duminică, 4 noiembrie 2018

Visul unei seri de iarna

Veorica rasufla usurata. In sfarsit terminase pegatirile. 
Mult a fost, putin a ramas!
Se luptase toata ziua cu cozonacii: ii trantise in lighean pana nu mai putuse. Asa o invatase pe ea bunica, femeie zdravana de la tara, sa dea cu cozonacul de lighean ca sa-i bage mintile-n cap, nu cumva sa nu-i creasca.
Se luptase si cu sarmalele: foile alea de varza nu stateau neam infasurate, pan' la urma le legase cu ata ca doar nu era sa le lase sa se desfaca in cuptor.
Se luptase si cu pestele: ca sa-l poata curata de solzi ii batuse-un cui in cap si-l proptise de masa. Ca sa nu mai zboare pestele prin bucatarie, ca pescarusii deasupra valurilor.

Infierbantata de atata munca, dar si de ce urma sa ii aduca seara, isi scoase sortul de pe ea si isi dadu seama ca mirosea a mancare din cap pana-n picioare.  Asa ca dadu fuga la baie, isi facu un dus rapid, cu ochii pe ceas, ca nu cumva sa-i vina iubitul si s-o gaseasca asa, nepregatita! 

Una peste alta, cand a iesit din baie ca Venus din Milo, Veorica era gata de Craciun. 
Nu orice Craciun! Il astepta pe Geronimo, iubitul ei italian. Il cunoscuse de doua luni, pe internet. Dupa nopti de mesaje fierbinti, mai ceva ca focu-n soba, decisesera ca el va veni la ea de Craciun.
Isi puse pe ea rochia rosie, aia de-i zicea tac-so, cand o vedea "Ba, Veorico, n-ai avut, ba, bani de mai mult material? Tu la mine-n casa nu intri cu rochea asta, ca ma faci de ras in sat!". Eh, ce stia el tac-so despre moda, la cele patru clase ale lui?! Geronimo sigur va aprecia rochia ei, asa cum, mai mult ca sigur o sa se dea in vant si dupa Channel-ul pe care l-a turnat pe ea (macar sa acopere mirosul de sarmale, care nu disparuse de tot). Ce noroc ca gasise, la buticul ala de la metrou, niste Channel din asta varsat, de-a putut sa-si ia si ea asa, cam vreo 15ml! 
Gata de primit oaspetele, Veorica se opri in fata oglinzii din hol. Isi mai aranja o suvita de par si exersa cele cateva cuvinte in italiana, invatate special pentru acest moment. 
(Fie vorba-ntre noi, n-avea nevoie sa stie italiana. Unu' la mana pentru ca flacaul parea c-o rupe destul de bine in neaosa limba romana. Doi la mana pentru ca, stim cu totii, cand iubirea-i mare oamenii se inteleg din priviri.)
Nici nu termina bine Veorica cu exersatul vorbelor si falfairilor de gene, ca se si auzi soneria.

-Bona sera, mi amore!! 
-Buna seara, amore mio. -zise Geronimo, in timp ce-si scutura barba plina de turturi.

Ca o paranteza, trebuie sa mentionam cititorilor ca Veorica isi cumparase o garsoniera semidecomandata, de douaj de metri patrati, intr-un bloc construit cam in camp si cam departe de orice mijloc de transport. Vara, cand o cumparase, nu parea grava situatia: era el blocul in camp, da' avea un lac in apropiere si niste stufaris de jur imprejurul lacului. Ceea ce o facea pe Veorica sa se simta romantica. Asa, cam ca la optspe ani, cand mergea cu flacaul lu' Bondoc la capu' satului, langa balta. Ce mai asculta ea broastele din stufaris, ce se mai uita ea la stele, cand statea pe spate!!!
 Acu' ca venise iarna, cam vajaia vantul pe langa blocul cu pricina, si-i cam zdranganeau geamurile, dar, una peste alta statea ea in Bucuresti? Statea! Iar faptul ca Geronimo venise pe jos cativa km, de la cel mai apropiat metrou, prin camp, infruntand viscolul si inotand prin zapada, suportand un "frig de crapau pietrele", nu era asta cea mai mare dovada de iubire?? Ba era!

Veorica isi fixa ochii ei caprui si galesi pe chipul care aparea de sub gluga, caciula, fular, gheata. Geronimio era usor diferit de pozele primite de ea, parca n-arata chiar de treij de ani si era si mai vanjos nitel. Bine, bine, n-o arata el ca-n poze, da' macar e italian- se gandi ea, in timp ce-l cuprinse in brate (sau macar incerca). Ocazie cu care afla ca el e cam greu de cuprins, de unde deduse ca nu datorita hainelor parea el mai mare... 
Veorica nu e proasta! Intelese rapid ca Geronimut nu e chiar ce-i zisese el pe internet, dar erau impreuna de Craciun, alti pretendenti nu avea, asa ca doar n-avea sa-si strice ea frumusete de Craciun pentru niste fleacuri. 

