joi, 14 februarie 2013

Despre somn..in miez de zi :)

Poate va aduceti aminte ca va povesteam candva despre trezirile de peste noapte ale lui Andrei. Treziri de multe, foooooarte multe ori, pe noapte. Acum, cand chestia asta numita somn s-a mai reglat, revin cu povestea intreaga ca sa inteleaga toata lumea de ce la ora actuala 1-maxim 2 treziri peste noapte mi se par parfum de roze... :) 

So...primele luni de zile bebe a dormit pe mine. 98 % din somnul lui a fost pe mine! Avea problema aia cu datul afara (un reflux confirmat prin eco la cateva luni), asa ca imediat ce-l asezam pe o suprafata plana incepea datul afara si, evident, neplacerea creata de usturimea pe esofag il facea sa se trezeasca. Am incercat tot ce ne-au zis medicii de la diverse siropuri pana la cartile adaugate sub saltea, ca sa-i fie patul inclinat, dar degeaba. Ma rog, nu vreau sa intru in detalii caci au fost luni foarte grele pentru toti trei din casa. Cert este ca in acele luni, daca il asezam undeva, in maxim 20 minute era treaz si plangea..nu se oprea decat in brate. Solutia a fost dormitul cu el pe mine, cu doua perne maaari in spate, adica pozitia semisezand cu copil pe mine :) Cu toate riscurile asumate: respectiv..copil care se va obisnui in brate si nu va dormi never in patutul lui.... 
Cand a mai crescut putin, adica dupa vreo 2-3 luni, eu am dormit impreuna cu el..caci dadea in continuare afara mare parte din ce sugea..si, dupa cateva episoade care ne-au speriat zdravan, am decis ca e bine sa fie supravegheat indeaproape... Din nou am auzit ca "pfoooa, nu o sa-l mai poti pune in patutul lui niciodata" si altele asemenea...
Am dormit impreuna pana pe la 5 luni si ceva... Ne asezam in patul mare, eu intinsa langa el, el cu ochii fixati in ochii mei...pana il vedeam ca-i cad ochii in gura de somn si adormea... Trezirile erau frecvente si atunci..caci de cate ori ii venea laptele inapoi, se trezea plangand... Din fericire adormea destul de repede la loc... Si eu, caci eram bucati de oboseala...
Apoi.. intr-o buna zi..l-am pus in patut. Sigur ca si pana atunci mai statuse in patut, dar nu dormea in el.. Doar se uita la carusel...sau la protectiile de patut.. In orice caz ideea este ca a functionat si a inceput sa doarma singur in patut. Nu, nu adormea singur acolo, il adormeam si-l puneam adormit acolo. Dar tot era o realizare, caci nu mai stateam cu grija ca-mi cade din pat sau ca ma trezesc ca ajung peste el, in timpul noptii, fara sa ma prind..  Dar asta nu a insemnat ca s-au incheiat trezirile de peste noapte...

Desi peste noaptea mai primea doar o data tzitzi, el continua sa se trezeasca in repetate randuri. De ce? N-am inteles foarte clar niciodata. Nici nu ne-a putut spune vreun medic de ce... Ca era caldura (era deja vara si fierbeam in casa chiar si noaptea), ca erau dintii, ca era refluxul care inca-i mai expedia lapticul inapoi...Dumnezeu stie! Cert este ca pana la 10 luni Andrei s-a trezit foarte des peste noapte. Daca eram norocosi se trezea de 2-3 ori, daca nu...se trezea si din ora in ora... Plans care se ostoia doar in brate. 
La 10 luni (adica fix in noaptea de dinainte de-a face 10 luni) a dormit fara intrerupere. Dimineata, cand ne-am trezit, am dat fuga in camera lui caci ne panicasem. Pe bune! 

