luni, 10 iunie 2019

Casa noua. Virtuala.

Unii dintre voi deja ati fost anuntati, ceilalti aflati acum.
Ma mut in casa noua. Virtuala, desigur!
Blog nou, platforma noua.

Inca nu mi-e foarte clar daca se va modifica ceva la continut, ori daca voi scrie mai "organizat".
Pana la urma...orice as face...eu tot atat si asa cum ma stiti (ma stiti?!) sunt.

Asadar...va astept in noua mea casa. Este inca in amenajari, asa ca..fiti blanzi cu mine 😉


Click AICI

luni, 3 iunie 2019

Bookfest in... altfel de imagini :)

As putea spune, fara sa exagerez, ca Andrei merge la Bookfest dintotdeauna. 
Daca ma gandesc mai bine, am fost la Bookfest si cand era doar o mogaldeata ce crestea in mine, asadar a fost la Bookfest de dinainte sa se nasca.
Anul acesta am mers chiar de 1 iunie, am mers in trei, pastrand traditia. 
Uitandu-ma la fotografiile de anul acesta mi-a venit o idee, iar rezultatul il vedeti mai jos.

Sper sa va placa si sa va aduca zambet. 
Eu am gura de la o ureche la alta :)

Asadar..PADAM!!!
Intrarea:


2013, 1an 1/2
2015, 3 ani 1/2
2019, 7 ani 1/2











Carti, carti, carti...

2013
2015
2019

luni, 27 mai 2019

Fluturii mei. Frici si fobii la orizont!

Jim Morisson spunea "Expose yourself to your deepest fear; after that, fear has no power, you are free".

De obicei imi infrunt demonii si, de cele mai multe ori, ies invingatoare. Mi se pare cea mai buna metoda ca sa scapi de ei. Sau macar sa incerci, mno!
Dar ce faci cand nu e vorba doar de frica aceea (normala) de "ceva"? Ce faci cand aluneci usor catre fobie? 
Pana la urma fobia (φόβία) –inseamna fix frica. Doar ca una ilogica, irationala. Totusi, friica fiind si ea, teoretic, merge tratata la fel ca orice alta frica. Infruntam demonul, jap-jap, doua peste ochi si-l punem cu botul pe labe.

Fobiile se impart in trei mari categorii: fobiile sociale(varianta patologica a timiditatii), agorafobia (teama de spatii deschise, locuri publice) si fobiile specifice. In ultima categorie, dupa cum anunta chiar denumirea, intra cele legate de animale si de fenomene naturale.

Eu ma declar fericita posesoare a doua din ultima categorie. 
E greu de stabilit daca sunt pe bune fobii sau doar ma alint eu putin, cand le denumesc asa. Pe de alta parte, cand voi povesti cam ce au facut ele din/cu mine... o sa fie mult mai clar de ce aleg sa nu le spun frici.

Incep cu cea semirezolvata. 

Gandacii

Gandacii aceia mari, cei care apar pe la ghena, cei care ies pe scurgerea de la cada (cand faci si tu, ca tot omul, un dus..), cei care intra pe sub usa (cum naiba intra?! Cand ai schimbat-o parea etansata foarte bine!), cei pe care-i vezi morti, cu cracii in sus, la parterul blocului, in fata liftului.. Exact! Aia!! Da, cand ii vad am stomacul ghem. Puls accelerat, imi vine sa tip si sa vomit in acelasi timp. 
Totusi reusesc sa trec printre ei. Bodoganind vecinii, femeia care face curat, blocul, orasul, eventual toata omenirea. 
Si da, cand vreunul comite eroarea de a intra in casa, reusesc sa ii ard un pantof in cap si sa il fac una cu gresia. Bleah.  Horror, totusi controlabil. 
In trecut, cand vedeam unul din asta, tipam si fugeam mancand pamantul...
Penibiluta ...

Fluturii de noapte

Vai de capul meu, numai cand scriu asta si simt cum ma cuprinde panica!! Pe astia cand ii vad o iau razna. Nu mai raspund de propriile acte. Nu glumesc si nu exagerez deloc cand spun asta.
Cand locuiam singura in fosta garsoniera am patit o chestie care m-a convins ca am fobie la ei. Intr-o seara/noapte de vara, am lasat geamul larg deschis la bucatarie, uitand ca scosesem plasa de insecte. Eu eram in camera, citeam. Am avut chef sa imi iau inghetata si am mers catre bucatarie. N-am aprins lumina, doar m-am dus direct la frigider. Am auzit mai intai zgomotul acela (ati auzit vreodata ce fel face un fluture de noapte care se loveste in perete?). Am avut reactie tipica pentru cineva cu fobie: ingrozita, am vrut sa fug efectiv inapoi in camera. N-am apucat. Atras de lumina degajata de frigiderul deschis a venit catre mine. Nu, pe moment nu l-am vazut. Pe moment NU gandeam nimic in afara de "sa fug, trebuie sa fug". Asa ca, in secunda in care am sitmit un ghemotoc scarbos atingadu-mi ceafa, am tipat si m-am (aproape) aruncat pe jos. 
Exact ca un soldat in mijlocul unui bombardament.
Numai ca eu NU eram un soldat, nici NU ma bombarda cineva. Era doar un nenorocit de fluture de noapte.
Am reusit sa imping usa frigiderului. O data disparuta lumina, fluturele s-a potolit din zburat. Nu imi amintesc cum am ajuns in camera, dar stiu exact ca in noaptea aceea NU am iesit din camera. Neavand usa la bucatarie catre hol (deh, era desfintata) a ajunge la baie insemna sa indraznesc sa dau piept cu pericolul. Bai, NU am mers nici macar la baie. Eram terifiata.
E foarte nasol sa realizezi ca frica ta e ilogica. Sa nu poti sa o controlezi. Stateam in camera, si-mi repetam "Femeie, termina cu tampeniile, doar nu te mananca, nu ai ce sa patesti". Cat eram in camera, lucida si rationala, asta imi spuneam si parea ca sunt ok.
In secunda in care puneam mana pe clanta sa intru in hol, catre bucatarie, mi se taiau genunchii, respiratia o lua razna, inima imi batea sa imi sparga pieptul si...renuntam.


Acum, la ani distanta, amintindu-mi acea noapte ma apuca rasul. Daca m-ar fi filmat cineva cred ca lesina de ras.
Dar, daca maine ma inchide cineva in camera cu un flture de noapte, cred ca iau de la capat toate starile descrise mai sus...
Istoria s-ar repeta.
Ceea ce este foarte foarte nashpa!!!


Am citit mult despre fobii. 

Am incercat sa gasesc cauza acesteia, cu fluturii. Nu am gasit-o. Nu stiu de unde este si nu pot lucra cu ea. 
Mi se pare complet dubios ca o femeie "puternica" sa moara de frica si sa fie in pragul unui atac de panica la vederea unui fluture de noapte.

Cumva, candva, imi voi invinge si demonul asta. 

Sper....

Voi aveti fobii? 

Ati scapat de vreunele?!




marți, 14 mai 2019

Cand te loveste varicela la 45. De ani.

Pentru ca sunt inapoi pe linia de plutire (desi nu sunt chiar 100 % functionala- sunt iesita din faza critica) va pot spune ce mega amuzant a fost sa fac varicela la 45. De ani, ai mei toti 😉
Sunt inca in medical, in faza de refacere. Aia de asteptare sa pice crustele si sa vad cate urme raman-daca raman. Ceea ce sper din suflet sa nu se intemple, dar e usor in afara controlului meu. Din pacate. E complicat inca, mai ales pentru ca am avut eruptie nasoala si pe frunte, in zona urechilor-tamplelor si in zona barbiei. Adica pe fata. Ceea ce n-a fost deloc usor de suportat. 

