Cum am ajuns sa nu mai vreau sa aud de bona!

Dupa cum stiti deja, de la 11 luni Andrei sta cu bona. Am avut acea experienta super nashpa numita CRESA (privata!!), apoi am ajuns tot la varianta bona. Prima bona a fost de la 11 luni pana la 1 an si 10 luni. Adica aproape un an. V-am povestiti cate ceva despre motivele care ne-au facut sa oprim colaborarea. AICI.
De pe 16 octombrie 2013 pana in martie 2014 (7luni) am avut pe cea de-a doua. Care a fost venita tot pe recomandare, de care chiar am fost multumiti, care a fost multumita de noi. (tinem si acum legatura, desi femeia isi face tratamente prin Italia...). Ce aparea ca nemultumire rezolvam pe traseu, era o fiinta cu care se putea vorbi, nu se oftica daca ii faceam vreo observatie, o femeie simpla, dar curata, harnica si care tinea cont de ceea ce ii spuneam. Cu ea a incepu Andrei sa invete cantecele, poezioare, sa stie ca iarna vine Mos Craciun si ca ninge, in perioada doamnei a invatat Andrei literele, numerele 1-10, etc-etc. (bine ...cu ea si cu noi in restul timpului, dar e important ca doamna facea cu el ceea ce faceam si noi, pastrarea continuitatii in activitatile copilului, este extrem de importanta). Un nenorocit de cancer de san aparut la doamna, a pus punct colaborarii noastre.

Din martie 2013 ne chinuim sa gasim si tot nu mai nimerim.... Lui oricum i-a fost greu sa se desparta de doamna: intre ei se nascuse un "ceva" al lor (deh, sagetatori nascuti in aceeasi zi, se atasasera unul de altul). O schimbare foarte brusca, caci noi tot speram ca diagnosticul sa nu se confirme si d-na a venit pana in ultimul moment la noi..asa ca nu apucasem sa "pregatim" copilul..
Asa ca...ramanand brusc fara bona, am avut noroc de Diana ca back-up de bona. Apoi...in primavara-vara...am zis ca am gasit -in sfarsit- inlocuitor. Era tanara (37 ani), cu studii superioare, facuse si sport si era super ok dpdv viteza de reactie si rapiditate in parc (caci A are ceva viteza, dupa cum v-am mai spus) cu elan si talent (real) la bucatareala, parea ok...Erau si chestii care nu prea ne incantau..dar, nah, nu le poti avea pe toate, nu? Ce s-a intamplat? Dupa o luna de zile ne-am trezit ca avem probleme cu...sotul doamnei. Ca i-o mai dadea din cand in cand acasa(pe ea, bataita rupta din rai, nu?)...ca n-o credea ca vine la noi...ca o conditiona sa fie platita saptamanal...caci altfel nu crede ca-i bona..etc-etc.. Nu stiu si nici nu ma mai intereseaza daca erau reale toate astea sau inventate intr-o incercare de santaj de doi bani. NU-MI MAI PASA. M-A DURUT atunci, caci eu sunt bou din ala care acorda incredere totala cuiva care ii sta cu copilul (altfel n-as putea sa las omul ala cu cea mai de pret comoara a mea...), iar cand sunt dezamagita si cad...apoi cad de sus de tot!! Asa ca...ne-am oprit...
A venit vacanta...am plecat la mare...ne-am intors...a stat iar Diana cu el o vreme...iar am gasit pe cineva. Mama, mama, ce femeie! Si cu cursuri de bona, si pe la 52 de ani, simpatica si volubila si data gata de fiul nostru. Si cu diploma de babysitting! Beton, nu? Dupa o saptamana, aaa...ce zic eu!? dupa vreo doua zile...au inceput vaicarerile. Ca nu merge de mana in parc...pai ti-am zis ca merge de mana doar pe strada, in parc are liber la alergat si la cocotat-tre' sa te tii dupa el, asta e.... Ca nu adoarme usor, ca se agita, ca are o problema copilul...pai n-are, dar tu daca incepi sa tipi la el si sa vorbesti nasol cu el, vei avea rezultatul asta:un copil iritat si care se distreaza cand tu cedezi nervos asa ca-ti va face in ciuda si va face si mai si... Ca alearga prea mult, ca face aia, ca face aia, ca aoleu...nu mai poate saraca de ea... Ca ea nu mai poate e una, ca avea nesimitirea sa comenteze si gen "fierul asta de calcat nu e bun deloc" sau "cuptorul nu merge bine" sau "Andrei e baiat si pofteste si trebuie sa-i dai biscuiti mai multi"(aveam sa aflam ca a rezolvat doamna problema in stilul ei: cumparandu-i ZILNIC biscuiti, pe care A ii manca in loc de fructe in parc...eu stiam ca-si mananca fructele, el manca biscuiti ...Cateodata chiar sandvis, de care eu habar n-am avut)...ca ajunsese sa ne tina predici despre ce fel sa ne crestem copilul, ce ar trebui sa facem...etc-etc.. Iar Andrei devenise foarte...nervos. Si avea niste frici...caci spunea intr-una "nu o superi pe mami", "nu-l superi pe tati"...etc-etc.. Si mai avea si alte expresii care clar ii fusesera spuse : daca dadea cu piciorul in ceva tot el exclama pe alta voce "nu da din picioare ca nebunul!nebunule!" si "esti prost" si cate si mai cate...Am urmarit-o (da!!!!) caci am inceput sa intelegem ca e mai mult decat se vede. Si da, era mult mai mult. In ultima ei zi, Andrei era zgariat de ea pe mana. Dupa ce-l tarase dupa ea- in timp ce el plangea neconsolat, pt ca indraznea sa se duca la locul de joaca cand ea dorea sa-l tina la bancuta, ca sa poata vb la telefon. Oricum din 2 ore de parc, mai bine de-o ora a stat-o pe telefon. I-a bagat in cap ca gradinita e ceva unde va fi pus la colt, pentru ca el e rau. I-a bagat in cap ca este rau , ca este obraznic, ca...ca... Desi stabilisem si cu ea, cum am facut-o cu fiecare din cucoanele astea de ni s-au tot perindat prin casa ca NU ETICHETAM copilul. Ca daca face ceva gresit, ii explicam cu calm, ii propunem alternative, dar NU ETICHETAM. Nici pe el, nici pe altii. Si acum...cand scriu doar mica parte din ce-am trait cu nebuna aia, mi se strange stomacul. Cand i-am spus stop si i-am dat banii, a devenit isterica. Desi discutasem si decisesem (cu 2 sapt inainte) ca, daca nu isi schimba comportamentul, ne oprim. Desi cu doar 2 ore inainte de a spune stop (adica atunci cand am ajuns acasa de la munca) ea ma anunta ca nu crede ca mai vine prea mult timp...asadar ii respectam dorinta spunandu-i hai sa ne oprim.. Dar a devenit isterica pentru ca ea AVEA SFATURI DE DAT SI EU REFUZAM (politicos, prea politicos!!) s-o ascult, spunandu-i ca nu are sens sa mai discutam caci colaborarea noastra se opreste acolo-atunci. ISTERICA IN CASA NOASTRA, explicandu-mi ca sunt tampita (da, ati citit bine!!) ca nu-i dau dulciuri copilului, urland ca stie ea (ca a intrebat ea copilul!!mai, ati inteles: a tras de limba un copil de 2 ani si jumate, cat avea el atunci!) cate bone a avut, ca facem praf copilul, ca suntem niste idioti (da, ati citit bine!!) Voi ce-ati fi facut in conditiile astea? Caci eu, dupa ce-am repetat ca o moara stricata de nshpe ori "te rog sa iesi, nu mai avem ce discuta" iar ea se protapise cu mainile in sold in fata mea si-mi urla in fata, ei bine eu i-am spus ca o arunc pe geam daca nu iese si ca-i dau una cu ceva in cap. Mda..nu-s mandra de mine, dar jur ca eram in stare s-o fac. Nu, n-a iesit nici atunci. Asa ca..da, am deschis usa si i-am depus geanta pe presul de la usa..si i-am spus ca daca nu iese ii arunc geanta de la etaj..pe scari in jos...A iesit cu SPUME LA GURA, LA PROPRIU. Ultima strigatura a fost tot o jignire "stiam eu ca esti o tiganca imputita, de cand te-am vazut asa maro am stiut ca esti!" :))) La asta chiar m-am amuzat...nu pt ca eu n-as fi creola, ci pt ca ea era de 10 ori mai creola ca mine:))).
Dupa ce-a plecat, in zilele ce-au venit, am aflat si multe altele facute de ea... Le-am aflat pt ca am inceput sa intrebam..de la vanzatoarele de la magazinul de la bloc, de la d-na care vinde ziare...de la unul de la altul....

