Ne-am indepartat de natura.
Defrisam paduri, aruncam plastice si gunoaie in apa, in paduri, pe strazi. Aruncam ulei ars la chiuveta. Folosim detergenti tot mai parfumati, ne luam deodorante pentru incaperi. Ca o gluma, ele au miros de pin. Sau de brad. Sau de lacramioare.
Cu cat mai departe de natura suntem, cu atat mai mult ne-am dori sa o aducem in casele noastre.
Cand eram mica imi doream sa am un ...copac in mijlocul sufrageriei! Exact, un copac. Nu intelegam de ce nu se poate, in mintea mea orice era posibil. Facem o forma patrata in pardoseala, punem pamant, plantam un copac si... si gata!
Mai visam si sa am o casa la mare, pe plaja, cat mai aproape de apa. Sa aud valurile, sa vad rasariturile, sa miros saratul din aer.
Cand esti mic totul pare posibil.
Ai vise cat cuprinde. Si ele se duc departe, pentru ca au aripi intregi, netaiate inca. Neciuntite. Si aripile neciuntite se intind si stiu sa zboare.
Devenit adult, iti cam uiti visurile. Te iei cu viata, cum spunea un prieten. Asezi viata aceea, mult prea grabita, peste visuri.
Dar daca... daca ai scutura praful de pe visuri? Daca te-ai opri, ai respira adanc de una..doua...trei ori si ai putea sa iti implinesti un vis? Care ar fi acela?
Tu ce-ai face??
Eu stiu ce-as face!
Mi-as construi o casa pe o faleza inalta. O casa care sa nu zgarie retina rupand peisajul intr-un mod strident, o casa care sa fie "de-acolo", sa apartina locului. O casa care sa fie prietena cu locul, cu nisipul, cu marea, cu soarele.
Daca inchid ochii pot sa o vad. Dar doar sa o vad, pentru ca nu-s in stare sa pun pe hartie ce vad. Niciodata n-am stiut transpune imaginile din mintea mea in desene, in schite, in proiecte.
Pentru acest lucru am nevoie de altcineva, cineva care stie sa faca acest lucru, asa ca as apela la o firma care stie sa faca proiecte de case. Eu stiu sa visez, cei de la AIA Proiect stiu sa transpuna visele in realitate.
Stiu ca n-as putea sa am un copac in mijlocul livingului, dar as putea sa am o terasa intreaga, perfecta, avand ca si centru de atractie acest copac
Ce inseamna casa activa? O locuinta cu consum aproape zero. O casa care are trei elemnte cheie: confort, energie si mediu. Ideea de casa activa pleaca de la notiunea de functionalitate. Principala caracteristica a unei astfel de case o constituie impactul pe care aceasta il are asupra mediului inconjurator. Iar acest impact trebuie sa fie unul pozitiv, evident. O casa activa trebuie sa produca mai multa energie decat consuma.
Ceea ce inseamna ca materialele folosite pentru constructie ar fi extrem de prietenoase cu mediul. De curand citeam ca una dintre principalele cauze a emisiilor de dioxid de carbon este cimentul. Da, ati citit bine! Se pare ca este sursa a 8% din emisiile de dioxid de carbon de la nivel mondial. Asa ca l-as evita. As alege materiale prietenoase cu mediul.
Mi-as monta panouri solare, care ar asigura peste 75 % din necesarul de apa calda menajera. As folosi si energia de la eolienele de mai sus. As avea si un sistem de colectare a apei de ploaie, asa cum aveau pe vremuri bunicii mei. Imi amintesc si acum butoiul mare in care strangeau apa de ploaie.
O casa activa inseamna o casa care iti asigura confort sporit.
Pentru mine ideea de confort este sinonima cu o temperatura adecvata unui trai sanatos, un aer respirabil si multa lumina.
Stiti cate grade am eu iarna in apartamentul unde locuiesc acum? 26 grade. Cu caloriferele oprite. Este nesanatos de cald. Si este nesanatos de uscat.
Asa ca ar fi extraordinar sa ma las pe mana si experienta celor de la AIA Proiect, care ar sti sa realizeze proiectul astfel incat sa am o ventilatie naturala, fara consum de energie. As scapa de umidificator, de aparatul de aerosoli (care mi-au devenit prietene in lunile de iarna). As face zilnic aerosoli naturali.
Mai ales ca as avea grija ca ferestrele casei sa fie mari. Pentru ca iluminatul natural cat mai mult timp este o alta caracteristica a unei case active. Folosesti lumina zilei cat mai mult, reducand astfel cosumul de energie.
Livingul ar avea un perete intreg de sticla, usi glisante, de marime generoasa, care ar crea o realtie vizuala cu natura din jur. Pe care, cand le deschizi, ai iesi direct in natura.
Mai mult, lumina nu ar veni doar de pe ferestrele laterale ale casei, caci mi-as face ferestre zenitale, pe mijlocul casei, astfel incat lumina de sus sa patrunda in toata casa. In cele mai indepartate colturi ale parterului. Stilul acesta de iluminare ar face ca spatiul interior sa radieze, ar crea o senzatie de deschidere totala.
In plus, noaptea, as putea sa vad atatea stele uitandu-ma in "tavan" cate n-am vazut niciodata pe niciun cer bucurestean al ultimilor 40 de ani!!! Va puteti imagina cum a fi o noapte in care ar fi ploaie de stele?? Sa stai intins in pat si sa privesti cerul.
Eu vreau sa cred ca visurile copilariei se pot indeplini.
Uneori ele sunt la o intindere de mana distanta.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019. Proba 5: casa viitorului se proiecteaza acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu