Zapadă și niște gânduri

Intr-o altă lume, într-o altă viață, cand a inceput sa ninga si A mi-a zis "Hai acum sa iesim afara, in zapada!" mi-as fi tras hainele pe mine si as fi tasnit pe usa.
In realitatea aceasta, insa, m-am auzit spunand "E tarziu, pui, maine mergi la after, iar eu la job, deci te culci devreme".

Si el s-a culcat devreme.
Iar eu am ramas cu regretul ca am fost atat de coclită incat aceasta a fost singura replica pe care am fost in stare sa i-o dau.
Am ramas intrebandu-mă acum, cand el doarme si eu ma bucur ca un țanc de ce mișto ninge, daca nu cumva incep sa devin ceva ce mi-am promis ca nu voi deveni.

...
Sper ca macar mâine, cand va merge cu gura cascata si cu limba afară, ca să prindă fulgii...să nu cumva să-mi treacă prin cap să-i țin vreo teorie despre raceli.. Nu de alta, dar, acum cateva minute, fix asta faceam eu, in balcon. Prindeam fulgii de zapadă pe limbă..

Și mai sper să fie și mâine zapadă. Să mai ningă. Incredibil, dar chiar vreau să ningă. Mult. Mult. Mult.

Desigur..cel mai tare sper să nu devin ceea ce tocmai am avut sentimentul ca sunt pe cale sa devin!!
🤔🤔🙄


L. Edit: ziua de dupa. Luni. 
Nu a mai nins azi, asa ca a ratat sa prinda fulgii pe limba. Insa drumul pana la after l-am facut pe jos, in ritmul lui. A sters toate masinile de zapada, i-am desenat fete zambitoare pe toate capotele, am reusit sa ma abtin sa-l frec la cap cu "hai mai repede".
Da, am ajuns la 10.30 la job, dar...wtf...nu moare nimeni! 

...
Ocazie cu care am realizat ce vreau mult mult mult anul acesta. 
TIMP. 
Timp in tihna pentru ce mi-e drag sa fac, pentru ce imi place sa fac.

Diferenta dintre ce vrei si ce poti sa faci...

Nu stiu cate dintre cele care citesc acest blog au mers inapoi la munca atunci cand copilul a facut 1 an. Poate unele au mers chiar mai devreme. Poate unele dintre voi traiti in tari in care nici nu se poate sta un an acasa... Daca aveti chef puteti sa impartasiti experienta voastra. Cum ati ales voi sa faceti? Sau cum ati fost nevoite sa faceti? Chiar sunt curioasa, chiar vreau sa stiu despre asta..

Citesc destule bloguri de mamici si -printre ele- sunt si mamici care lucreaza de acasa. Sau care stau acasa cu copilasii si peste 1 an si peste 2 ani, caci..isi permit sa stea..

In parcul unde mergem sunt mamici care stau 2 ani, altele care stau si mai mult, altele care nu mai stau cu pruncii dupa cateva luni...

La mine asta a fost situatia. Am stat 1 an si apoi m-am intors la birou. Momentan pe program de 6 ore, intr-o luna intru pe program normal...adica 8 ore. Asta in cel mai fericit caz. Evident ca imi propun sa fac tot posibilul sa nu stau peste cele 8 ore, atunci cand acesta va fi programul... Si stiu sigur ca nu voi sta decat in cazuri exceptionale. 

Introducerea asta lunga este pentru ca vreau sa va spun ca NU am judecat niciodata pe nimeni..cand s-a intors la munca, cat a stat cu copilul acasa.. Cred ca fiecare si le stie pe-ale lui..fiecare stie care-i situatia in casa/familia respectiva..iar momentul "ruperii" de copil este unul extrem de personal si de subiectiv. 

Asa ca..am fost deranjata cand, ieri, in parc, una dintre mamicile stiute a avut ceva comentarii fara sa judece prea mult ianinte... Ea sta cu copilul care are peste 2 ani, caci isi permite. Nu intru in detalii, are o firma, ceva de genul..cert este ca sta cu copilul.
Ieri, in parc. Eram mai multe cu copiii la un loc: 2 mame care s-au intors la munca dupa ce-au implinit copiii anul(eu una dintre ele), o bunica -care si-a crescut nepotul mai mult decat a facut-o mama respectivului copil si mama de care va spuneam mai sus. Dintre noi doua intoarse in campul muncii, eu am bona, cealalta are bunica.. Doamnele au vazut ca ne-am schimbat bona si m-au intrebat de ce. N-am vrut sa intru in detalii, asa ca am raspuns doar "nu facea ce ne doream noi cu cel mic.."-referindu-ma la faza cu cititul, desenatul, etc.. Ei..si aici vine partea care CHIAR M-A DURUT! Comentariul celei care sta acasa cu cel mic: "Pai ce sa faci, draga, daca te-ai intors la munca..Asa se intampla cand nu sta mama cu copilul, se vede pe copil!" N-am comentat, caci as fi putut, dar n-aveam chef de polemici.. Dar m-a durut. Ca-s proasta si uneori lucrurile astea ma dor!

Unul la mana ca nu "se vede pe copil"- Andrei este un copil fericit, vesel si..daca e sa fiu afurisita o sa spun ca este de o mie de ori mai cooperant ca al ei (asta ca sa fiu a naibii, dar pe buna dreptate, caci eu ma inteleg cu el, ea cu al ei.mai putin..)

Doi la mana...cine naiba isi imagineaza ca am venit de placere la munca??!!!??? Hellouuuu...eu stiu ca or fi si femei workaholice, da' sa mor io daca-i cazul meu!!! Nu, frate, nu mor de dragul muncii, dar..u know what??...n-am castigat la loto, n-am primit nicio mostenire substantiala ca sa pot sa stau pe bara... Financiar vorbind trebuia sa ma intorc fix cand m-am intors...atat am putut sa stau. M-a durut cu durere fizica pe bune, cand m-am rupt de el...Chiar daca, pe traseu, mi-am dat seama ca a fost si o parte buna..(despre ea in ..episodul urmator). Ma doare fiecare luni, dupa weekendurile petrecute impreuna.. Real. Fara misto. Stiu ca poate suna aberant ce zic..caci am deja aproape un an de cand sunt inapoi la job..dar NU m-am obisnuit inca. Nu topai de fericire ca pruncul meu sta cu un strain (oricat ar tine la el cine sta cu el, tot strain e..), nu topai de fericire ca pierd nshpe momente misto, nu topai de bucurie ca nu pot sa fiu langa el cand mai descopera ceva nou.. Dar..asta e...ceea ce se intampla e un dat..si trebuie sa mi-l asum ca atare.

Asa ca..mamelor care stati cu copiii mai mult de-un an..mai mult de doi...nu va aruncati sa judecati pe altele care au facut altfel decat voi! Caci ..cum spuneam..fiecare stie ce contine ciorba de la el din farfurie..Asa ca...lasati sa fie fiecare cu ciorba lui!!! :))

p.s.

Lumea mea ideala ar arata asa: castigam la loto sau..whatever...ceva se intampla si NU sunt obligata sa am un job din asta...cu cartela la intrare si cu orar fix... Nu as putea sa stau degeaba, sa nu fac nimic. Tot as avea femeie pentru copil, dar care ar sta cand as avea nevoie eu de momente de pauza... As lucra, dar as face doar ce-mi place (ceea ce nu e cazul acum)- indiferent de cati bani imi aduce activitatea aia. Adica m-ar durea la bascheti daca as produce putin sau deloc. As face chestia aia PENTRU MINE, nu ca sa platesc facturi/rate/etc-etc... Ce as face? Hm..sa vedem...As scrie. Povesti pentru copii si nu numai. (Zice-se ca as avea oaresice talent la scris.). M-as juca de-a creatorul de obiecte, caci si in zona asta a mestesugului manual am ceva abilitati si ies chestii dragutele din mainile mele. (in pacate chestia asta am facut-o foooooarte rar, mult prea rar!!). As face o gradina cu flori. Poate si cu legume. Bio, evident:).Si altele, nici nu vreau sa ma gandesc acum la cate as face... :))

Dar deocamdata n-am castigat la loto.Va tin la curent daca se va intampla asta! :))

Vesel, Sugubat, Somnoros putin :) Acum aprox 2 ore!

Cine nu-i gata, il iau cu lopata....Sau...Fiecare lucru la timpul lui! :)

Ma tot gandesc..ca in procesul acesta de crestere al lui Andrei toate se intampla cumva la timpul lor, in momentul potrivit pentru el...functie de cum este el structurat...

Explic: cu mersul, de exemplu. S-a ridicat devreme in picioare, a mers prin patut de l-a tocit, mergea bine de manuta cu noi, prin casa..luni de zile. I-a luat foarte mult pana sa dea drumul mainii noastre. Recunosc ca imi ridicam tot felul de (false) probleme: dar daca asta arata ca va fi un adult nesigur pe el? Aoleu...ce ne facem, sa vezi ca n-o sa fie increzator in el..Si altele de genu'. Acum, uitandu-ma in urma, realizez ca a mers singur atunci cand a fost el pregatit sa se desprinda de noi. Cand a simtit el ca ii este bine/confortabil s-o faca. Si cand a inceput s-o faca ...nu s-a mai oprit. Cu zi ce trece se perfectioneaza si a ajuns la nivelul la care, in parc, cand mergi cu el de mana, isi trage mana din mana ta! Si aproape ca alearga :) Asadar avem copil independent, si fricoasa de maica-sa, care isi facea probleme ca o sa fie nesigur pe el... :))

La fel...ma tot intrebam cand va incepe sa urce si el singur scarile la tobogan...caci se lasa pe spate si urca doar sustinut... Sau il urca pe...da, pe alunecus..pe panta adicatelea...numa' bine cat sa alunece ca la balamuc.. Ei, bine, zilele trecute ce-a facut Andrei? A luat-o frumos la urcat scarile..in 4 labe, adica s-a tarat cum-necum pana a ajuns in varf de tobogan. Yupiii...inca o bariera trecuta! :) Cand? Ca si faza cu mersul, faza cu toboganul arata ca s-a urcat cand a fost el pregatit s-o faca..cand a simtit el ca are chef..nu cand ma gandeam eu ca ar fi "normal" sa o faca.

Andrei NU este genul de copil (cum am vazut altii,  mai ales fetitele) foarte precaut. Am auzit o mamica spunadu-mi ca, dupa ce a inceput sa mearga fetita ei- o luna a studiat cum sa urce si cum sa coboare bordurile... Alta ca a ei a fost foarte atenta la cum sa se ridice cand cade..si lista ar putea sa continue. Nu, nu e cazul nostru. Andrei invata "din mers". La propriu si la figurat. Bordurile? Nici nu le-a observat, darmite sa-si puna problema sa le urce-coboare. Dupa ce s-a "lovit" de situatia de a le escalada..a gasit o cale de-a face asta. A cazut? Nu stie sa se ridice? Pai la inceput o lua in 4 labe pana gasea ceva de care sa se agate (copaci, pantalonii nostri, etc).. Apoi..a inceput sa se ridice..fara sa studieze ceva, fara sa-i fi aratat cum..asa ca nu pot decat sa presupun ca e o chestie instinctuala.. A gasit el o cale, nah!

Cu somnu'....va amintiti prin cate am trecut noi, caci am povestit aici.
In rezumat, pentru reamintire:
NOAPTEA: dormit pe mine primele lui, dormit impreuna in pat- urmatoarele lui, adormit numai si numai in brate + plimbat prin camera- lunile ce-au venit. In toate aceste perioade am avut parte de treziri repetate peste noapte. Mai inati din cauze de alaptat, mai apoi (cand i-am scos alaptatul de noapte) din cauze de dinti sau din cauze ..neelucidate inca! :)
ZIUA: adormea doar in carucior..in casa/afara; sau pe mine; sau leganat.
Ultima faza, ceva mai umana:), care tine de pe la 11 luni: il adormeam (si seara si la pranz) leganandu-ne pe balansoarul de alaptat (care-a ramas la el in camera). Ei, bine, ma intrebam daca vreodata va adormi si copilul nostru altfel..mai ales ca se apropie vacantele..el nu mai are greutatea suportabila pt adormit in brate (cred ca as muri daca ar tb sa-l mai plimb juma de ora fara sa-mi schimb pozitia bratelor, ca sa-l adorm asa..), iar balansoarul nu incape in Matiz :)). Asa ca...am inceput sa experimentez adormitul fara leganat. Seara, mai intai. De vreo 2 saptamani asa facem...Adoarme direct in patut, cu mana mea printre gratiile patututului, cu vocea mea spunandu-i povesti (la un moment dat va voi spune si ce fel suna povestile spuse copilului). Dureaza ceva mai mult, uneori adorm eu inaintea lui, in timp ce-i povestesc..si-l aud "eh!" si-i vad capul itindu-se pe deasupra protectiei de patut.. Adica "hei, ce faci?, te-ai oprit?? Eu n-am adormit inca!"..si-o iau de la capat.. Uneori adorm si eu si el..ma trezesc usor nauca pe la 23, cat sa ma mut din camera lui... Dar, per total, nu dureaza mai mult de 1/2 ora adormitul lui... Si functioneaza! Si..efectiv..cred ca era pregatit pentru asta!!! Asa ca...ajungand la concluzia ca este gata sa doarma si asa...am vorbit cu bona sa inceapa si ea sa-l adoarma asa si la pranz. Ma gandeam ca se va lasa cu bazaieli si cu cine stie cat chin, caci are obiceiul sa faca nshpe tumbe in patut, inainte sa adoarma.. Si ..a mers!!!!! De joi asa adoarme. Acu', in weekend am avut emotii ca am ramas eu cu sarcina adormitului la pranz, dar a mers si acum!! Da, face nshpe tumbe, se suceste, ma ia de mana, ma pipaie, trage mana mea sub el si se roteste pe burta, ma pupa pe degete, ma musca de degete, ridica capul si rade la mine, zice tata, mama, papa, caca, aca, poua, brrr si, in general, cam toate cuvintele pe care le stie...Timp in care eu, de neclintit, ii spun povestea si-i mai spun cate-un "Sssst, nani, mami, acum dormim" in soapta si cu un aer tainic... Si ma abtin maxim ca sa nu incep sa rad de cate face..caci rasul meu ar fi fatal procesului de adormire.. Atat mi-ar trebui...sa rad. In secunda doi ar considera ca e rost de joaca si..pa-la-revedere somnicul de pranz... Ei, dupa ce face toate aceste chestii, vine si momentul la care il aud sforaind!! :)) Abia atunci pot si eu sa rad pe indelete de cat de mare figura este!!!!

Asadar..da, cred ca era pregatit...de aceea nu avem circ..nu face nici scandal... ( a facut un pic sambata, dar era din cazua ca depasisem putin ora..si era trecut in faza aia de oboseala prea mare)

So..inca o grija care s-a dus. Happy me! Zau!

Asa ca...revenind...cred ca si vechea-noua mea ingrijorare isi va gasi rezolvarea cand va fi pregatit el. Ma refer la faza cu mancatul bucati mai mari. Usor-usor..va veni si timpul acestui lucru. Stiu, acum stiu!!!, ca ne va anunta el cumva cand o sa fie gata!

Concluzia? Cred -cu tarie!- ca mare parte din ingrijorarile noastre/mele isi vor gasi solutionarea de la sine. Caci asa e firesc, numa' ca , nah, eu tot o sa ma mai ingrijorez (din cand in cand) si tot o sa ma intreb "da' oare cand o sa...". Caci  asa se intampla, caci n-am cum controla asta... Dar macar sunt constienta de asta!!! :)Ceea ce va doresc si voua! :)

Vizitam parcurile. Prima statie: Cismigiu.

Weekend cu tricicleta, cu bascheti noi rosii cu Cars, cu Cismigiu in trei, cu Parcul Operei cu Diana, cu mult soare si vreme frumoasa, cu vata de zahar si banana, cu masnuta noua de la Tommy (v-am mai zis ca matusa Diana e cheltuitoare?), cu niste hainute noi si altele gata de dat caci desi sunt noi-noute cu eticheta chiar deja nu-i mai vin (da, am facut minicuratenie de primavara -prin dulapul lui Prichi), cu tot ce-i trebuie unui weekend ca sa poata sa fie numit minunat!!

Weekendul nostru in imagini..mai jos..

Am cules flori...

Am mancat banana-unii- vata de zahar-altii. A incercat sa fure din gura mea vata de zahar, dar nu i-a mers... :)

S-a plimbat si pe jos..cand cu tati, cand cu mami...

 A ras...sau a fost serios si sobru...

A adunat pietre...in Parcul Operei...

In curand adaug si foto cu tricicleta...

Asteptam primavara completa, ca sa vizitam zoo...Abia asteptam sa vedem cum va face la animalele de-acolo... :)

Hai s-aveti o luni suportabila! Poate chiar buna!? :)

Mancam bine si cuvintim haios

Avem un prunc cu program ordonat. :)

Trezire pe la 8 -8 si ceva (rareori pe la 9 si mai rar pe la 7.30)...laptic, program de voie pana la 10 cand vin peste el fructele si sucul de morcov cu mar (uneori si alte fructe de sezon). Apoi bona-l scoate-afara pe unde stau, functie de vreme, de la o ora pana la 2 ore si ceva.. Inapoi acasa, pranzul (legumele), somnic de frumusete. In general minim doua ore. Uneori 2 1/2 ore sau 3..cateodata se rezuma la 1 si jumate (dar asta chiar foarte rar). Trezire..pe la 16 grisul cu lapte...iesire la aer (daca vremea permite) cu noi...De pe la 18.30 ne bagam iar in casa, caci pe la 19 este momentul unei noi gustari...iaurt cu ceva.. Ceva-ul depinde de inspiratia mea de moment.. Pana pe la 20 si ceva (cand ne pregatim de baita) ne jucam prin casa...apoi baitza si somn pe la 21- 21 si ceva...

(Paranteza: intr-una dintre serile trecute, toti trei pe hol. Eu intr-un capat al holului, Andrei in altul..pruncul facea naveta intre noi..Cu toate masinutele ...ni le trimiteam (eu si A) unul altuia, iar copilul se distra copios prinzandu-le, dandu-le si el pe jos catre noi, urmarind cum provocam noi accidente.. La un moment dat copilul o sterge ...se duce in sufragerie.. Noi ne continuam joaca, asa cum le sta bine unor adulti responsabili ce suntem! Totusi, la un moment dat, ne oprim ca sa verificam si noi ce face tanarul...Tanarul isi luase o revista si o rasfoia, asezat pe scaunasul lui din sufragerie...:))) Am murit de ras la vederea acestei imagini...va dat seama ce figura de intelectual avea el, cum ne abandonase el pe noi- adultii dati in mintea copiilor- oarecum plictisit de joaca noastra puerila... Efectiv mi-am adus aminte de Uite cine vorbeste :))

Am inchis paranteza)

Avem un prunc pofticios... 

Tot ce vede ca mancam noi, vrea si el...nu-i displace mai nimic..poate doar merele usor acrisoare. Desi cu acrul-in general- nu are o problema. Iaurtul il mananca si combinat cu ceva, dar si gol-golut...lamaia ii place...kiwiul ii place... Ciorbitele ii plac. I-am dat deja din borsul de loboda facut pentru noi (pentru mine, mai exact, caci Andrei nu consuma asa ceva..) -acrit cu bors facut de Diana; din ciorbita de legume a la greque facuta pentru noi- acrita cu lamaie. Si cand spun "i-am dat" ma refer la portie inteaga, nu ca i-am dat sa guste, ci un castronas plin cu paine.. (de altfel e unul dintre putinele feluri de mancare la care ii dau paine). A iubit si spanacul (facut de bona special pentru el) si l-a consumat cu mare-mare drag... Pestele cu legume- bun si el, mancat si el cu drag... I-am dat (cateodata) si paine cu unt (nu mult), l-am incercat si cu telemea de vaca (cumparata de la sursa sigura!) -dar rar, dat fiind prostul lui obicei de-a se constipa... Nu se omoara dupa mamaliguta cu branza si smantana...sau cu iaurt..Mamaliguta nu e chiar favorita lui.. In schimb, i-am dat (doar de 2 ori) pufuleti...:)) Da, e genial cum isi plimba pufuletul in mana, musca din el, apoi zdrobeste putin ce-a ramas din el..baga iar in gura...

