Postări

Se afișează postări din octombrie, 2013

D-ale maica-sii...

Imagine
Nu am mai scris depsre tanara speranta a familiei, caci functionez usor sincopat in ultima vreme.. Dar e bine, happy as always! Cert e ca ca maica-sa e in perioada foarte plina... Dupa cum stiti, am terminat cu interviurile pentru bona, cand am gasit-o pe doamna de acum.. Dar..ca sa nu-mi ies din mana..acum am interviuri la job: pleaca un om din departamentul meu- cautam altul. Ca sa fiu sincera eu cred ca l-am si gasit (sunt o super baftoasa, pe bune, cam la toate interviurile am gasit rapid om ok...).
Apoi..pe 31 -adica maine- avem party de firma, cu ocazia ca suntem mari si tari pe bursa si primim cadou de la mai marii americani dreptul la aceasta petrecere.(exprimarea a fost voit asa, da?!) Va fi in Route 66, chiar nu mai iesim cu colegii de la petrecerea de Craciun (acum cativa ani mai faceam team buildinguri, de-o vreme n-am mai facut..).
Apoi...pe 2 noiembrie merg sa cant buibuibui (asa cantam cand eram micutza) cu Oscar Benton. Adica asta:
Ascultati versurile si-o sa vedeti c…

Just an ordinary evening

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la.... momentul adormirii copilului...ma apuca deopotriva rasul si jalea. Si ma refer la adormirea de seara. Daca suntem in situatia usor nefericita in care nu si-a consumat chiar toata energia, sau in care am intrat la somn fie prea devreme, fie prea tarziu fata de cand era momentul potrivit (si, dupa cum stiti, copilul nu este programat sa anunte fix cand vrea somn..si nu mereu te prinzi care-i momentul optim) atunci totul arata cam asa:
Dupa ce s-a lasat (cu greu) extras de tati din baita, dupa ce s-a lasat cremuit (eventual) si imbracat tot de tati, dupa ce a facut cu tati si putin gim si s-a si jucat cu el...timp in care mami i-a pregatit biberonul cu "ate"...vine momentul in care este adus la dormitor -la bibi. Pe care-l bea cu mare placere, la mine-n brate, in patul mare din camera lui. Cum isi termina de baut laptele, cum se arcuieste si se arunca din bratele mele direct in pat, pe burta. Ajuns acolo, sta cateva secunde …

Bunicul

Imagine
Nu stiu daca v-am mai zis, dar si daca am facut-o pot s-o mai fac o data, Andrei are un singur bunic. Pe tata. Si acest singur bunic ne insoteste cateodata -nu foarte des- in parc, la plimbare/fuga/joaca. Andrei ii spune foarte clar "bunicu" cu un "n" prelungit ca in spaniola (nina sau muneca). (De altfel asa pronunta "n"-ul si in mana, lumina, etc) Bunicul are ceva probleme cu un genunchi (la 76 de ani este inevitabil), dar asta nu-l impiedica sa mai fuga nitel printre copaci si sa faca bau sau sa isi ia nepotul iubit in brate sau sa-i vorbeasca precum Donald (iar copilul incearca si aproape ca reuseste sa-l imite) sau sa faca inca vreo cateva chestii haioase care-l amuza pe cel mic. Ba o strambatura care provoaca hohote de ras, ba interpretarea unui personaj imaginar care vorbeste cu Andrei pe divesre voci..chestii, aparent marunte, dar care prind la prunc. Asa ca bunicul si-a castigat locul lui in sufletul copilului, chiar daca nu este atat de prezent…

Here I am... Will you send me an angel

Imagine
Wise man said just walk this way
To the dawn of the light
The wind will blow into your face
As the years pass you by

Hear this voice from deep inside
It's the call of your heart
Close your eyes and you will find
Passage out of the dark

Here I am
Will you send me an angel
Here I am
In the land of the morning star

Wise man said just find your place
In the eye of the storm
Seek the roses along the way
Just beware of the thorns

Here I am
Will you send me an angel
Here I am
In the land of the morning star

Wise man said just raise your hand
And reach out for the spell
Find the door to the promised land
Just believe in yourself

Hear this voice from deep inside
It's the call of your heart
Close your eyes and you will find
The way out of the dark

Here I am
Will you send me an angel
Here I am
In the land of the morning star
Here I am
Will you send me an angel
Here I am
In the land of the morning star

Diferenta dintre ce vrei si ce poti sa faci...

