoarei. Ce scoala a facut, ce experineta are, etc-etc. Asta chiar e rar, multi nu o fac.
Nu stiu cum va fi..cand va fi..adica in scurt timp.
Dar stiu ca femeia asta are 3 copii, ai ei. Si ca asta se simte. No offense! Dar are abordare mai mamoasa..asa..cumva. Nu de "director" ci de om. Raspunde la telefoane, iar eu am cam dat, caci dupa ce am fost au mai venit intrebari. Desi am stat de vorba vreo 2 ore. Da, noi avem, si niste vecini in bloc care au fetita la ei, de la 1 an si 10luni. Acum are vreo 4-5. Recunosteam microbuzul (da, au si transport, daca optezi pentru asta). Isi vor da si baietelul (mai mic ca Andrei). Au zis de bine de gradi, de cand avea Andrei cateva luni.
Si, cel mai important: LUI ANDREI I-A PLACUT.
Si, da, cu cat copilul a crescut, cu atat am invatat sa mai relaxez si eu "reguli" la care tineam mai mult inainte. Gen "wow, ce mancare o sa primeasca la gradi, copilul care a mancat doar aia..si care nu a primit aia..si care nu va pune gura pe aia..." Ete, nah! Ca parca daca aia trec in meniu ca-i dau curcan, dar, de fapt este tot pui..tu ai habar.... Da, are si paste la pranz..desi eu evitam asta la el..Da, are gustarea de la 4 constand in placinte, briose, chec..sau iaurt, sau gris cu lapte sau... Sunt facute in bucataria proprie, dar, nah..dulce..fainos..nu-s mare fan. But u know what?? Am invatat ca NU asta e criteriu dupa care sa aleg gradinita. Las' ca-i bag eu in continuare sucul de fructe de dimineata si-i dau fructe in rest..Si las' ca dulcele nostru tot Nutribon si Goodies si altele de genul asta or sa fie... Face 3 ani. Nu cred ca se face gaura in cer daca nu va avea meniu bio... Salamuri nu dau, prajeli nu dau, chestii greuceanu pt varsta lui nu sunt in meniu...deci, per total, e suportabil.
Asadar, ca sa rezum, criteriile importante cand am ales au fost: zona unde e gradinita(distanta casa), programul, care sunt vacantele (doar Paste si Craciun si Sarbatorile legale. Unele gradinite inchid cate-o luna..doua..peste vara, plus doua saptamani de craciun, plus..plus..). Evident sunt foarte importanti oamenii cu care va interactiona-abordarea lor- inclusiv sistemul de "pedepse-recompense" care e de preferat sa lipseasca!!!, nr de copii din grupa, dormitorul sa fie separat de sala de clasa, bucatarie proprie si cat de cat ok ca meniu (diversitate cat mai mare), curtea si iesirile in curte sau in afara gradinitiei (activitati in parcuri, zoo, botanica,etc-etc). Plusuri au fost ca au si transport (pt ca nu e la 5 min de casa, iar iarna poate vom folosi trasnportul lor) si sistem video.
Si..speram sa-i placa si cand va merge "pe bune". Caci el va spune (prin comportamentul lui) cel mai bine daca este sau nu ok ce se intampla acolo. Il stiu, il simt, sunt sigura ca ne vom prinde din felul in care il vom lua la finalul programului. Asa ca...sa ne tineti pumnii. Dupa Revelion. Sau, preventiv, ii puteti tine de pe acum:)
Buuun..asa ca, urmare a acestor chestii, am mers pe varianta studiu de piata la gradi particulare.
Sa spun care-s motivele pentru care va fi particulara.
Nu pot renunta la a da o gramada de bani pe luna pentru bona,gradinita, whatever! Sunt dependenta de gestul asta, nu pot trai daca nu decartez undeva..o suma mare de bani..lunar. EVIDENT CA GLUMESC. :)) Nu, nu asta e motivul. Iata lista reala. E foarte scurta.
-Mi se pare mult mai usoara adaptarea unui copil intr-un grup de 10-12 copii, decat intr-unul de 25-30. Mai ales cand vorbim de-un copil care abia acum incepe sa-si doreasca socializarea cu altii si care nu e nespus de dornic (cel putin teoretic) de gradi.
-Mi se pare foarte greu (nu vreau sa zic imposibil) ca un adult (maxim doi-daca luam in calcul si o supraveghetoare), sa faca fata si sa se descurce cu 25-30 de copii. Sa fie, in mod real, atent(a) la nevoile primare ale acelor copii, mancat, baie, igiena, somn.. Ca sa nu mai vorbim de restul necesitatilor. De aspectele legate de activitati-educatie-etc-etc.N-ai cum, fizic, sa te ocpui in mod real de fiecare in parte. Este greu si cu 10-12, darmite cu dublul-triplul acestui numar.