Din fericire Andrei a iesit din faza in care intrase. Dar am invatat ceva din ea: am invatat sa fiu mai atenta la reactiile/comportamentul lui fata de strainul care sta cu el si care, intamplator, se numeste bona. Am invatat si sa iau in serios ceea ce spune, mai exact sa incerc sa inteleg dincolo de ceea ce spune el atat cat poate la anii lui. Pentru ca a inceput sa spuna! Spune...tot ce face:)). Si cand vrei si cand nu vrei:P
Asa ca...iata ca la mai putin de doua luni...vom schimba directia, vom merge catre gradi, in loc de bona. Desi ...avem bona.INCA. Alta, da...  Da, dupa toate dezastrele descrise mai sus, noi tot am mai luat bona. Eu am insistat, pt ca simteam ca la halul in care il adusese cretina din urma, el nu era apt de mers intre copii. Ii intrase in cap ca la gradi e rau, ca el va fi pedepsit, ca el e obraznic, ca noi il lasam acolo daca e rau...etc-etc. Asa ca mi s-a parut important sa iasa din faza asta...si apoi..incet incet...sa ne indreptam catre gradi. Si uite ca ne-am gasit, pe la mijloc de septembrie, alta bona. Genul "functionez la foc minim" -dar Andrei era ok cu ea. Pana cand....mda..iata ca undeva ceva s-a stricat...si domna nu il mai adoarme. I-am zis "ganditi-va, poate ati schimbat ceva in rutina", poate ca..poate ca..Nimic n-a functionat din ce-am sugerat eu. Ok, ce naiba sa faci, daca tot nu doarme si daca tot au fost zile superbe dpdv vreme...mai iesiti o tura cu el pe-afara. De pe la 16. O ora si ceva, pana ajungem unul dintre parinti sa il "preluam". Adica NU isi depasea programul. Dar...ei...aici intervine o problema...caci d-na a zis ca ea nu poate...ca nu poate sa iasa...ca ea de cand nu mai doarme Andrei pleaca plangand acasa...si ca nu poate sa mai faca fata asa. PE BUNE? Si eu ce sa fac? Adica sa vin eu de la munca acasa si sa-l adorm? Sa vin eu sa-i dau sa manance (caci se pare ca nici de mancat nu prea ii mananca). Mai nou, azi dimineata, mi-a spus si ca "oooh, cand vine frigul eu nu prea pot sa stau afara" Are cistita. Nashpa. Dar cand ai venit bona, credeai ca o sa stai toata iarna in casa??!!?? Nu mai vreau sa ma enervez, dar ma mai enervez. Caci m-am saturat de nesimtite care NU-SI ASUMA NIMIC DIN CEEA CE INSEAMNA BONA. Asteia i-am zis ca eu consider ca s-a bagat la un "job" caruia nu-i face fata. Ca este inadmisibil ca in momentul in care da de ceva mai greu sa dea bir cu fugitii. Mai ales ca acel "greu" este rezultatul a ceea ce face/nu face ea cu el. Mie-mi doarme, eu il mai adorm (inca...pt ca rutina de 5 zile nedormite isi spune cuvantul..el a invatat f repede ca poate sa "sara" peste somn si incerca si cu mine..)
Cel mai rau imi pare ca il chinuie cu lipsa asta de somn pe cel mic...pe care-l gasesc cheaun pe la 18...
Ca o doare in fund( ma scuzati, dar fix aici o doare!)!!