Cu mancatul va spun drept am o dilema....si daca ma puteti lumina in vreun fel..astept sfaturi. El are tendinta sa ia lingurita si sa manance (ma rog, sa incerce, nu-mi fac iluzii)...ok, stiu ca-i bine sa i-o dau, sa-l las, sa ..etc-etc....Singura problema este ca..o data ce se vede cu lingurita in mana..o baga in mancare, apoi -imediat- baga mana toata...si apoi incepe sa se balaceasca in mancare. Nu, nu isi mai duce degetele la gura/in gura sa guste ci doar se balaceste la greu in mancare. Ah! Si o intinde pe masuta lui...sau pe fata (daca-l apuca frecatul la ochi) sau in par (daca-l apuca tarsul de ureche). In roice caz, idee principala e ca nu mananca, se joaca cu mancarea...asa ca nu prea il mai las. Si nu stiu daca-i bine sau rau ce fac...asa..pe termen lung...

Voi ce ziceti???

Buuun...cam asta cu mancatul. Ma bucur ca mananca diverse caci asa poate ma mobilizez si eu si fac mai des/mai multe chestii... Recunsoc ca altfel nu prea imi arde de gatit cand ajung acasa...doar prin weekend mai fac cate ceva...

De vorbit copilul nostru vorbeste mult. Nu spune multe clare, dar spune si clare.

Poua- de care va povesteam in postarea anterioara- este unul dintre cuvintele noi si foarte clare. 

Mai avem in meniu: aca (cred ca de la mac- este rata); am- ca (ham, cainele); caaaa (cartea, porcul, crema, cana, cal); ma-ba si uneori aia (oaia); brrrrr (masina)..vesinecele onomatopee, pe care nu le insir acum...precum si nelipsitele tata, mama, apa, papa, caca. 

Asociaza cana, paharele cu apa...daca-l intrebai ce facem cu ele...zice apa si, eventual, imita gestul cu care sorbi din ele... 

Duce la gunoi ceva, daca-i spui "e cah, hai sa aruncam la gunoi..."

Aseaza la loc in sertare sau in cutii ceea ce-i spui sa aseze... La fel, daca termina cu o carte si-i spun "du-o la loc, mami"...o duce...(cartile stau intr-un anume loc, spre deosebire de restul jucariilor care nu au locuri "fixe")

Azi s-a urcat prima oara pe masuta din sufragerie....si a  ajuns la cdurile pt emisiune ale lui Andrei (trist,trist,trist zau! si nu stiu ce ne-om face..)

Se urca si coboara cu mare usurinta de pe canapea...urca si coboara de nenumarate ori scarita aia de la Ikea si..cam atat deocamdata.

Ca tre' sa mai si muncesc.. :)

Poua-poua, ati vazut ca poua?? :)

Pana ajung eu sa scriu despre ce si cum mananca si despre ce si cum vorbeste...tre'sa scriu despre intamplarea serii, cat mi-e proaspata in suflet!
V-am mai povestit pe aici despre felul in care adoarme el in zilele noastre.
Intre timp i-am tot aratat cum o sa facem nani cand o sa fim mai mari :) ...adica luat perna si asezat capul pe ea si ..uite-asa adormim... Au mai fost cazuri in care, seara, il asezam in patut semiadormit....si acolo adormea singur, verificandu-ma (din cand in cand) ca sunt in camera cu el...prin zona care va sa zica... Dar inainte sa-l pun in patut ne leganam nitel pe balansoar...era obligatoriu sa fie moale-moale cand il asezam in culcusul lui primitor. :)

Ei, bine, azi...dupa baita si ritualul de seara (tre'sa povestesc, la un moment dat si care-i acesta)...dupa ce l-am curatat pe dintii cei multi...a auzit ploaia si a inceput sa se tot uite la geam "poua"(v-am zis ca zice asta??) si eu tot ii ziceam "da, mama, ploua...e apa..ploua"...si unde nu-l vad ca-si ia paturica, o pune pe el, se aseaza intins langa mine cu ochii lipiti de fereastra si repetand "poua"..."poua"... Pai daca am vazut ca-i rost de adormit acolo..singur, fara leganat, m-am si bagat la stins lumina...m-am intins langa el...si...in vreo 15 minute sforaia tanarul nostru de mama focului... Am stat acolo...vreo juma' de ora...uitandu-ma la el ce frumos doarme..ce adanc...ascultandu-i respiratia..atingandu-i fata...manutele... O scumpete de copil adormit de unul singur, pe burta, cu o manuta stransa si ghemuita langa gura...Imi venea sa-l smotocesc, dar l-as fi trezit... Imi venea sa raman sa dorm cu el, dar mi-e frica sa nu pice iar (cum a mai picat acum vreo cateva luni) din pat, peste noapte... Asa ca, dupa ce l-am studiat si dragalit (mental) l-am luat si l-am mutat, adormit cum era, in patutul lui...


....
Asadar...voi ati vazut ca poua???
Sa va fie noaptea buna! :)

Ce il intereseaza la 1 an, 3 luni, 2 saptamani si-o zi!! :)

Destul de mult timp de cand n-am mai trecut pe aici...caci suntem foooarte ocupati. :)

Asa ca, va fac rapid un update despre ce mai e mai nou sau nu prin vietile noastre...mai ales prin viata lui Andrei.

Ca a ramas fara mot, ati aflat deja, asadar nu revin pe subiect. 

V-am zis ca a primit multe masinute mici, prin urmare unul dintre noile jocuri preferate este sa ne jucam cu TOATE masinutele (sunt intre 10-15) pe parchetul din camera si din hol caci, hei!, voi ati auzit ce misto zgomot fac rotile alea si plasticul ala masinesc pe parchet??!!! Deliciuuuuuuu, zau! :) 

(vai de vecina de sub noi!!!)

In momentul asta daca ar fi sa facem un top al preferintelor lui Andrei in materie de obiecte/jucarii...ar arata asa:

1. Cartile/revistele/tot ce are scris sau poze sau si scris si poze (si cand spun asta ma refer si la panoul de tabla , de la locul de joaca, cel pe care sunt anuntate regulile de utilizare ale respectivului spatiu)

Progrese au aparut, in sensul ca nu doar le rasfoieste si apasa pe butoanele cu sunete, ci a inceput sa numeasca (pe limba lui, evident, dar noi am inceput s-o pricepem) animalele/obiectele din ele. Sau sa le recunoasca -adica daca ii ceri sa-ti arate fluturele/porcul/calul/etc -ti le arata.