Nu stiu cate dintre cele care citesc acest blog au mers inapoi la munca atunci cand copilul a facut 1 an. Poate unele au mers chiar mai devreme. Poate unele dintre voi traiti in tari in care nici nu se poate sta un an acasa... Daca aveti chef puteti sa impartasiti experienta voastra. Cum ati ales voi sa faceti? Sau cum ati fost nevoite sa faceti? Chiar sunt curioasa, chiar vreau sa stiu despre asta.. Citesc destule bloguri de mamici si -printre ele- sunt si mamici care lucreaza de acasa. Sau care stau acasa cu copilasii si peste 1 an si peste 2 ani, caci..isi permit sa stea.. In parcul unde mergem sunt mamici care stau 2 ani, altele care stau si mai mult, altele care nu mai stau cu pruncii dupa cateva luni...
La mine asta a fost situatia. Am stat 1 an si apoi m-am intors la birou. Momentan pe program de 6 ore, intr-o luna intru pe program normal...adica 8 ore. Asta in cel mai fericit caz. Evident ca imi propun sa fac tot posibilul sa nu stau peste cele 8 ore, atunci cand acesta va fi…

Prima despartire, un nou inceput...

...asa se poate spune ca este, pentru Andrei, acest octombrie frumos. Avem bona noua, da! De miercuri, adica fix de pe 16.10. Mi-am luat si eu ultimele 3 zile din concediul pe 2013, ca sa stam cateva zile impreuna, sa se acomodeze unul cu altul. N-a respins-o, ceea ce este foarte important. A mancat cu ea, a reusit si sa-l adoarma (vineri), ii place mancarea facuta de Vila (asa ii spune :) ), ii citeste, ii canta si-i povesteste una-alta... Sigur ca sunt abia la inceput si unul si altul, inca se mai invata unul pe altul..Azi este prima zi fara mine acasa, asa ca..da, am emotii, caci stiu ca e deja maricel si nu accepta chiar usor schimbarile. Dar mai stiu si ca doamna este deschisa si receptiva la sugestii si la obiceiurile copilului. Si simt ca va fi bine Am vorbit mai devreme, erau in parc. Sper sa fie ok si cu adormitul de azi....
Si eu si doamna dorim sa schimbam cateva lucruri..,dar, deocamdata, nu e momentul. Mai intai trebuie s-o accepte total, ca sa putem modifica lucrurile …

De unde mai cumparam incaltari

Imagine
Lui Andrei ii creste piciorul cu viteza luminii:). Bine, creste el cu totul, dar la picior se simte cel mai tare. Astfel daca la Paste i-a luat Diana sandale Superfit nr 22, in luna iunie la final deja nu-i mai veneau. Am trecut la 23. Baschetii rosii cu Cars, luati in iunie, nr 23..nu i-au mai venit in august. Asa ca am luat unii identici- 24. Si povestea merge mai departe..:) La incaltari tin foarte mult (atat la copil cat si la noi) sa fie piele. Si pe dinauntru. Sa respire piciorul. Sigur, exceptie fac baschetii din panza sau ghetele/cizmele cu blana-de iarna. Care nu poa' sa aibe piele in interior, evident. Dar exteriorul tot piele il vreau, caci prin ea nu trece zapada/apa. (exceptand momentele in care intra in vreo balta, dar nu prea a fost cazul). Asa ca..am incercat tot felul de firme. In general scumpute, ca, nah, daca vrei calitate dai banu'. Ca vrem si talpa flexibila si talonet si..de toate:). Zilele trecute am ajuns in Orhideea. Si am vazut un magazin de incalat…

Ceva mai in detaliu-despre bona.