Sa incep cu inceputul.
Pe 17 aprilie Andrei a facut varicela. Forma cuminte, eruptie civilizata, febra absenta, stare generala buna. Pe 28 aprilie primea ok-ul pentru iesit din casa, pe 30 aprilie eram la mare. 

La mare am prins un vant care pe mine m-a cam facut sa dardai intr-una dintre serile/noptile de pe plaja. (ma rog, terasa era pe plaja, nu faceam plaja!). Dardaiala din aia de neoprit pana in camera, unde, soc si groaza, am descoperit ca fac temperatura. Fiind genul care face frison si temperatura (a se citi peste 38.6) destul de usor, nu m-am ambalat foarte tare. Am mai patit-o la mare, dupa prima zi de soare/plaja, mai bag cate-un frison..In plus eram cu sinuzita activata, asa ca am pus totul pe seama acestor motive.
A doua zi, dimineata, cu cafeaua in nas, fericita maxim, zaceam in curte... M-a apucat dardaitul din senin. Am simtit cum incep sa am degetele de la maini amortite, ma lua ameteala..si..desigur, faceam febra mare. La 39.8 (cat arata termometrul) am zis ca nu-i a buna. 
Desigur, am pus totul tot pe seama sinuzitei... Pentru ea eram pregatita, m-am indopat cu ce stiam ca trebuie sa iau ca sa ma calmez, mi-am scazut febra si...hai pe plaja, la terasa- adultii, la loc de joaca din nisip- copiii.

Am fost asa vreo doua zile. Frison-febra mare, de doua ori pe zi. De fapt o data in timpul zilei, o data noaptea. In rest, mare, terasa, socializare, stare de vacanta...

Pana in dimineata in care....
Am mers la baie ca sa civilizez putin claia mea de par. Este destul de greu de imblanzit cand sunt la mare si ma mai bate si vantul. Mi-am aruncat ochii in oglinda si....am scapat peria din mana. Aveam niste pete pe fata. De un rosu minunat. Pe gat, la fel. Decolteu, la fel...
Mi s-au taiat genunchii. Pentru ca am stiut. 
Varicela.
Numai eu puteam sa fac varicela la 45 de ani, in vacanta de 1Mai la mare, nu-i asa?? 
Bai, frate!!!


Cand vulcanul varicela erupe...


To make a long storry short.
Am impachetat si am plecat rapid de la mare, am venit inapoi in Bucuresti pe 3 mai. 
Andrei a stat la tatal lui (caruia ii multumesc si acum!) o saptamana. 
Eu am stat inchisa in casa, cu sora-mea pe post de asistenta responsabila cu pictatul meu cu mixtura. Multumesc, sis!! 

Eruptia a fost oribila. Am avut  SUTE de vezicule. Peste 500.
Eu am o piele cu tendinte de uscare. Asa ca sa aplic pe o piele uscata (deja) mixtura aia care usuca si mai tare, a dus la niste usturimi greu de descris. Ma manca/ustura/durea tot ce inseamna spate, umeri, piept, abdomen. Imi venea sa plang (asta ca sa nu zic ca am si facut-o!) de cat de nasol mi-era. Si nu doar fizic. 
Caci si psihic, am fost varza cu carnati. 
Mai ales datorita faptului ca am avut eruptie nasoala si pe fata/ gat. 
Pentru o femeie care a avut mereu tenul aproape perfect (nu e meritul meu, natura a lasat asa lucrurile), pentru o femeie care era foarte happy si se mandrea cu pielea ei cea fina...sa te umpli de niste vezicule, sa ai-deodata- aspect de broasca raioasa, poate avea un efect de-a dreptul devastator.

Da, sunt genul ala pentru care aspectul fizic al propriei persoane are importanta.
Asa ca a fost foarte nashpa si din acest punct de vedere.