2. Masinutele. -deja v-am zis cum ne jucam cu ele. In plus, le pune prin sertare/cutii si le scoate din sertare/cutii.

3. Matrioska (asa se scrie?ca mi-e lene sa caut, dar cred ca-i corect asa..). Desface papusile alea si le reface si le combina si le zapaceste de numa'. Poa' sa stea si cate juma de ora ocupat cu ele..

Mai e si mingea dar inca nu e foarte priceput. 

Asta daca e sa ne referim la asa zisele jucarii. Caci, in afara de ele, ramane pasiunea pentru masina de spalat, aspirator, telefon, telecomenzi, cosul cu rufe murdare din baie, cosul cu fructe din bucatarie. 

Mesterind la masina de spalat...

Sau....pregatindu-se sa puna aspiratorul :)

Si, deloc in ultimul rand, USILE!! Vorba lui Andrei Sr. "O sa se faca usier?!". Deschide si inchide usile la toate camerele pana nu mai poate. Ne si jucam cu asta...el se baga in camera la el si ne-nchide usa in nas, noi stam pe hol, ciocanim, chicoteste/rade dupa usa...deschidem usa..el sta langa ea si tipa de bucurie, apoi iar ne-o inchide in nas..si tot asa...Cat dureaza asta? Pai de la cateva minute la 10minute...depinde de cat de mult chef are.

Alta mare iubire a lui sunt pernele. Mai ales cele mari de la canapeaua din sufragerie, dar merg si cele de dormit.. Pune mana pe cate una si striga-a chemare- catre Andrei. (caci asta e mai mult jocul lor, eu mai rar cu pernele) Si apoi se joaca..adica se ascund unul de altul dupa perne, tipa cand se descopera, rade, striga de dupa perne (cand nu-l mai vede pe Andrei) Ta-Ta... (cu o voce despre care ne-am zis ca NEAPARAT TREBUIE INREGISTRATA si pastrata cumva caci este super haioasa!!!!)

Aaaa...sa nu cumva sa uit de cutia/tubul de la Bubchen...de care este absolutamente inamorat!! Bai, dar inamorat va jur! Caci plange dupa el, il strange cu pasiune in brate, il mananca, ce nu-i face?!:) Si tineti cont ca a avut o pasiune stabila si indelungata pentru acel tub..adica de cand a devenit constient de cateva obiecte, de pe la cateva luni...

Cu ce se mai joaca prin casa...aaaaa...sa ma gandesc..sa ma gandesc...Da!!! Apa, cum de uitam de apa? Lasa ca la baie este numai calare pe robineti, pe dus, de iesim si noi dusati din cap pana-n picioare... dar ar vrea sa se joaca la ea de cate ori i se iveste ocazia.. se duce la cada, la chiuveta sau, macar, la sticlele de apa plata...

Cred ca astea sunt asa..la prima scotocire prin memorie. Daca imi mai amintesc va mai spun.

Oricum, tineti cont ca v-am insirat doar chestiile pe care insista... n-are sens sa va spun toate care-l intereseaza caci ar trebui sa insir 99% din ce exista in casa..de la suporti de pantofi, umerase pana la scaune, dulapuri, etc...

Buuuun... Acum , inainte sa va spun ce il atrage afara, va las o scurta poveste...din casa. De fapt chiar doua!! :) Da, dau din casa!!! :))

De cand merge singur a devenit -cum era si normal- mai independent. Da, cel mai mult ii place sa stea/se joaca cu noi, dar..din cand in cand..il vezi ca o sterge din camera unde suntem toti trei ca sa se duca cine stie unde. Ei, bine, sambata pleaca de langa noi si se duce in sufragerie. Stam o vreme si ne ducem sa vedem unde-i copilul.(ne si gandeam cum a smuls ceva fire sau a tras ceva cd-uri..) Ei, bine, el se urcase pe canapea si statea foarte cuminte si se holba la ...reclamele de la tv :) Dar era atat de atent cum nu va imaginati!!! Bine, se mai intampla ca, in timp ce ne jucam pe hol sau in camera lui sa auda vreo muzica pe care-o recunoaste de la vreun desen preferat si atunci lasa totul balta si se duce sa...cante sau sa danseze pe desenul ala :))). Pe bune! :)

Duminica...eu si Andrei prin bucatarie, copilul in sufragerie. Aud usa trantindu-se si-i zic lui Andrei, cred ca fii-tu s-a inchis in sufragerie..dupa scurt timp vine Andrei "Unde-i copilul?" "Pai nu-i in sufragerie?" zic eu...sigura ca acolo era..ma duc, gandidnu-ma ca-mi fac ei vreo gluma, ma uit dupa copil..ma uit pana si sub biroul lui Andrei dupa copil..ia copilul de unde nu-i!! In acest timp in aud pe Andrei razand..si "Ce faci, taaaaati, aici?".. Copilul se dusese in baie, trasese usa dupa el si isi facea de lucru cu cosul cu rufe.. :)

Gata cu ce-i prin casa. Continuam cu ce-l atrage afara. 

Intai si-ntai..cainii. Nene, toti cainii!! Adica pana si aia care latra de pe mine una ma fac sa trec pe cealalta parte a drumului! A! Cu cat latra mai tare cu atat mai amuzat este Andrei! Si ar vrea sa puna mana pe toti, iar cand chiar pune mana (pe cainii ai caror stapane le cunoastem in parc) este suuuper incantat! 

Porumbeii, pe care-i si hraneste, cu stangacie si furand si el din painea pentru ei (mda..), dar ii hraneste! Cateodata...nu va imaginati ca mereu!

Masinile...toate...cat mai prafuite daca se poate caci a foarte distractiv sa vada urmele lasate de mainile lui pe ele...Vitrinele, daca suntem pe trotuar...

In parc, la locul de joaca, intre copii si iarba/copaci/gandaci/frunze/castane/bucati de lemn...Andrei alege tot ce-am insirat in partea a doua. Nu leagan, nu balansoar. Eventual topogan, de cateva ori, dar apoi tot la copaci ("co-a") se duce. Din copac in copac, le pipaie scoarta, trage cu degetelele de ea, racaie, isi baga degetele in micile scorburi/gaurici din trunchiurile copacilor, zgamaie, ia bucati din scoarta si le si gusta (cateodata).. Ba chiar, intr-o zi, printr-o minune am salvat un gandacel "Vaca Domnului" de moarte sigura...caci era pe una dintre bucatile de scoarta de copac pe care Andrei o ducea -hotarat si rapid- catre gura!!