- Ultimul, dar cel mai important-de fapt!- programul celei de stat. Pai, well, aici se incheie pe la 17-17.30. Ora I-M-P-O-S-I-B-I-L-A in situatia noastra. End of story!
PAM-PAM!
Asadar am purces la vazut gradinite. Particulare. De data asta n-am vazut foarte multe (asa cum am vazut in martie, cand am ramas fara bona). De data primele doua criterii luate in calcul au fost: locul unde este si ce stiu despre ea. If. A fost un plus daca are si sistem video. Asa ca..am vazut trei.
Una dintre ele a disparut rapid cand am vazut-o, desi educatoarea parea ok. Dar sunt abia la inceput, au doar 6 copii, de toate varstele, doamna asta sta cu toti la un loc. Deocamdata, zice-se, dar n-as vrea sa fim noi pionierii aici. Plus ca si programul era mai scurt ca la celelalte doua.Plus ca..well..da..au si "scaunul rusinii". La asta chiar mi-a cazut capul! Caci nu-s adepta ideii... Ziceti voi ce-ti zice!
A doua, foarte aproape de casa, 5 max 10 minute pe jos. Renumita.. Cunoscuta. Fitze..Alea-alea...Directoare ciudata, am simtit din prima, de la telefon. Dar am zis, nah, hai ca poate-s eu shushu la cap, poate ma-nseala auzul-simturile..hai s-o vedem. Am ales (bineee!!) sa mergem fara copil. Si..dupa ce ne-am intalnit (eu cu Andrei-mare si ea) am inteles ca nu vrem acolo. Caci abordarea era a unui om care..care nu ca nu are copil, dar nici nu ii pasa, de fapt, de ceea ce inseamna in mod real un copil. Mult bla-bla. Multa vorbarie. Un discurs invatat spre a fis ervit unui anumit gen de urechi parintesti. N-a potrivit DELOC pe ale naostre urechi, deh..asta e... Plus ca..fiti atenti...problema s-a pus la modul ..chiar daca ai optat pt program lung, daca nu doarme la pranz copilul, tre' sa-l iei acasa. :) Nu-i funny? Mai ales ca ea n-a zis nimic de asta, dar cand am vazut dormitoarele (care, baidauei, erau si sali de clasa, lucru cu care eu am o problema majora!!) m-am prins ca nr de paturi e mai mic decat nr de copii. Si am inceput sa pun intrebari. Printre care si unde stau copiii care, intr-o zi, dintr-un motiv sau altul..nu dorm. Si am aflat. Nu stau:). Caci n-au unde. Si nici cu cine. Dar faceau "educatie civica". Serios, doamna, haideti sa inteleg si eu ce e asta pt un copil de aprox 3 ani. -am zis eu. Ah, da, suna asa..mai pompos..dar, de fapt, ii invatam cum se spala pe dinti, pe manute...-zice ea. Aha! Asta este EDUCATIE CIVICA??!! Well, o mica incurcatura si confuzie a doamnei in ce priveste tremenii...nimic grav, nu?:) In rezumat, ca sa nu va plicitisec, am taiat-o si pe ea de pe lista. Caci ne-am prins rapid ca toata pomposenia si termenii de pe siteul lor sau din "poezia" invata de doamna spre a fi recitata catre parinti...este asa..doar ca sa ii fraiereasca pe parinti, sa-i convinga ca nu dau degeaba toata poala aia de bani. Caci, scuturata putin de poleiala, nu era cu nimic mai presus decat multe alte gradi care n-au atata faima. Si care nici nu costa cat asta! Dar, nah, snobi sunt peste tot. Cred ca si printre parinti..din pacate!