Stadiul actual, asta in care macar s-au uscat toate, este unul suportabil, dar nu-s taman linistita sau fericita nici cu el. Caci habar nu am daca si unde voi ramane cu semne. In plus, multitudinea crustelor de pe mine ...well...nu ma fericeste deloc! 
Nu doar de aspect vorbim (desi intr-un tricou cu maneca scurta e o bucurie sa-mi expun crustele de pe brate..), dar vorbim de disconfort fizic: tot ce este crusta ma deranjeaza, locurile ramase dupa ce-au picat (cele ce-au picat) ma ustura... 
E ca naiba! Cu orice m-as da, pielea ramasa dupa caderea unei cruste este foarte fina, rosiatica si extrem de sensibila.


Acum...
Ca sa stiti: daca n-ati facut varicela in copilarie, puteti avea surpriza sa o faceti adult. Si nu faceti forma usoara. Nu vorbesc doar ceea ce am patit/patesc eu. Ci despre faptul ca sunt adulti care-au ajuns in spital, din cauza eruptiei interne. Caci nu e doar ce vedeti pe piele: acest minunat virus isi face de cap- la fel ca la exterior- si pe dinauntru. Unii o patesc si mai rau. Mult mai rau.

Daca nu stiti (nu-si mai amintesc parintii sau nu va amintiti voi) daca ati avut sau nu varicela, puteti afla. Exista analiza de sange care spune clar daca ai sau nu anticorpii respectivi.
Apoi, daca vreti, va puteti vaccina. Si daca puteti. (eu am afectiune autoimuna a tirodiei, asadar n-am voie vaccin)

Cam atat am vrut sa va spun.
Sa-mi urati succes sa scap mai repede si, daca se poate, fara urme majore...




miercuri, 8 mai 2019

Marea mea cea mare



Stiati ca aveam planuri marete. Mare, desigur, ce altceva puteam face in aceasta minivacanta?
N-are sens sa mai spun cat asteptam zilele acestea. Se legau misto niste lucruri, initial mergeam cu niste prieteni (copiii erau inclusi, asadar copiii urmau sa se joace impreuna), iar vineri urma sa ne mutam (eu si Andrei) dinspre 2Mai/Vama catre Neptun. Unde anuntasem ca merg la Gala SuperBlog. In sfarsit ma urneam si eu la o Gala!

Toate bune si frumaose...pana cand..
Intai prietenii nu mai puteau sa mearga.
Nu m-am lasat intimidata, am zis, asta e, noi mergem oricum.

Apoi...pe 17 aprilie Andrei a avut prima buba de varicela.
WTF??!!
Am strans din dinti, am stat cu emotii, dand cu mixtura si observand evolutia... A fost perfect. A primit ok-ul sa iasa din casa pe 28 aprilie. Ieeei. Mergem!!!

Ceea ce am si facut.
Si a fost misto.
Si a fost soare.
Si a fost marea mea draga si starea aia in care intru cand ajung langa ea...
Si copilul happy, si-a gasit prietena cu care si-a dat intalnire "negresit" si in Bucuresti. Ba chiar m-a anuntat ca "la vara, cand mai mergem la 2Mai, o sa fie si ea acolo, da?"

Si a mai fost ceva. Frison, temperatura, rau-rau...intr-o seara..eu.
Bai, da' rau! De m-am speriat. Si nu ma prea sperie multe...

EXACT.
AM FACUT VARICELA.
EU.

Romantic, la mare, de 1Mai, pe plaja...
Asa ca..n-am mai ajuns la Neptun. 
Vineri impachetam urgent calabalacul si o luam spre Bucuresti.
Aveam doar cateva bubite. Ca o iritatie, nici nu te prindeai ce este.
Sambata dimineata, cand m-am vazut, am vrut sa plang. Duminica deja nu am vrut sa ma mai vad in oglinda.

Dar..despre "sindromul Ratusca cea Urata"...in episodul urmator.



Casa noua. Virtuala.

Unii dintre voi deja ati fost anuntati, ceilalti aflati acum. Ma mut in casa noua. Virtuala, desigur! Blog nou, platforma noua. Inca nu ...