Cam asa ne petrecem timpul. De iesit iese macar o data pe zi, cu bona in timpul saptamanii/cu noi in weekend. Pe orice fel de vreme. A iesit si pe ploaie si pe ninsoare, caci am tinut mult sa iasa.. Doar pe super vaj/viscol sau mai stiu eu ce, a stat in casa. A! De cand s-a facut misto afara (adica nu-ti mai cad dintii de frig dupa ora 17) iese si seria a doua cu noi. Ii place si-ar fi pacat sa nu stea cat mai mult afara! 

Cateodata (a se citi sambata asta) ajungem si prin vreun Mall. A fost premiera: Andrei jos din carut in Mall...mergand din vitrina in vitrina, din panou publicitar in panou publicitar, din priza in priza...si tot asa... A fost super haios....si ma gandeam cum s-o vedea de la cei 80si-un pic de cm ai lui: o padure de picioare de oameni mari, venind catre el... Imaginati-va ca ajungeti intr-o tara de uriasi...si veti avea imaginea la care ma gandesc eu acum!!!!

Revin curand(sper!) cu updateuri la mancarea lui Andrei, vorbele noi si alte cele... :)

Maria face 4 ani!!! Maine!

Ne pregatim de o aniversare. De data asta nu este vorba de aniversarea de-a noastra (desi si noi vom avea una, duminica, dar despre ea va povestesc in alta postare), ci de ziua Mariei. 

Maria este cea mai cool fetita din cate stim noi, s-a nascut pe 28 februarie, acum 4 ani. A fost cel mai frumos martiosr primit de Elena, mama ei. Supranumita si Goanga, Mitzi, Chitzi si in nenumarate alte moduri...(pe care le puteti gasi pe blogul mai sus mentionat). A crescut frumos Maria draga! Asa ca maine mergem in Pipera, la curte, sa-i spunem La Multi Ani!Am fost si anul trecut, cand Andrei avea doar 3 luni, asadar nu se poate sa ratam acum!

Cadoul de maine va fi unul simbolic, caci cadoul mare/consistent va fi mai incolo (cand ne anunta mama ei) si va consta intr-un curs de ..ceva. Ce i-o placea copilului...intre tenis, dans, pictura, etc-etc...

Cat despre cum aratau printesa Maria si printul Andrei (cu muuulte luni in urma)

O sa revin cu foto, dupa ziua de maine. Asta daca mai reusim sa-i tinem pe amandoi la un loc. :)

Muzici pentru bebelusi

Muzica a fost prezenta intotdeauna in viata Andreiului nostru...

Nici nu cred ca se putea altfel dat fiind faptul ca este un mic Partos :)... In plus, cat eram doi in unul eu am ascultat foarte multa muzica (adica am facut ce fac in mod normal) plus ca am fost impreuna la cateva concerte memorabile: Scorpions, Bon Jovi, Mike & the Mechanics, Whitesnake (asta asa...ca sa mentionez doar cele care-mi vin in minte la prima strigare.)

(PARANTEZA: cati copii nascuti in anul de gratie 2011 se vor putea mandri, cand vor fi mari, ca ei au fost prezenti la ultimul concert Scorpions, adica un concert din seria de concerte de retragere.. ??? Ziceti voi, nu va fi un copil cool??!!! INCHID PARANTEZA)

Dupa ce s-a nascut i-am tot cantat..si eu si Andrei si Diana ...nu ceva anume, dar ii tot cantam/lalaiam diverse.. Plus ca radioul din camera lui mergea mai tot timpul, in surdina, pe  un post cu muzici lente si frumu.

Intr-o buna zi, in parc, cand era usor marait, Otilia (mama de Vladut) i-a cantat ce-i canta baiatului ei cand acesta era indispus... Si asta a fost "Un motan cat un pisoi"...de pe cutiuta muzicala numarul nustiucat...

Si asa tare i-a placut copilului ca mi-am dat seama ca ar fi cazul sa invat si eu ceva cantecele de copii... Cum nu ma ajutau prea mult neuronii si uitam si linia melodica si versurile..am invatat UN cantecel. Exact cel mentionat mai sus.  Incet -incet l-am invatat toti (adica si Andrei si Diana) si Andrei Jr era super incantat de el. 

Cantecul asta era asul din maneca de cate ori nimic altceva nu functiona... I-l cantam la adormire (si puneam si cd-ul cu el), in masina, in parc, la schimbat, oriunde il apuca vreodata vreo stare de nemultumire si de agitatie si se calma ca prin minune. Si radea. Si se uita fix la combinuta (atunci cand se auzea si cd-ul). 

Apoi, incet incet, am trecut si la "Azi Grivei e manios"...si i-a placut si asta... Si usor usor am ajuns sa adormim pe cd-ul mentionat... 

Pana intr-o zi, cand am vazut ca nu prea mai reactiona asa cu bucurie ca inainte, asa ca am trecut pe un cd cu clasic, muuult muult indragit rapid de el.

Serile trecute se agita de mama focului in loc sa se lase cucerit de Mos Ene.. 

(ALTA PARANTEZA: de cand merge si descopera ce-i in jur, seara e mai greu cu adormitul, caci il apuca dorul de jucarii, de cd-uri, de combinuta, de rulourile de la geam, de usa, de tot ce e in jur...si ar vrea sa mearga la ele, sa se joaca si nu sa doarma... Dar, despre asta intr-o viitoare postare iNCHID PARANTEZA)..

...asadar..ce-mi vine mie si-i schimb cd-ul si-i dau drumul pe cutiuta muzicala...cea ascultata si ras-ascultata inainte... Ce credeti? Copilul se potoleste brusc si ramane cu ochii lipiti de cutia de unde vine muzica (a se citi: combinuta). Dar nemiscat, va jur! Pe spate, cu bratele deschise, cu palmele ridicate si cu degetele rasfirate...de fapt..ele, degetele, erau singurele care se mai miscau..din cand in cand... AH! Si genele, caci mai si clipea uneori :). Reactia la cele doua piese de care v-am zis mai sus a fost bestiala: a inceput sa rada la ele si se uita la mine si parca-mi zicea "Mai, mami, astea-s cantecelele alea pe care mi le cantati voi cand eram bebeu si ma mai apucau nervisorii!!! Dadadada, zau ca le recunosc si, mai mult, acum stiu si eu ce-i aia catel si pisoi si soricel....oooohhooo...ce bine..ce mare sunt, ce bine inteleg!...."

Ca sa nu lungesc foarte mult...a adormit pe aceasta muzica... 

Iar eu iarasi am avut revelatia ca bebe nu mai e bebe, ca bebe e un baietel...mic inca, e drept, dar baietel deja...

Dragul nostru Andrei!!!! :)

Ghicitoare...