-Mi amore, potemo parlale in romana. Lo so a vorbi romaneste, desi lasciato il paese Romena de doua decenii, sono un romantzo, la mia nascita a fost in Romania. 
Veorica facu ochii cat cepele. Alea rosii, pe care le taiase mai devreme si le asezase pe platouasul cu branza si slana. Nu-ntelese prea bine rom-italiana lui, dar prinse cuvintele esentiale: parale si romantzo, adicatelea e clar ca omul e si romantic si are si parale. 
Asa ca-l insfaca de mana si il duse cu ea in sufrageria-dormitor. Pe masa tronau toate felurile de mancare pregatite de ea, dar cui ii statea gandul la mancare? Geronimo (pe numele lui real Gelu Rîma), care abia se mai dezghetase nitel, isi scoase geaca de pe el. Dar si-o puse repede la loc, cand isi dadu seama ca temperatura din casa nu era cu mult mai mare decat cea de-afara. "I-o fi intrat frigu-n oase", isi spuse Veorica, in timp ce se lupta sa aprinda lumanarile parfumate puse pe pervazul geamului, intru intregirea atmosferei romantice. Numai ca asa un alizeu batea pe la ferestrele, ca nici lumanarile nu se lasau aprinse. 
-E cam freddo la tine-n casa, Veorico. Si cam bate vantu' pe la ferestre, dar lasa, mi amore ca flacara sufletelor noastre ne va incalzi. Si vinul rosu, desigur- zise Gelu turnand in pahare. 
Cand puse mana pe pahar si se pregati sa ciocneasca, Veorica tremura toata. Nu de emotie, cum s-ar putea crede. Ci pentru ca, "inghetase si sufletu-n ea de frig ce era-n casa". Pentru prima oara in viata ei, ii dadea dreptate lui tac-so: ce bine-ar fi fost sa isi ia o rochie cu mai mult material, asa nu i-ar fi clantanit dintii-n gura ca paharele in vitrina lu' Nea Gicu, bogatul satului. 
Dar, cum vinul incalzeste suflete si dezleaga limbi, iata-i pe cei doi cum stau de vorba despre una, despre alta. Depanandu-si povesti de viata. Unde mai pui ca, dupa vreo sticla de vin, Gelu al nostru vorbeste asa de bine-n romana, cum nici nu ar fi putut Veorica sa viseze. In mod clar Gelu a dat-o gata pe Veorica. Asa ca nu-i de mirare ca o vedem pe ea cum sta cu ochii mari si gura putin cascata, ascultandu-l cum povesteste, privind pierduta in aburii care-i ies lui pe gura. He-he si are multe de povestit Gelu, despre cum a plecat el din tara, cum a muncit in constructii, prin tari straine, cate lucruri a invatat el de-a lungul timpului. 
"Iarna e frig doar daca n-ai amintiri fierbinti." Ei tocmai incep sa si le creeze pe-ale lor.

-Ce crezi ca-n Italia e peste tot cald si bine tot anu'? Nu-i asa! E ca aici, doar nu crezi ca in alta parte umbla cainii cu covrigi in coada. Nicaieri "iarna nu-i ca vara", crede-ma ca stiu ce zic. Desi, "cate bordeie, atatea obiceie", sa stii ca si aici si acolo cand ai o casa tot aia trebuie sa faci! Asculta la mine, asta trebuie sa faci si tu, daca nu vrei sa-ti crape ideile in cap de frig! Trebuie sa chemi pe careva care se ocupa de audit energetic in Bucuresti si sa le ceri sa te ajute. Vin ei si analizeaza care-i treaba cu blocul asta, fac un raport si-ti recomanda ce sa faci si cum sa faci ca sa nu mai mori de frig in casa. Ia sa vezi ca totul se rezolva. Nu vezi ca nu putem nici sa ne tinem ca oamenii in brate, asa infofoliti cum suntem?! 
Veorica, ca femeia, nu pricepea nimic. Dar il privea in ochii lui verzi ca iarba de le crestea acasa, in batatura si nu mai putea de dragul lui. Si cu cat vinul topea gheata, cu atat si mainile ei capatau curaj. Stiti vorba aia "tanar langa tanara, ca paiele langa foc".
-Veorico, stai cuminte, ca ai degetele sloi de gheata. Fugi de-aici ca eu pe asa un frig nici nu vreau sa ma gandesc la alte alea. Uita-te si tu la tine, esti vanata de frig, ce-ti mai arde de prostii?!
Lasa ca te ajut eu, ia sa cauti si sa-mi dai actele de cand ti-ai cumparat garsoniera. Sa vedem ce zice certificatul energetic, sigur el te-avertiza ca o sa mori de frig in iarna asta. Da' n-ai stiut tu sa-l citesti, si-uite-asa te-ai ars! Pardon, te-ai congelat! Vezi, daca n-ai avut si tu un barbat langa tine sa-ti spuna ce si cum. Pai ce credeai ca-s A, B, C? Ca doar nu credeai ca te-nvata alfabetul pe culori!


Doar e bloc nou, Veorico, asa ca ala de l-a ridicat a avut nevoie de certificatul asta la receptia cladirii. Ca daca nu-l avea, nu puteai tu sa cumperi frumusete de garsoniera! Si daca nu cumparai garsoniera asta, poate ca nu stateai in seara aia pe internet si poate ca nici pe mine nu ma cunosteai. 


***
Una cate una orele zboara si cei doi sunt tot mai apropiati. Nu vom afla -in aceasta poveste- ce fel a decurs mai departe relatia lor. Nu vom afla nici macar cum s-a terminat noaptea. Pe la 5 dimineata, ii vedem adormiti. In geci si cu o pilota trasa peste ei, pana la urechi. De unde deducem ca garsoniera ei n-a fost cuibusor de nebunii. Dar suntem siguri ca va deveni, caci Veorica sigur il va asculta pe Gelu, iar Gelu sigur o va ajuta pe Veorica.


***Orice asemanare cu personaje reale este pur intamplatoare***
Exercitiu de imaginatie scris pentru SuperBlog2018. Proba 13 : Câte bordeie, atâtea certificate










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Din Kalahari, cu drag.

Este vineri seara. Imi propusesem sa ies cu niste prieteni, dar mi-a fost atat de frig azi incat nu am niciun chef sa mai scot nasul din cas...