Acum are 14 luni...adica sunt 4 luni de cand se mai trezeste noaptea maxim de 2 ori. Cel mai des doar o data. Sunt nopti in care nu se trezeste deloc. Si asta desi acum este in mijlocul unei eruptii dentare de toata frumusetea.
Il culcam pe la 21...si se trezeste in jur de 8.30...Asta cand doarme "intreg". Cand se trezeste...are o prima trezire intre 12- 1 noaptea....iar a doua (daca este) e pe la 5-6 dimineata... 
Din fericire trezirile astea sunt foarte scurte..adica, de cele mai multe ori, il intind inapoi in patut..il mangai pe spate si adoarme la loc rapid.. Doar rar il mai scot si-l tin putin in brate si abia apoi il "depun" iar... Si mai rar (si asta doar la trezirea dinspre dimineata) este foooarte vioi (adica nu plange, doar se ridica in picioare in patut si este foooarte treaz) si atunci il las in patut unde isi face cele nshpe tumbe si arunca perna peste patut si trage de paturica si vorbeste cu el sau cu chestiile din jur ...vreo 30-40 minute..dupa care adoarme singur la loc. Dar in timpul asta trebuie sa ma vada acolo, asa ca ma intind pe canapeaua de langa patut, trag patutul langa ea si ii tin o mana printre gratii pana isi face damblaua de joaca matinala si adoarme la loc.. :)

Ca o concluzie a acestui rezumat pe tema somnului: n-am avut niciodata genul de copil despre care sa putem spune "aaa..pai si-a baut lapticul, il asezam in patut unde adoarme singur!". Da, a fost foarte greu, mai ales primele luni.  Da, au fost seri in care ma apuca groza numai la ideea ca vine noaptea si IAR nu o sa dorm... Da, m-am "vaitat" de jur imprejur sperand ca o sa aflu o solutie pentru asta. Da, au fost momente in care, terminata de oboseala, ma revoltam pe toata situatia asta si pe medici si pe tot ce misca in jurul meu :). Acum...acum a trecut... 
Nu stim nici pana la ora asta de ce se trezea asa de des!?. 
Dar stiu ca, dupa ce greul acela a trecut, uitandu-ma in urma am cald in suflet si gol in stomac cand imi amintesc cum dormea pe mine (Doamne, ce mic era!!!!)...sau cum adormeam nas in nas cu el, in patul mare...sau cum ma cauta prin pat in somn si se trantea cu fata pe burta mea sau ma lua de gat (asta acum doua luni cand a fost bolnav si am dormit cu el ca sa fie sub observatie). 
Si, da, prima oara cand l-am lasat noaptea in patut si chiar a dormit m-am simti cumva....banuiti cum :)..si mi-am zis ca o mama usor nebuna "adica nici macar nu-mi simte lipsa de nu plange??" Evident ca nu-mi doream sa planga, dar era cumva...cumva...ca si cum deja incepuse sa creasca... Si, da, normal ca el chiar creste...si ca eu chiar stiu ca intr-o zi o sa ne dea reject cand o sa vrem sa-l luam in brate... si ca o sa ne spuna sa nu-l tinem de mana cand il ducem la scoala ca rad baietii de el, ca el e baiat mare..etc-etc..
Dar...din fericire..pana la zilele alea mai e destul!!!
Un destul care (STIU!) va zbura intr-o clipita, dar...destul..totusi...


2 comentarii:

  1. Vorba aia, "Doarme ca un bebelus" - so not true! Cind citesc prin ce a(t)i trecut, ma ia groaza, nu stiu cit as fi rezistat. Ai toata admiratia mea! Cind ma gindesc ca Ingrid de pe la 2-2.5 luni se trezeste o singura data pe noapte, ma simt norocoasa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc. Sa stii ca nici eu nu stiu cum am rezistat. Bine...iti dai seama ca, din cand in cand, cedam si mai bagam cate-o serie de bocit, de oboseala si de neputinta.. Dar acum, ca a trecut, am si uitat partile grele, mi-au ramas numai senzatiile placute: iar noptile alea cand puiul dormea pe mine mi-au oferit niste senzatii absolut superbe!
    Da, ai fost mare norocoasa. Si prietenele mele, cele cu copii mai mari ca Andrei, au avut tot genul de copil care se trezea maxim o data pe noapte. Cu atat mai frustrant era pentru mine..cand le auzeam :))

    RăspundețiȘtergere