Asa...a treia. Care, fie vorba-ntre noi, a fost prima vizitata. Am fost doar eu si cel mic. V-am zis, pe scurt, in "Primele 2 ore de gradi". Si la ea credem ca va merge. Adica nu doar credem, caci am cam ales-o deja. Nu am renuntat, doar am amanat. In urma discutiei cu directoarea gradintiei, care ne-a sfatuit (daca avem cum) sa asteptam pana in ianuarie, cand grupa mica ( 12 copii intre 2,2 ani-3,4ani) se va sparge in doua. Si in grupa nou nascuta vor mai fi si alti copii noi. Ca sa evitam sa supunem copilul la o schimbare la timp asa de scurt de la inscriere. Sa nu-l zapacim. Sa nu-i schimbam si copiii si educatoarea. O femeie absolut normala. UMANA, de fapt asta e cuvantul. Caci nu cred ca-i stricau taxele pe 2 luni de la noi, dar a aratat ca da doi bani pe ce fel simte copilul. Si au si perioada de adaptare. Care, baidauei, nu trebuie platita. Adica eu ma pot duce cu copilul si maine iar, daca vreau, sa mai stea Andrei o ora, doua, trei, patru..pe acolo.. Si accepta si dupa inscriere parintii. Si au si sistem video de urmarire! Si nu se dau rotunzi ca scot geniu din copilul tau, dar faca ctivitati cu ei, evident, si sunt si ei acreditati pe bune de mult timp. Mi-a spus clar, doamna, la varsta asta sa-i tii pe scaune mai mult de 10-15 minute..nu ai cum. In primul rand pt ca nu rezista copiii. Si nici nu-i normal, sunt inca mici, o sa tot stea lipiti de scaune cand or fi la grupe mai mari si vor avea mai multe activitati. Ai si acces la "dosarul" educatoarei. Ce scoala a facut, ce experineta are, etc-etc. Asta chiar e rar, multi nu o fac.
Nu stiu cum va fi..cand va fi..adica in scurt timp.
Dar stiu ca femeia asta are 3 copii, ai ei. Si ca asta se simte. No offense! Dar are abordare mai mamoasa..asa..cumva. Nu de "director" ci de om. Raspunde la telefoane, iar eu am cam dat, caci dupa ce am fost au mai venit intrebari. Desi am stat de vorba vreo 2 ore. Da, noi avem, si niste vecini in bloc care au fetita la ei, de la 1 an si 10luni. Acum are vreo 4-5. Recunosteam microbuzul (da, au si transport, daca optezi pentru asta). Isi vor da si baietelul (mai mic ca Andrei). Au zis de bine de gradi, de cand avea Andrei cateva luni.
Si, cel mai important: LUI ANDREI I-A PLACUT.
Si, da, cu cat copilul a crescut, cu atat am invatat sa mai relaxez si eu "reguli" la care tineam mai mult inainte. Gen "wow, ce mancare o sa primeasca la gradi, copilul care a mancat doar aia..si care nu a primit aia..si care nu va pune gura pe aia..." Ete, nah! Ca parca daca aia trec in meniu ca-i dau curcan, dar, de fapt este tot pui..tu ai habar.... Da, are si paste la pranz..desi eu evitam asta la el..Da, are gustarea de la 4 constand in placinte, briose, chec..sau iaurt, sau gris cu lapte sau... Sunt facute in bucataria proprie, dar, nah..dulce..fainos..nu-s mare fan. But u know what?? Am invatat ca NU asta e criteriu dupa care sa aleg gradinita. Las' ca-i bag eu in continuare sucul de fructe de dimineata si-i dau fructe in rest..Si las' ca dulcele nostru tot Nutribon si Goodies si altele de genul asta or sa fie... Face 3 ani. Nu cred ca se face gaura in cer daca nu va avea meniu bio... Salamuri nu dau, prajeli nu dau, chestii greuceanu pt varsta lui nu sunt in meniu...deci, per total, e suportabil.
Asadar, ca sa rezum, criteriile importante cand am ales au fost: zona unde e gradinita(distanta casa), programul, care sunt vacantele (doar Paste si Craciun si Sarbatorile legale. Unele gradinite inchid cate-o luna..doua..peste vara, plus doua saptamani de craciun, plus..plus..). Evident sunt foarte importanti oamenii cu care va interactiona-abordarea lor- inclusiv sistemul de "pedepse-recompense" care e de preferat sa lipseasca!!!, nr de copii din grupa, dormitorul sa fie separat de sala de clasa, bucatarie proprie si cat de cat ok ca meniu (diversitate cat mai mare), curtea si iesirile in curte sau in afara gradinitiei (activitati in parcuri, zoo, botanica,etc-etc). Plusuri au fost ca au si transport (pt ca nu e la 5 min de casa, iar iarna poate vom folosi trasnportul lor) si sistem video.
Si..speram sa-i placa si cand va merge "pe bune". Caci el va spune (prin comportamentul lui) cel mai bine daca este sau nu ok ce se intampla acolo. Il stiu, il simt, sunt sigura ca ne vom prinde din felul in care il vom lua la finalul programului. Asa ca...sa ne tineti pumnii. Dupa Revelion. Sau, preventiv, ii puteti tine de pe acum:)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