Pe scurt astea-s povestile noastre. Am avut bona care-a citit 3 carti intr-o luna (cat dormea cel mic)--asta ca sa va dati seama ce solicitant este jobul de bona la noi in familie, nu cumva sa aveti impresia ca le muncim pe bietele femei de le sar capacele. NU! Bonele au "jobul" copil. Cand doarme- daca doarme- calca pt el, EVENTUAL gatesc pt el (de multe ori gaseau mancarea facuta de mine). Asta-i ce e nevoie sa faca ele. Nu menaj, nu curatenie, nu spala, nu calca pt noi, nu gatesc pt noi. Doar ca avem tupeul...ca atunci cand copilul nu doarme...sa ne dorim sa isi petreaca timpul la aer curat cat sunt 20 de grade afara. Si doamna asta este terminata si pleaca plangand? Pe bune? Pai si mie-mi vine sa plang banii pe care-i dam! Ca prostii!!!! Zau asa!

intamplari cu bone, trafic, dar si perle de colectie...

Foooarte multe s-au intamplat, se intampla, dar..cine mai reuseste sa scrie "la zi"?? Eu una nu. Prefer sa le traiesc pe toate si sa am pauza doar de tras nitel sufletul...vor ramane ele amintirile sa ma desfat cu ele cand o fi vremea...

Vreau sa scriu despre Andrei..macar franturi din dialogurile cu el...din povestile inventate de el...din intamplarile traite zi de zi...alea marunte, dar care fac deliciul zilei... Dar sunt asa de multe in acele 4-5 ore pe zi petrecute impreuna incat..desi imi promit sa le tin minte..le uit pana ajung la net si as putea sa le pun pe "hartie". De fapt nu le uit, peste ele vin in continuu altele si se aseaza asa..straturi straturi ca..foile de placinta! (da, asta-i singura comparatie pe care creierul mei usor obosit o poate scoate)
Am putin timp de vorba..ne pregatim de inchidere:)...caci ne luam o mica vacanta, asa ca imi iau si eu o vacanta de bloguiala si net. (nu ca nu mi-as mai fi luat si pana acum..:P)

Avem distractii maxime cu bonele, in acest minunat proces de cautare. La mine, ca intodeauna, recrutarea de bona s-a desfasurat in paralel cu recrutarea unui om la munca..asa ca, nah, ce sa zic, dublu fun! Am fost si certati pe tema "pachetului financiar" oferit si luati la intrebari inainte de-a afla numele cui suna.....nici n-are sens sa va spun cate si mai cate am tot patit. Invatam cu fiecare zi ca orice tzatza isi imagineaza ca poa' sa stea cu un copil si ca, daca l-a crescut pe-al ei sau si-un nepot pe langa, gata, e  calificata ca bona. Mai mult, incep sa confunde notiunea de bona cu cea de menajera..adica ele vor sa se"vanda" nu prin ceea ce ar sti sa faca cu copilul ci prin cat de bine calca sau de cate ori ne-ar aspira ele prin casa. Partea nashpa-pentru ele- este ca noi NU cautam asa ceva...ca noi avem tupeul sa ne dorim un om care vorbeste corect limba romana, care este centrat pe copil nu pe ce-i in casa noastra, care este capabil sa alerge 2-3-4 ore dupa un baiat de 2 ani jumatate...Din astea! Ce nebuni suntem, nu? Ca indraznim sa dorim asta...si ca refuzam sa ne lasam fraieriti de textele pe care le au doamnele...
"Ah, pai nu vreti sa fac si curat?"
"Doamna, eu as vrea, dar stiu ca NU aveti cand/cum pentru ca nu puteti face "treaba" decat cand doarme cel mic..altfel dvs este normal sa va petreceti timp de calitate cu el, nu sa ne faceti noua ordine-n dulapuri (gen).."
"Pai il mai las sa se joace si singur sau il pun la televizor...si va aspir, va fac curat, va..."
"Nu, doamna, nu dorim asa ceva.."
"Pai eu la familia unde-am fost...aspiram si cand dormea ala micu' ca ei nu se trezesc si daca se trezesc inseamna ca nu-s obositi destul.."

Sa spun mai departe? Nu..nu are sens...Si asta e doar o mostra dintr-un dialog scurt (ca p-asta chiar n-avea sens sa-l lungesc)
Am avut si persoane ok la cap, dar care nu-si realizeaza limitele fizice...si ne-am mai pierdut si asa timp..energie..minute Orange... Ca, nah, daca ai o problema cu picioarele si ABIA MERGI..de ce ai veni si ai pretinde ca poti alerga dupa un baiat de 2 ani jumatate...
Am avut si tzepe...gata, patem palma, dar apoi vine un sms de scuze ca "A aparut altceva". Cum e, mah, asta cu "a aparut altceva" daca ai batut palma?
Anyway...am devenit extrem de selectiva..Oricum prima selectie o face Andrei (ce bine ca face ela sta ca eu cred ca turbam daca eram chiar primul filtru..)...Apoi...daca aud o gherla opresc rapid conversatia..daca ma prind ca se incerca fraierirea, iar o opresc... Caci nu mai am nici chef si nici timp de pierdut...
Ce-o mai fi..Vom vedea...Va tin la curent...:))


Ma mai distrez si cu unii-altii prin trafic...Mai aud de la cate-un handicapat cum c-ar trebui sa stau la cratita acasa, desi el conduce ca o cizma si eu (fara sa ma laud!) chiar sunt o soferita buna... Mai imi iau cate-o injuratura si de pe la vreunul deranjat-ca-l-deranjez de la tenisul cu piciorul- jucat in mijloc de strada..La naiba, taman pe-acolo m-am gasit sa trec..


Mai ma minunez si de parintii/buncii/bonele de prin parc care-si TERORIZEAZA copiii dandu-le in continuu instructiuni despre unde/cat/cum sa se joace..."nu pune mana ca-i murder" "uite, ti-am zis?acum ti-a intrat nisip in sandale..ti-am zis ca te duc acasa daca faci asta" "du masina aia in dreapta , de ce s-o duci in stanga" "nu sapa acolo..nu vezi ca acolo nu e bine?" "fa-i loc baietelului, nu vezi ca el e mai mic?" (ha, lasa-l nene, ca Andrei isi face el singur loc!)...sau extremele "te pocnesc de te ia mama naibii" sau "iti rup urechile" sau "te ciufulesc acuma de nu te vezi" sau..si mai sis..."iti dau una de-ti invart capul pe loc"... Incep sa incerc sa invat (...) sa le ignor.. Si cata vreme nu se adreseaza lui A. e ok.. Ma rog, nu chiar ok, caci ma doare capul rau de tot de cat ma tzacane astea la creieri...
Vorba lui Andrei, cand eram intr-o seara la un loc de joaca unde doar al nostru chiuia si radea cand se dadea pe tobogan, "parca suntem intr-un laborator." Si venise "nebunul" care distrugea linistea...Nebunii...de fapt:))..caci si noi indrazneam sa ne hlizim maxim cu copilul....

Dar restul intampalrilor..si de aceea le-am lasat la final..sunt un delicu! Va spun! UN DELICIU!
Are texte de texte..nici macar nu ma prind cand a trecut de la propozitii simple la asa constructii de fraze, dar a trecut!
-E negru cerul, ooohhh..ce nori ...o sa ploua. Tlebuie sa ne adapostim undeva. Hai sa melgem intl-un magasin. Hai in Fablica de Jucalii (adica in magazinul Noriel, ca la el asta-i fabrica de jucarii..)
(eram in masina, mergeam spre carrefour orhideea)

-Vindem matizul, cumpalam Honda Civic. (trecea pe langa una din asta...)
La cateva minute..
-Nu mai vlea nici matizul, nici Honda aia...vindem si cumpalam un Opel DECAPITABIL (Da, era un Opel decapotabil!)

I-am zis la un moment dat ca la gradi va merge asa..cam cum merge mami la munca.. Merge, sta cateva ore acolo, apoi il luam acasa si ne jucam la fel ca si acum... In alt context , cand tot propunea el sa cumparam un BMW:), i-am zis razand ca pe ala o sai-l cumpere el lui mami cand va merge la munca:)) Logica lui l-a facut sa exclame:
-cand melge Andei la gadinitza, la munca, cumpala un BMW pentru mami!

(morala: aveti grija cum glumiti cu copiii, caci al nostru s-ar putea sa astepte sa fie platit la gradinita...)


Tragea de o usita de la rezervorul unei masini
-Mami, nu mai trage de ea caci se strica si vine nenea ala care are masina sa ma puna sa i-o platesc"
-Da Andei bani lui mami sa plateasca... si-mi intinde niste bani imaginari...

Il pregateam de marea ce va sa vina...si cu ideea de companie a lui T si a Anei..
-Si la mare o sa te joci cu T cu masiutele asa cum v-ati jucat si in parc, da, mami?
-Daaaa... Sunam pe Ana sa-i spunem "Andei si T se joaca cu masinile in curte...si se joaca la nisip, la plaja.. 
-Acum sa sunam?
-Acum! Volbeste Andei cu Ana!
ok...sun..nu dau de Ana..
-Nu raspunde, mami, are telefonul inchis..
-Sunam macar pe T sa-i spunem!!!
- T e baietelul ei si el nu are telefon..
-Cumpala Andei telefon lui T ca sa volbeasca cu el ...



Si astea sunt doar o parte...
Gata, plec...si ..cum va spuneam...ne auzim dupa vacanta!!

Despre gradinitele particulare din Ro

De obicei scriu despre Andrei. Ce mai face, ce mai zice, ce mai..ce mai..

Acum scriu pentru a ma explica de ce am absentat atat de mult timp de pe aici...Si, in felul asta, veti afla si ce mai e cu Andrei:)

Suntem bine sanatosi, ca sa nu credeti ca am patit ceva. Ba chiar am avut 2 zile de concediu, pe 24-25, numai ca a fost luat de necesitate-nu pt ca-mi propuneam sa iau concediu fix cand e vremea nashpa si nici macar parcurile nu sunt prea prietenoase pe vreme nashpa.

Dar..avem o situatie nasoala. Bona noastra are o problema de sanatate (sa-i tinem toti pumnii sa iasa cu bine din incercarea asta!) si a trebuit sa lipseasca 2 zile, asa ca..am stat acasa. Mai mult, va mai lipsi..fie aproximativ o luna (daca problema se va dovedi a fi mai..minora), fie va renunta de tot. Vom afla saptamana viitoare, deocamdata este cu Andrei prin Cismigiu...iar eu simt ca va fi bine! :)

Are sens sa va spun cam cum a fost sa aflam asta in cateva zile...sa gasim solutii in cateva zile..sa incercam sa ne prindem daca gasim backup sau e nevoie de gradi..? Are sens sa va spun cat am stat pe net, cate gradi am gasit, cate am vazut, ce stres, ce nervi, ce dezamagire pentru ceea ce am vazut?? Ei, bine, voi spune ce m-a marcat maxim dupa aceste vizite de gradinite private.

Buun..asadar s-o luam metodic. Am sa incep prin a spune foarte clar ca, in momentul in care am aflat ca minim o luna vom fi descoperiti, eu una am afirmat (foarte convinsa) ca mai bine cautam gradi decat bona. Asta pe de o parte pentru ca stiu cat de infiorator de greu a fost sa gasim bona, pentru ca nu ma mai simteam in stare sa mai vad iar nu stiu cate femei care au impresia ca pot cere beneficii fara sa ofere mai nimic la schimb (n-are sens sa ma repet, dar cei care ne cititi stiti prin cate am trecut sa gasim bona..ce am vazut/ce-am patit/etc-etc)... Iar pe de alta parte pentru ca, recunosc, mizez pe ideea ca d-na va veni inapoi dupa ce se va recupera si ca n-are sens sa luam pe cineva pentru o luna-doua.. Asta nu inseamna ca n-am intrebat in dreapta si-n stanga despre posibila bona, evident ca am intrebat, dar nimic n-a aparut/n-am gasit..

