marți, 22 octombrie 2013

Diferenta dintre ce vrei si ce poti sa faci...

Nu stiu cate dintre cele care citesc acest blog au mers inapoi la munca atunci cand copilul a facut 1 an. Poate unele au mers chiar mai devreme. Poate unele dintre voi traiti in tari in care nici nu se poate sta un an acasa... Daca aveti chef puteti sa impartasiti experienta voastra. Cum ati ales voi sa faceti? Sau cum ati fost nevoite sa faceti? Chiar sunt curioasa, chiar vreau sa stiu despre asta..
Citesc destule bloguri de mamici si -printre ele- sunt si mamici care lucreaza de acasa. Sau care stau acasa cu copilasii si peste 1 an si peste 2 ani, caci..isi permit sa stea..
In parcul unde mergem sunt mamici care stau 2 ani, altele care stau si mai mult, altele care nu mai stau cu pruncii dupa cateva luni...

La mine asta a fost situatia. Am stat 1 an si apoi m-am intors la birou. Momentan pe program de 6 ore, intr-o luna intru pe program normal...adica 8 ore. Asta in cel mai fericit caz. Evident ca imi propun sa fac tot posibilul sa nu stau peste cele 8 ore, atunci cand acesta va fi programul... Si stiu sigur ca nu voi sta decat in cazuri exceptionale. 

Introducerea asta lunga este pentru ca vreau sa va spun ca NU am judecat niciodata pe nimeni..cand s-a intors la munca, cat a stat cu copilul acasa.. Cred ca fiecare si le stie pe-ale lui..fiecare stie care-i situatia in casa/familia respectiva..iar momentul "ruperii" de copil este unul extrem de personal si de subiectiv. 
Asa ca..am fost deranjata cand, ieri, in parc, una dintre mamicile stiute a avut ceva comentarii fara sa judece prea mult ianinte... Ea sta cu copilul care are peste 2 ani, caci isi permite. Nu intru in detalii, are o firma, ceva de genul..cert este ca sta cu copilul.
Ieri, in parc. Eram mai multe cu copiii la un loc: 2 mame care s-au intors la munca dupa ce-au implinit copiii anul(eu una dintre ele), o bunica -care si-a crescut nepotul mai mult decat a facut-o mama respectivului copil si mama de care va spuneam mai sus. Dintre noi doua intoarse in campul muncii, eu am bona, cealalta are bunica.. Doamnele au vazut ca ne-am schimbat bona si m-au intrebat de ce. N-am vrut sa intru in detalii, asa ca am raspuns doar "nu facea ce ne doream noi cu cel mic.."-referindu-ma la faza cu cititul, desenatul, etc.. Ei..si aici vine partea care CHIAR M-A DURUT! Comentariul celei care sta acasa cu cel mic: "Pai ce sa faci, draga, daca te-ai intors la munca..Asa se intampla cand nu sta mama cu copilul, se vede pe copil!" N-am comentat, caci as fi putut, dar n-aveam chef de polemici.. Dar m-a durut. Ca-s proasta si uneori lucrurile astea ma dor!
Unul la mana ca nu "se vede pe copil"- Andrei este un copil fericit, vesel si..daca e sa fiu afurisita o sa spun ca este de o mie de ori mai cooperant ca al ei (asta ca sa fiu a naibii, dar pe buna dreptate, caci eu ma inteleg cu el, ea cu al ei.mai putin..)
Doi la mana...cine naiba isi imagineaza ca am venit de placere la munca??!!!??? Hellouuuu...eu stiu ca or fi si femei workaholice, da' sa mor io daca-i cazul meu!!! Nu, frate, nu mor de dragul muncii, dar..u know what??...n-am castigat la loto, n-am primit nicio mostenire substantiala ca sa pot sa stau pe bara... Financiar vorbind trebuia sa ma intorc fix cand m-am intors...atat am putut sa stau. M-a durut cu durere fizica pe bune, cand m-am rupt de el...Chiar daca, pe traseu, mi-am dat seama ca a fost si o parte buna..(despre ea in ..episodul urmator). Ma doare fiecare luni, dupa weekendurile petrecute impreuna.. Real. Fara misto. Stiu ca poate suna aberant ce zic..caci am deja aproape un an de cand sunt inapoi la job..dar NU m-am obisnuit inca. Nu topai de fericire ca pruncul meu sta cu un strain (oricat ar tine la el cine sta cu el, tot strain e..), nu topai de fericire ca pierd nshpe momente misto, nu topai de bucurie ca nu pot sa fiu langa el cand mai descopera ceva nou.. Dar..asta e...ceea ce se intampla e un dat..si trebuie sa mi-l asum ca atare.
Asa ca..mamelor care stati cu copiii mai mult de-un an..mai mult de doi...nu va aruncati sa judecati pe altele care au facut altfel decat voi! Caci ..cum spuneam..fiecare stie ce contine ciorba de la el din farfurie..Asa ca...lasati sa fie fiecare cu ciorba lui!!! :))