Uitati-va cu atentie la aceasta...chestie ...si incercati sa ghiciti ce este.

Sunt sigura ca n-a fost greu sa va dati seama (macar dupa ambalaj, care este vizibil) ce este...mai exact ca este o Eugenie. Credeti ca asa am cumparat-o? Nope! Asa a ajuns dupa ce tanarul Andrei a insfacat-o de pe masa din bucatarie si a luat-o sa i-o duca lui Tati....

Daca va intereseaza cum a transportat-o...iata metoda:

Va dati seama ce fac dintisorii aia pe noi, cand il apuca accesele de iubire???

Despre somn..in miez de zi :)

Poate va aduceti aminte ca va povesteam candva despre trezirile de peste noapte ale lui Andrei. Treziri de multe, foooooarte multe ori, pe noapte. Acum, cand chestia asta numita somn s-a mai reglat, revin cu povestea intreaga ca sa inteleaga toata lumea de ce la ora actuala 1-maxim 2 treziri peste noapte mi se par parfum de roze... :) 

So...primele luni de zile bebe a dormit pe mine. 98 % din somnul lui a fost pe mine! Avea problema aia cu datul afara (un reflux confirmat prin eco la cateva luni), asa ca imediat ce-l asezam pe o suprafata plana incepea datul afara si, evident, neplacerea creata de usturimea pe esofag il facea sa se trezeasca. Am incercat tot ce ne-au zis medicii de la diverse siropuri pana la cartile adaugate sub saltea, ca sa-i fie patul inclinat, dar degeaba. Ma rog, nu vreau sa intru in detalii caci au fost luni foarte grele pentru toti trei din casa. Cert este ca in acele luni, daca il asezam undeva, in maxim 20 minute era treaz si plangea..nu se oprea decat in brate. Solutia a fost dormitul cu el pe mine, cu doua perne maaari in spate, adica pozitia semisezand cu copil pe mine :) Cu toate riscurile asumate: respectiv..copil care se va obisnui in brate si nu va dormi never in patutul lui.... 

Cand a mai crescut putin, adica dupa vreo 2-3 luni, eu am dormit impreuna cu el..caci dadea in continuare afara mare parte din ce sugea..si, dupa cateva episoade care ne-au speriat zdravan, am decis ca e bine sa fie supravegheat indeaproape... Din nou am auzit ca "pfoooa, nu o sa-l mai poti pune in patutul lui niciodata" si altele asemenea...

Am dormit impreuna pana pe la 5 luni si ceva... Ne asezam in patul mare, eu intinsa langa el, el cu ochii fixati in ochii mei...pana il vedeam ca-i cad ochii in gura de somn si adormea... Trezirile erau frecvente si atunci..caci de cate ori ii venea laptele inapoi, se trezea plangand... Din fericire adormea destul de repede la loc... Si eu, caci eram bucati de oboseala...

Apoi.. intr-o buna zi..l-am pus in patut. Sigur ca si pana atunci mai statuse in patut, dar nu dormea in el.. Doar se uita la carusel...sau la protectiile de patut.. In orice caz ideea este ca a functionat si a inceput sa doarma singur in patut. Nu, nu adormea singur acolo, il adormeam si-l puneam adormit acolo. Dar tot era o realizare, caci nu mai stateam cu grija ca-mi cade din pat sau ca ma trezesc ca ajung peste el, in timpul noptii, fara sa ma prind..  Dar asta nu a insemnat ca s-au incheiat trezirile de peste noapte...

Desi peste noaptea mai primea doar o data tzitzi, el continua sa se trezeasca in repetate randuri. De ce? N-am inteles foarte clar niciodata. Nici nu ne-a putut spune vreun medic de ce... Ca era caldura (era deja vara si fierbeam in casa chiar si noaptea), ca erau dintii, ca era refluxul care inca-i mai expedia lapticul inapoi...Dumnezeu stie! Cert este ca pana la 10 luni Andrei s-a trezit foarte des peste noapte. Daca eram norocosi se trezea de 2-3 ori, daca nu...se trezea si din ora in ora... Plans care se ostoia doar in brate. 

La 10 luni (adica fix in noaptea de dinainte de-a face 10 luni) a dormit fara intrerupere. Dimineata, cand ne-am trezit, am dat fuga in camera lui caci ne panicasem. Pe bune! 

Acum are 14 luni...adica sunt 4 luni de cand se mai trezeste noaptea maxim de 2 ori. Cel mai des doar o data. Sunt nopti in care nu se trezeste deloc. Si asta desi acum este in mijlocul unei eruptii dentare de toata frumusetea.

Il culcam pe la 21...si se trezeste in jur de 8.30...Asta cand doarme "intreg". Cand se trezeste...are o prima trezire intre 12- 1 noaptea....iar a doua (daca este) e pe la 5-6 dimineata... 

Din fericire trezirile astea sunt foarte scurte..adica, de cele mai multe ori, il intind inapoi in patut..il mangai pe spate si adoarme la loc rapid.. Doar rar il mai scot si-l tin putin in brate si abia apoi il "depun" iar... Si mai rar (si asta doar la trezirea dinspre dimineata) este foooarte vioi (adica nu plange, doar se ridica in picioare in patut si este foooarte treaz) si atunci il las in patut unde isi face cele nshpe tumbe si arunca perna peste patut si trage de paturica si vorbeste cu el sau cu chestiile din jur ...vreo 30-40 minute..dupa care adoarme singur la loc. Dar in timpul asta trebuie sa ma vada acolo, asa ca ma intind pe canapeaua de langa patut, trag patutul langa ea si ii tin o mana printre gratii pana isi face damblaua de joaca matinala si adoarme la loc.. :)

Ca o concluzie a acestui rezumat pe tema somnului: n-am avut niciodata genul de copil despre care sa putem spune "aaa..pai si-a baut lapticul, il asezam in patut unde adoarme singur!". Da, a fost foarte greu, mai ales primele luni.  Da, au fost seri in care ma apuca groza numai la ideea ca vine noaptea si IAR nu o sa dorm... Da, m-am "vaitat" de jur imprejur sperand ca o sa aflu o solutie pentru asta. Da, au fost momente in care, terminata de oboseala, ma revoltam pe toata situatia asta si pe medici si pe tot ce misca in jurul meu :). Acum...acum a trecut... 

Nu stim nici pana la ora asta de ce se trezea asa de des!?. 

Dar stiu ca, dupa ce greul acela a trecut, uitandu-ma in urma am cald in suflet si gol in stomac cand imi amintesc cum dormea pe mine (Doamne, ce mic era!!!!)...sau cum adormeam nas in nas cu el, in patul mare...sau cum ma cauta prin pat in somn si se trantea cu fata pe burta mea sau ma lua de gat (asta acum doua luni cand a fost bolnav si am dormit cu el ca sa fie sub observatie). 