So..am zis..bine, cautam gradi. Desi ceea ce urma sa se intample nu avea nicio legatura cu ceea ce ma gandeam eu ca se va intampla cand va merge Andrei la gradi. Caci eu mi-am promis ca-l vom "acomoda" cu ideea, ca-i vom povesti despre gradi..ca sa stie ce-i aia, ce face acolo, sa stie (mai ales!) ca-l luam inapoi si nu-l abandonam acolo...Mi-am mai promis si ca o sa mergem pe langa gradi (cand o vom gasi) sa vada pe unde este..eventual s-o vada si inauntru...sa stie ca acolo sunt copii si jucarii noi...si ca invata chestii si ca, ma rog, intelegeti voi, tot blabla-ul asta.. :))

In rezumat nici prin cap nu-mi trecea sa ajungem la gradi pana in 3 ani...nici prin cap nu-mi trecea sa mearga acum cand nu este mai deloc sociabil cu copiii...

Dar iata-ma, saptamana trecuta, vorbindu-i copilului despre gradi...si iata-l si pe el raspunzandu-mi cu gratie "nuuuuuu copii!!! nu pieteni copii. mami-tati pieteni Adei.." si altele de genul. Asa ca nu i-am mai zis nimic, dar am mers si am vazut gradi...

Fie pe langa munca, fie in drumul dintre casa si munca....toate gradinite particulare (a se intelege prin asta ca vorbim de gradi a caror taxa variaza intre 10-16 mil)...Asa ca, va imaginati ca de banii astia ma asteptam sa vad chestii de calitate. Sau (in cazul alora mai "ieftine") macar decente. Cu exceptia unei gradinite (adica asta) restul au fost ceva care m-a revoltat la maxim. Si m-a facut sa-mi vina sa le iau la bataie pe alea care si-au facut gradinite (ca-n general se pare ca numa' muieri is manageri prin ele). Si sa le zic si vreo doua de dulce. Si sa le intreb si cum naiba si-au luat autorizatii de functionare. Cam ce spaga au dat. Si sa ma duc si la aia care au luat spaga aia si, daca au copii, sa-i oblig sa-si lase copiii acolo! Detaliez imediat! Nu voi da numele, dar daca pe cineva intereseaza subiectul pot da detalii in privat. (Gradinitele sunt din sector 1)

Asadar..ce am vazut:

-intai ceea ce m-a "lovit" de la intrare in doua dintre ele: frig de-ti cadeau dintii. Si nu frig cand stai in bluza, ci frig cand stai cu geaca de iarna pe tine. Inteleg ca nu e buna caldura excesiva, dar nu despre asta vorbesc, vorbesc despre vile vechi in care caloriferele erau reci ca gheata. Adica erau asa ..cam la 19 grade... In 19 grade isi petreceau copiii aia toata ziua..la masa, la somn, la activitati.

- in doar doua am primit din alea de pus peste cizma cand am vizitat. In cea deja mentionata ca a fost ok, plus inca una. Doar in prima pungile alea erau noi, in restul erau refolosite... In celelalte gradinite am mers cu cizmele de afara pe mocheta unde stateau prichindeii.. Cool, nu?? 

- intr-una dintre ele sala de mese era chiar in locul unde se prepara mancarea. Adica masutele si scaunele copiilor erau langa aragaz. Pai..de ce nu, nu-i asa??!!! 

-in doua dintre ele ca sa ajungi la sala de "clasa" a pruncilor de grupa mica (2-3 ani) urcai pe o scara melc..pe care eu, ca adult, cu greu am urcat. Plus ca, la una dintre cele doua, scara era cumva..exterioara...Adica sa intelegeti ca toti copiii erau purtati in bluzite de interior la...??..grade erau afara...

-intr-una singura (cea mentionata in link) dormitorul era diferit de sala de activitati. In restul paturile erau ridicate pe perete in sala de clasa...asa ca acolo se jucau, acolo dormeau..nexam aerisit clasa, nexam curatat locul... 

-in toate (cu exceptia celei mentionate) toaleta pt copii era utilizata si de educatoare, cadre diactice,etc-etc.. (Cea din link avea separat pt personal, separat pt vizitatori.)

-una dintre ele avea toaleta copiilor constand in: una bucata closet de adulti cu adaptor pt copii + una bucata chiuveta cu UNA BUCATA PROSOP langa ea.. ATAT. Una la etaj, una la parter. PENTRU TOTI CEI PREZENTI IN GRADINITA!!!!! (Nici nu vreau sa-mi imaginez cum e daca ii apuca pe mai multi..caci nici curte nu prea aveau:P.)

-gustarea de fructe poate consta si intr-o felie de ardei, stiati??:))

-la doua dintre gradi lenjeriile de pat aratau ca si cum facusera razboiul. Nu m-am prins bine (caci lumina era cam chioara) daca erau jegoase sau doar inecate..daca erau rarite de atata spalat sau doar decolorate...dar stiu ca mi s-a facut scarba cand le-am vazut si am fost ingrozita ca ar putea sa stea copilul nostru in asa ceva. La una dintre ele nici nu le-am vazut (din fericire??) caci erau paturile stranse.

-intr-una dintre ele era un miros..nu ma prindeam exact ce..apoi am inteles (cand am vazut) ca era mucegai! Plus ca peretii erau vopsiti in vopsea in ulei (mi-am amintit de gradinita mea, de cand eram copil..si de cabinetul dentistului unde mergeam tot acum 35 de ani!). Drept este ca , peste aceasta vopsea in ulei erau si o Alba ca Zapada usor mutilata (ca, nah, vopseaua de la cap ii cam sarise)si 6 pitici jumate (caci o jumatate dintr-unul disparuse si el)

-la alta mobilierul pentru copii era foarte vechi si palul de la masute deja sarit si jupuit la colturi (ah,da, asta era la aia "ieftina" de 10 milioane!). Tot la asta lipsea cu desavarsire medicul sau un asistent. "Aveti?" "Nu, dar una dintre educatoare este anul 3 la Carol Davila" ...:)) (Asa, si??!!!???)

Tot aici, la ora 17 cand am ajuns eu, mai era o singura...??..educatoare (nici nu stiu ce naiba era) cu toti copiii, de la toate grupele, intr-o singura camera. Ah, da, camera in care intrai aproape direct din curte...

V-am lasat numai cele pe care eu le consider absolut de neacceptat. La cat costa o gradi privata pe luna consider ca toate cele scrise mai sus sunt de neacceptat. Bine, eu cred ca sunt in general de neacceptat, dar va spun ca daca la stat nu am mari asteptari, la particulare aveam. Nu maxime (caci noi am vizitat acum un an si ceva si crese si deja stiam ca nu ofera mare rahat -ma scuzati!- sistemul privat, dar macar decenta si minim de igiena si confort ar fi trebuit sa existe.)