p.s.
Lumea mea ideala ar arata asa: castigam la loto sau..whatever...ceva se intampla si NU sunt obligata sa am un job din asta...cu cartela la intrare si cu orar fix... Nu as putea sa stau degeaba, sa nu fac nimic. Tot as avea femeie pentru copil, dar care ar sta cand as avea nevoie eu de momente de pauza... As lucra, dar as face doar ce-mi place (ceea ce nu e cazul acum)- indiferent de cati bani imi aduce activitatea aia. Adica m-ar durea la bascheti daca as produce putin sau deloc. As face chestia aia PENTRU MINE, nu ca sa platesc facturi/rate/etc-etc... Ce as face? Hm..sa vedem...As scrie. Povesti pentru copii si nu numai. (Zice-se ca as avea oaresice talent la scris.). M-as juca de-a creatorul de obiecte, caci si in zona asta a mestesugului manual am ceva abilitati si ies chestii dragutele din mainile mele. (in pacate chestia asta am facut-o foooooarte rar, mult prea rar!!). As face o gradina cu flori. Poate si cu legume. Bio, evident:).Si altele, nici nu vreau sa ma gandesc acum la cate as face... :))
Dar deocamdata n-am castigat la loto.Va tin la curent daca se va intampla asta! :))

4 comentarii:

  1. Eu m-am intors la 1 an. Dupa 1 luna s-a inchis firma, am primit 6 salarii compensatorii de care am tras cat am putut, am mai stat vreo 10 luni acasa. La 2 ani ai copilului: job nou, stres si, da, mai pleci si 2 zile in delegatii, stai peste program cand e nevoie, nu mai comentezi, dupa ce ai cautat luni de zile un servici... .
    Cum fac sa petrec mai mult timp cu copilul? Cred ca am avut noroc. Din cele 12 ore pe care le petrec acasa, ea doarme doar vreo 8. La pranz doarme 3h30'. E bine asa, bunica (ca am "internalizat" bunica) mai are timp sa respire, eu petrec zilnic cam 4 ore cu copilul. Weekendul e 100% al ei.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, si eu cred ca-s norocoasa la faza cu somnul..caci si Andrei doarme cam 3 ore si ceva la pranz, cu bona, iar cand vin eu avem 5-6 ore impreuna. Weekendul ii este dedicat si la noi :)
    Si eu cand m-am intors fusesem cumparati de altii, a fost greu de tot sa ma adaptez la noile reguli si cerinte, dar..am strans din dinti si am facut-o. Aveam de ales? Nope... Asa ca..mergem mai departe si ne bucuram de timpul pe care-l avem impreuna.. Ceea ce va dorim si voua! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu pot sa plec de linga el mai mult de citeva ore...nu simt nevoia sa traiesc fara el. Are aproape 5. Asta mi-a schimbat viata si relatiile cu cei din jur. Nu regret nici o secunda iar lui ii face bine: e f ok, copilul sa petreaca cit mai mult timp cu ai lui, cu mama lui, mai ales in primii ani de viata. dar, fiecare cum simte si ce posibilitati are. Sau restrictii. Simt ca-ti faci probleme, totusi. N-ar trebui, desi-i normal. Ideea e ca timpul pe care-l petreci cu el sa fie unul de calitate.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pai cateva ore lipsesc si eu, doar ca ..zilnic.. Da, timpul petrecut impreuna este de calitate si asa va ramane. Am zis! :)

    RăspundețiȘtergere