De ce sunt nemultumita de bona. Pai..mai intai ca am avut mari probleme cu igiena. N-au fost de la inceput, adica la inceput doamna era mai atenta, ori nu eram eu atat de atenta..ori amandoua. De la biberon "spalat", dar care are inca urme de lapte pe tetina..la carne nefiarta bine in mancarea copilului (va imaginati ce nervi maximi mi-a provocat chestia asta, mai ales cand el a avut atatea probleme cu stomacul in vara asta?!)..continuand cu o faza la care am crezut c-o calc in picoare:schimbat copilul si ea nu se spala pe maini, iar cand ii spun, imi raspunde (obraznic !!) "pai a facut DECAT pipi". Si pot continua fazele care arata cat de atenta este in ceea ce priveste igiena..dar mai bine ma opresc la astea.... Apoi..ma enerveaza ca, desi copilul vrea si poate sa manance si singur cu lingurita (unele chestii) ea evita sa-l lase. Evident e mai comod, asa nu se murdareste..si ea nu trebuie sa curete. Nu ca ar curata ceva..caci, daca pica mancare pe jos, langa-sub…

Sambata de gasiti aici...

Imagine
Cum te cheama?  Aaaadeiii! Cati ani ai? Doiiii. -si arata cu degetele: doua
Il cheama Andrei si inca n-are doi ani, dar e greu sa spuna cat are acum asa ca acceptam si doi!
M-am hotarat sa ies cu el la targ. Sambata. Socializam, poate si vindem ceva...Nu copilul, lucrusoare. :) Adica mergem aici:
Si e prima iesire de genul asta. Recunosc ca, fiind prima si el inca mic, nu indraznesc sa merg doar eu cu el..asa ca ne va insoti Diana-Salvatoarea :). Poate data viitoare indraznesc si in doi, dar mai intai sa vad cum reactioneaza pustiul... Ma bucur mult ca mergem aici (multam' Rux pentru ca mi-ai spus, chiar sunt curioasa cum va fi Andrei acolo si cum va fi pentru mine acolo. Simt ca o sa-mi placa, sper ca si lui :) Ma gandesc ca acum vreun an..cand am inceput sa citesc despre astfel de intamplari..ma tot gandeam "sa mai creasca si el putin si-o sa mergem si noi". Si uite ca a venit momentul sa mergem! Asa ca..ne vedem acolo?!:)

Miki, Mini, Puf si alti prieteni

Aseara. Si-a baut biberonul, s-a asezat pe burta si s-a intins bine de tot, ca un motan...apoi s-a ridicat in fund si mi-a aratat combinuta ciripindu-mi "nani". "sa-ti pun muzica de nani?" (avem cd cu muzica de somn -clasica)."dada"-zice si-si acompaniaza vorbele cu clatinare decisa din cap.Pun cd-ul si se intinde iar. La cateva secunde se ridica iar in fund aratatnd cu degetul "gac" "sa sting becul?" (adica veioza de pe noptiera, caci ea era gacul) "dada". Sting. Se intinde iar. Iar se ridica, o galma micuta in bezna din camera care ciripeste "Puf-Puf!". Imperativ, da! "Vrei cartea cu Pooh?" "dada" "Vrei sa faci nani cu ea?" "dada". I-o dau. Se intinde si isi tine strans cartea. Este mare-mare cartea cu Puf... asa ca de-abia o tine. Ii mangaie copertile lucioase si asculta -bagat in mine cu spatele- povestea pe care i-o spun despre ce-i in carte. Stiu pe de rost. Unde nu sti…