Subliniez ca toate cele de mai sus tin de "conditiile oferite", de "spatiu", asadar au legatura cu cel cea/cel care este managerul locului respectiv. Mai departe voi continua cu alte chestii..cele care, de data asta, tin de calitatea persoanelor ce urmeaza sa se ocupe de pruncii lasati la gradi. Calitate care, din nou,este strans legata de cel ce managuieste gradinita-caci ea/el alege personalul; ea/el plateste; ea/el ar trebui sa tina sub control ce se intampla acolo. So....

-o duduie ii spune -usor artagos- unui baietel "cutarica, ce cauta poneiul ala roz la tine in brate??! ala e de fetitze, nu vezi ca-i roz?" (mor la separatia asta..unde scrie, frate, ca baietii n-au voie sa se atinga de papusi/ponei roz, iar fetitzele n-au voie cu masinutze?? Si ne mai miram ca avem asa adulti in jurul nostru??!!)

-doi copii se urcau pe o educatoare si-i strigau "vrem tic-tac, vrem tictac"..ea si-a luat geanta si le-a dat tictacul...

-un prunc isi astepta randul la baie, unde-a si intrat, molfaind un biscuite...

-o doamna care-i ducea la baie si care tinea putzele baietilor (acuma, nah, tre' sa intru si-n astfel de detalii) nu se spala pe maine intre ..doua diferite...:)) (pare amuzant, dar zau ca nu e..oricat ar fi ei de mici..tot nu-i igienic deloc!)

-un copil alerga de mama focului descult pe gresia de pe hol, adica afara din clasa...la un moment dat este observat (mult dupa ce-l vazusem eu) si intrebat nu ce cauta afara, ci unde-i sunt papucii. A intrat in clasa, i-a luat, a iesit, i-a adus doamnei manager de gradi, i-a depus langa ea si a continuat ce facea..pe gresie..descult.. Cred ca pt d-na a fost suficient ca i-a vazut papucii, restul probabil  nu mai conta...

-vis a vis de somnul de pranz...la ora 16 fie ca a dormit 25 minute-45minute (ca poate copilului i-a luat mult pana sa adoarma), fie ca a dormit 2 ore (care-i maximul) copilul este trezit. De ce? Pentru ca e program riguros si pentru ca urmau alte activitati..gustarea..joaca...etc.. Nu cumva pe la varsta asta somnul este foarte important? Nu cumva normal ar fi sa ai suficient personal (adica un om in plus) astfel incat sa-i lasi pe amaratii aia sa doarma, daca asa vor... macar o ora jumate..nu sa-i trezesti fortat?! Ah, da, e imposibil sa faci asta cand tu nici spatiu nu ai si tb sa ridici paturile pt ca asa zisul dormitor devine sala de activitati! 

Si..oh, Doamne, multe mai sunt de spus, dar ma opresc (deocamdata) aici.

Ca un p.s. Avem o solutie (foarte buna!) pentru o vreme, care exclude gradinita. Asa ca...nu, INCA nu ajungem acolo!

Ca un p.p.s Da, eu am fost doar un an la gradi, program scurt. Am fugit acasa de vreo doua ori. Apoi m-am indragostit de educatoarea mea, D-na Aldea (vedeti ca-mi amintesc si acum cum o cheama) si mi-a placut si la gradi... :)

Prima despartire, un nou inceput...

...asa se poate spune ca este, pentru Andrei, acest octombrie frumos.

Avem bona noua, da! De miercuri, adica fix de pe 16.10. Mi-am luat si eu ultimele 3 zile din concediul pe 2013, ca sa stam cateva zile impreuna, sa se acomodeze unul cu altul. N-a respins-o, ceea ce este foarte important. A mancat cu ea, a reusit si sa-l adoarma (vineri), ii place mancarea facuta de Vila (asa ii spune :) ), ii citeste, ii canta si-i povesteste una-alta...

Sigur ca sunt abia la inceput si unul si altul, inca se mai invata unul pe altul..Azi este prima zi fara mine acasa, asa ca..da, am emotii, caci stiu ca e deja maricel si nu accepta chiar usor schimbarile. Dar mai stiu si ca doamna este deschisa si receptiva la sugestii si la obiceiurile copilului. Si simt ca va fi bine

Am vorbit mai devreme, erau in parc. Sper sa fie ok si cu adormitul de azi....

Si eu si doamna dorim sa schimbam cateva lucruri..,dar, deocamdata, nu e momentul. Mai intai trebuie s-o accepte total, ca sa putem modifica lucrurile respective. Si aici ma refer in special la felul in care adoarme (vom incerca, in timp, sa il convingem sa adoarma in patutu, cu cineva langa el, dar in patut ..), felul in care mananca (doamna de dinainte ii lasa tot felul de jucarii pe masuta, asa ca el ajungea-inevitabil- sa le umple de mancare..Face 2 ani in curand, asa ca bine ar fi masa sa fie masa, nu loc de joaca..)..sui alte cateva, dar astea doua in principal. Numai ca, asa cum spuneam, NU ACUM le vom schimba, caci deja e o schimbare majora in viata lui...

A fost prima lui despartire de cineva. Nu interaba de cealalta, nu da semne ca i-ar lipsi..asa ca se intampla cum intuisem, copilul se detasase de ea, in plus, lui ii e bine cu cineva daca acel cineva se joaca cu el si-l si alinta (cu masura..) E mic, e adaptabil.

