Poua-poua, ati vazut ca poua?? :)

Pana ajung eu sa scriu despre ce si cum mananca si despre ce si cum vorbeste...tre'sa scriu despre intamplarea serii, cat mi-e proaspata in suflet!
V-am mai povestit pe aici despre felul in care adoarme el in zilele noastre.
Intre timp i-am tot aratat cum o sa facem nani cand o sa fim mai mari :) ...adica luat perna si asezat capul pe ea si ..uite-asa adormim... Au mai fost cazuri in care, seara, il asezam in patut semiadormit....si acolo adormea singur, verificandu-ma (din cand in cand) ca sunt in camera cu el...prin zona care va sa zica... Dar inainte sa-l pun in patut ne leganam nitel pe balansoar...era obligatoriu sa fie moale-moale cand il asezam in culcusul lui primitor. :)

Ei, bine, azi...dupa baita si ritualul de seara (tre'sa povestesc, la un moment dat si care-i acesta)...dupa ce l-am curatat pe dintii cei multi...a auzit ploaia si a inceput sa se tot uite la geam "poua"(v-am zis ca zice asta??) si eu tot ii ziceam "da, mama, ploua...e apa..ploua"...si unde nu-l vad ca-si ia paturica, o pune pe el, se aseaza intins langa mine cu ochii lipiti de fereastra si repetand "poua"..."poua"... Pai daca am vazut ca-i rost de adormit acolo..singur, fara leganat, m-am si bagat la stins lumina...m-am intins langa el...si...in vreo 15 minute sforaia tanarul nostru de mama focului... Am stat acolo...vreo juma' de ora...uitandu-ma la el ce frumos doarme..ce adanc...ascultandu-i respiratia..atingandu-i fata...manutele... O scumpete de copil adormit de unul singur, pe burta, cu o manuta stransa si ghemuita langa gura...Imi venea sa-l smotocesc, dar l-as fi trezit... Imi venea sa raman sa dorm cu el, dar mi-e frica sa nu pice iar (cum a mai picat acum vreo cateva luni) din pat, peste noapte... Asa ca, dupa ce l-am studiat si dragalit (mental) l-am luat si l-am mutat, adormit cum era, in patutul lui...


....
Asadar...voi ati vazut ca poua???
Sa va fie noaptea buna! :)