Si, da, prima oara cand l-am lasat noaptea in patut si chiar a dormit m-am simti cumva....banuiti cum :)..si mi-am zis ca o mama usor nebuna "adica nici macar nu-mi simte lipsa de nu plange??" Evident ca nu-mi doream sa planga, dar era cumva...cumva...ca si cum deja incepuse sa creasca... Si, da, normal ca el chiar creste...si ca eu chiar stiu ca intr-o zi o sa ne dea reject cand o sa vrem sa-l luam in brate... si ca o sa ne spuna sa nu-l tinem de mana cand il ducem la scoala ca rad baietii de el, ca el e baiat mare..etc-etc..

Dar...din fericire..pana la zilele alea mai e destul!!!

Un destul care (STIU!) va zbura intr-o clipita, dar...destul..totusi...

pfoooa, ce repede crestem…

Nici n-am treminat eu bine de scris postarea care updata ce mai face nou Andrei Jr ca el, gata, a decis ca-i cazul sa mai faca ceva schimbari in viata lui!
Nu, nu merge singur, dar merge “tinandu-se” (a se citi -tinand in maini) de o cutie de jucarii. O tine in fata si merge ca si cum aia ii ofera vreun sprijin. Evident ca nu-i ofera, dar daca el asa crede…il lasam sa creada asa! Nu va imaginati ca merge mult asa, dar cativa m tot face.
Si mai merge si sprijindu-se de carut cu o mana si cu cealalta in mana cuiva.
Mi-a atras atentia ieri Andrei ca a avut loc inca o schimbare. Daca pana acum cartile pe care i le-am luat, ori revistele de prin casa, erau bune doar de ros si de rupt…ei, bine, acum le studiem…vorbim cu desenele din ele, dam pagina dupa pagina (ne si enervam maxim cand degetelele noastre nu reusesc sa dea pagina), ne uitam cu atentie la ele si aratam cu degetul (cine-a zis ca nu-i frumos? e foarte frumos!!!) personajele din ele.
Spunem si un fel de “cah” (recunosc asta e meritul bonei, mie nu-mi trecuse prin cap sa il invat asa ceva..)…si un fel de “caca” si un “am”-in loc de ham. Imitam tot ce auzim, asa..pe limba noastra…
Acum doua zile am carat un cos cu 6  mere mari , o para si o portocala…l-am furat din bucatarie si l-am dus pana in sufragerie sa-i aratam lui Tati ce isprava am facut. Si cand spun carat- apoi sa stiti ca exact asta inseamna, caci nu, nu l-a tarat pe jos ci l-a dus intr-o mana… Cu o mana in mana matusii Diana, cu o mana caram… Nu, nu  sa-l mai lasam s-o faca, dar a fost funny sa il vedem asa!
Dam semne ca am fi si ..usor ciudos. Adica daca nu ne iese ceva ..ne cam ofticam si ne cam enervam. O fi bine..o fi rau….??!!!???
Si suntem -in continuare- fooooarte sociabil cu copiii. Unde-i vede in parc, vrea si el..ma taraste pana la ei, se baga intre ei, se uita la ei si le rade si le chiuie de numa’. Azi a fermecat o fetita..ce conteaza ca avea aproape 3 ani, era tare simpatica!!!

Cum am petrecut sarbatorile

Nu reusesc sa povestesc pe indelete ce fel a fost de sarbatori, asa ca ma voi rezuma la varianta scurta si las fotografiile sa vorbeasca…
Pe 24 seara am impodobit bradul. Prichi a stat in tarc, la BabyTv, urmarind cu mare interes ce era acolo (de cand avem bona i-am cam interzis sa stea cu el la tv, asa ca..atunci cand primeste este in 9-lea cer ). Din cand in cand ne mai arunca asa..cate-o privire..dar doar ca sa verifice ca suntem acolo.
Cand am terminat cu bradul (si a durat mai bine de 1/2 ora) am impachetat cadourile. Hartia fusese cumparata de Andrei in multe culori, mai multe feluri de coli, taman ca sa-l atraga sa le rupa… Am fost absolut surpinsa sa vad ca nu, nu s-a repezit nici la brad, nici la hartiile colorate… Tot la fixurile lui se ducea..la rafturi, la bicicleta.. Finally le-a vazut si a rupt una-doua…Cel mai mult l-au incantat legourile..si asta se vede si in prezent, caci se joaca in continuare cu ele…

Restul serii a decurs normal..baitza, pijamaua cea noua si inca o scurta inspectare a pieselor primite..apoi somn.

Craciunul n-a venit cu un meniu special/diferit pentru Prichi, dupa cum intuiti deja…Dar a venit cu a doua impartasanie a lui (prima a fost la botez)… A luat cu placere vinul cel dulce (faza: imi zice preotul “o sa ia ceva dulce?”…”mda”-ii zic eu ezitand..”dar nu stie sa mestece!”…apoi m-a busit rasul, caci mi-am dat seama ca omul se referea la un vin dulce..nu la o prajiturica )

Si a mai venit si cu mult soare si plimbare in trei pe-afara…unde-am dat de favoritii lui (dupa caini) -porumbeii.

Pe 26 au venit Diana si bunicul, din pacate poze am uitat sa fac…
In restul zilelor…am mai ras…

ne-am mai jucat…iar de Revelion pot spune cu bucurie ca NU s-a trezit la bubuiturile de la artificii/pocnitori/etc-etc.. Drept e ca nici n-au fost multe…criza, deh Drept e si ca intre 5-6a.m. a fost treaz si vioi si vorbaret si cu chef de joaca..taman cand mi-era somnul mai somn

Asa ca am avut Revelion in 2, cu al treilea dormind…apoi iesire prin parc tot in 3, apoi vizita la Vladut si parintii lui…dar la ele nu mai avem foto caci, din greseala, cineva a sters ce era in aparat.  Adica pozele din ultimele zile…
Si sa va zic ceva, de care sunt taaaare mandra: am avut de revelion masa super plina. Ca, deh, am mostenit fixul asta de acasa, de la Mama…sa te prinda miezul noptii cu de toate pe masa. E drept ca am avut bona pe 31 si au stat ea si andrei cu Prichi cat eu faceam diverse…apoi m-a si ajutat nitel..Plus ca unele au fost facute de Diana (cozo, boeuf, sarmale). Dar fripturile (pui/curcan); ouale umplute, ciorba, salata de telina,mar,morcov si maioneza; salata de ciuperci/porumb/maioneza; rosiile umplute cu vinete/icre; ardei umplut cu branza..pe toate eu le-am facut. Deci..se poate!!!  Iar apoi a fost si minunata salata de fructe cu de toate in ea- iar aici maestrul bucatar a fost Andrei.