A fost cea mai buna decizie sa incetam cu doamna de dinainte. A plecat, dupa aproape un an de stat in casa noastra, cu copilul nostru, fara ca macar sa ne dea buna ziua sau sa spuna la revedere. Noua sau macar copilului. S-a imbracat (dupa ce si-a luat banutii si i-am spus ca am decis sa ne lipsim de serviciile dumneaei) si a iesit ca si cum noi nici nu existam in casa. Mai mare dovada de lipsa de bun simt, nu cred ca putea exista! Si nu va imaginati ca asta s-a intamplat pt ca ne-am certat inainte. Nu...a fost ceva de genul eu i-am comunicat ca s-a incheiat colaborarea, ea mi-a spus "Da, ma gandeam ca imi veti spune, ca prea va purtati urat in ultima vreme" eu m-am enervat (adica eu nu ii mai fac niciun repros de nu stiu cat timp, de sila ce ajunsese sa-mi fie sa imi bat gura degeaba...dar ea are plangeri.) si i-am zis "Pe bune, eu ma purtam urat? De ce doamna? Pt ca gateam in locul dvs, pt ca faceam curat in locul dvs in urma lui, pt ca faceam tot ce initial ne intelesesem ca faceti dvs contra sumei de bani primita? Da, aveti dreptate, m-am purtat foarte urat!"

 Si cand ma gandesc ca eu ma macinasem si ma sucisem pe toate partile intr-o maxima insomnie din cauza ca imi parea rau de tot ca va tb sa ii fac una ca asta.. Si cand ma gandesc ca noi zisesem sa-i dam femeii niste banutzi in plus, ca, nah, sa fim civilizati si cu bun simt... Doamne, ce proasta am fost!! Ma rog...nu mai conteaza...Bine ca s-a terminat.

Altfel...s-au intamplat tot felul de chestii..le insir cu liniute mai jos, pe scurt, caci mult timp de scris nu mai am...

- am inceput sa iesim si fara carut. Chit ca nu ajungem pana in parc, caci ramane la pipait toate masinile + vitrinele magazinelor de pe langa scara...Cel mult ajungem la trecerea de pietoni semaforizata, unde trecem de 2-3 ori strada, DE MANA!! (daaa..mare realizare!) si apoi o luam de la capat...

-dimineata, la trezire, face gimnastica (da din maini sus, jos si in dreapta si stanga..) Uneori si danseaza. Seara, la culcare, canta. Peste tot unde vede ceva scris "citeste", pe limba lui, evident.

-se distreaza copios cu noile manusi cu 5 degete. S-a plimbat cu ele in maini, prin casa, foarte incantat

-invatam bunele maniere: poftim, pardon, mersi.

-mai nou, daca vine un copil mai mare la jucariile lui, dupa ce zice de cateva ori nununu-insotit de o clatinare decisa din cap...daca ala nu pleaca sau (si mai rau!) daca ii ia vreo masinuta isi lasa buzita in jos si se pune pe-un plans si-o jelanie de numa' ! Nu plans isteric, ci din ala cu lacrimi inodate in barba si muci si de-o tristete devastatoare..de ti se rupe sufletul cand il vezi. Cam la fel face daca vede vreun autobuz/masina pe care vrea sa le pipaie si eu ii spun ca nu se poate (din diverse motive)...

-face, in continuare, foarte urat la mersul de mana... adica plange. tot pe stilul descris mai sus. daca ar urla isteric sau daca s-ar tranti pe jos nu m-ar impresiona in felul in care ma impresioneaza reactia actuala....:)) Doamne fereste, nu ca as vrea sa faca asa!!! :P

-stie toti stalpii cu becuri stricate din parc:). Mi-i arata si ziua si-mi spune "stis" si "sticat" (ca-i stricat), iar la alea care se aprind seara ii arata si striga "bun-bun"...

-cand aude de nani- indiferent in ce context- baga un "nununu" hotarat. chiar daca vorbimde leul care face nani in carte...el tot nunununu...:)

-il adormim greu la pranz, caci ar vrea joaca nonstop...insa efortul este rasplatit pe masura: dupa ce adoarme baga somn adanc si lung si e tare vesel la trezire...

-pasiunea numita masini n-a disparut...s-a mutat de la cele de jucarie la alea reale..

-stie ca mama are "matiiiis" :)si e de culoare "dadu"...

-in parc prefera sa stea unde nu-s multi copii. nu se da in vant dupa obiectele de la locul de joaca si nici dupa copii nu prea se da in vant... o fi prea mic sau o fi obisnuinta cu adultii...nu ne prindem inca...

 -mananca cu placere maxima orice placinta... Eu fac (mai nou!)  diverse placinte cu legume (multumesc, Irina, pentru retete!! :) ) si le consuma cu mare pofta. La fel si pe cele produse de Diana.

-happy me: mananca si mere felii, si piersici felii si struguri intregi..Ma bucur, caci in curand scoatem fructele piure si eram usor disperata ca nu mananca fructe intregi...

In general chiar este un copil cu care te intelegi, destul de ascultator (evident, ascultator pentru varsta si capacitatea lui de intelegere) si cu care cooperezi destul de usor in cele mai multe situatii.... E ceea ce as numi un "copil bun" si asta pe mine una ma fericeste maxim caci altfel mi-ar fi mai greu...

p.s.

...si, da!!, in timp ce scriu ma intreb daca bona a reusit sa-l adoarma....caci este deja 1.30 si nu stiu nimic despre asta...

Ceva mai in detaliu-despre bona.

De ce sunt nemultumita de bona.

Pai..mai intai ca am avut mari probleme cu igiena. N-au fost de la inceput, adica la inceput doamna era mai atenta, ori nu eram eu atat de atenta..ori amandoua. De la biberon "spalat", dar care are inca urme de lapte pe tetina..la carne nefiarta bine in mancarea copilului (va imaginati ce nervi maximi mi-a provocat chestia asta, mai ales cand el a avut atatea probleme cu stomacul in vara asta?!)..continuand cu o faza la care am crezut c-o calc in picoare:schimbat copilul si ea nu se spala pe maini, iar cand ii spun, imi raspunde (obraznic !!) "pai a facut DECAT pipi". Si pot continua fazele care arata cat de atenta este in ceea ce priveste igiena..dar mai bine ma opresc la astea....

Apoi..ma enerveaza ca, desi copilul vrea si poate sa manance si singur cu lingurita (unele chestii) ea evita sa-l lase. Evident e mai comod, asa nu se murdareste..si ea nu trebuie sa curete. Nu ca ar curata ceva..caci, daca pica mancare pe jos, langa-sub scaunul lui de masa..acolo o gasesc seara si ma lipesc de ea.. Ma mai enerveaza si ca e indaratnica si la renuntat la carucior...din acelasi motiv: ii e mult mai comod asa. La fel a evitat sa iasa cu trotineta pe care noi am dat o gramada de bani si care ii placea -la inceput- lui Andrei. Fiind nefolosita si lasata balta in sufragerie, nici el nu mai e asa happy cu ea...

Apoi..copilul creste, iar ceea ce ofera ea ca activitati este sub ceea ce ar fi bine sa faca. Mergea ce ofera ea cand Andrei era de 1 an, caci atunci inca sunt importante mai mult alea cu masa, somn, igiena, etc.. Dar acum e nevoie sa depasim necesitatile primare si sa trecem la cele urmatoare. Nu e in stare sau nu vrea sa faca ceea ce ii spun sa faca. Nu il invata chestii care mie mi se par de bun simt: diferenta intre mare si mic, numele obiectelor din casa (pana si la mancare luni de zile ii spunea ca-i da papa, pana m-au apucat dracii si i-am zis "da' ziceti-i, doamna, mar, banana, suc, ciorbita, ca e mare si intelege si stie sa ceara" si abia atunci a inceput sa faca asta...), refuza cu incapatanare prosteasca si cu replici gen "pai nu stie lala sa cante" sa ii cante altceva decat aaa-aaaa-aaa-ul ala usor handicapatesc dinainte de culcare..evita sa desene/coloreze si sa-l lase si pe el, caci e clar ca Andrei va murdari ce-i in jur si trebuie sa curete si, nah, e greu al naibii(desi markerele lui sunt lavabile si se sterg FOARTE USOR!)...apoi..cand Andrei vine c-o carte o aud cu "lala n-are ochelari si nu vede" (da, la faza asta iar m-am umplut de nervi si i-am zis "ori va luati ochelarii, ori inventati poveste pe marginea imaginilor din carte, dar nu ii mai refuzati copilului placerea de i se citi!" caci ea imediat il trimitea sa parcheze masinile. Ca, nah, e mai simplu sa-l pui pe el sa mute 50 masini, decat sa faci tu un efort de imaginatie. Ei...aici e aici..eu cred ca ATAT POATE. Si ca, de fapt, ceea ce i se cere acum este ceva ce o depasteste.. Pe de o parte. Pe de alta parte cred ca e si foarte incapatanata, caci altfel n-ar refuza si n-ar avea replica la orice i se cere.

Si, da, ma scoate din minti. Si, da, am ajuns sa gatesc eu in 90% dintre situatii, sa faca Andrei curat in camera copilului, caci ea face la super misto...Si, da, cred ca suntem in situatia in care banii pe care-i dam ei ar trebui sa ni-i dam, cel putin in proportie de 50%, noua.:)

Ori e aiurea rau ce se intampla, caci il vad pe copil ca e ca un burete si aboasrbe orice informatie, si vrea si prinde tot ce-i spui..si o vad p-aia ca e cu capu'ntre urechi si cu creier de furnica....

Paradoxul este ca mi-e mila de ea si imi pare chiar sincer rau ca nu mai functioneaza "relatia" asta dintre noi. Pentru ca Andrei s-a obisnuit cu ea, pentru ca ea ii stie felul de-a face chestii in parc, stie ce-i place si ce nu-i place afara, stie sa-l adoarma, stie sa il si alinte (cateodata prea mult)..ma rog, in rezumat, m-am obisnuit cu ea si chiar am sperat ca va fi ok. Insa..timpul dovedeste ca in loc sa mearga inspre bine lucrurile, ele se deterioreaza... Comunicam tot mai prost, cred ca si ea simte ca nu ne mai convine...si, in loc sa faca ceva sa indrepte lucrurile, se inchide si mai tare... Si lipsa asta de comunicare nu e ok... 

Iar cand vine lunea..imi vine sa-mi iau campii, caci plec la munca cu gandul ca IAR ramane copilul cu una care nu-i in stare sa-l ajute prea mult sa creasca frumos.. Si, Doamne, ce ciuda mi-e!!!!!!! Si ce greu!! :((

P.S.

Ca sa intelegeti ca au fost si faze care chiar NU se fac:

-s-a dus in vizita cu copilul la o vecina de-a noastra. Fara sa-mi spuna. Nu mi-a spus nici cand am venit acasa. Am aflat, la o zi distanta, de la vecina...

-am ajuns mai devreme acasa, ea -teoretic- era in parc cu copilul, am vrut sa ma duc s-o las sa plece. o sun sa vad unde e...nu era in parc, era pe niste stradute..distanta..spre gara.. Se dusese si ea sa-si ia un covrig.. (nu ca n-ar manca acasa, ca doar ii punem la dispozitie ce-i in frigi..si prin dulapuri..)

-ajung acasa si vreau sa-i fac copilului..nu mai stiu ce..cert e ca aveam nevoiede unt. Stiam ca e un pachet aproape intreg..NU mai era..il consumase. ok, no pb, a mancat femeia, dar nu putea sa-mi spuna ca sa stiu ca tre' sa iau?? O data ce doar ea consuma din el...nu e clar ca nu am cum sa stiu ca s-a dus?

- daca intarzie NU suna sa anunte (e drept ca se intampla fffff rar), dar daca e 17 si un minut rupe usa. Ca, nah, s-a terminat programul...

si suita poate continua....

A! Mi-am mai adus aminte ceva.. pentru o persoana care din "iubire mica" si "pe cine iubeste lala" nu ne scoate copilul, sa nu ia  ...NIMIC ...cadou (ceva de 1 leu, o punga de pufuleti, un pachet de biscuti, orice) de ziua lui, de 1 iunie, de...mi se pare chiar nasol. Nu ca stam noi in ce-ar lua ea, dar mi se pare ca asa ar fi fost frumos. Nu credeti ca e cam prefacuta? Ca daca in mod real ti-e drag de copil de nu mai poti, e imposibil sa nu ai 1-2 lei sa iei ceva... simbolic ..orice.. sa se bucure si copilul ala ca tu, bona lui, aia care stai 8 ore pe zi cu el, i-ai facut o surpriza.... Lasa ca noi, de ziua ei, i-am dat 1 milion, ca, nah, asa suntem noi prosti de finuti...:))