...asa se poate spune ca este, pentru Andrei, acest octombrie frumos.
Avem bona noua, da! De miercuri, adica fix de pe 16.10. Mi-am luat si eu ultimele 3 zile din concediul pe 2013, ca sa stam cateva zile impreuna, sa se acomodeze unul cu altul. N-a respins-o, ceea ce este foarte important. A mancat cu ea, a reusit si sa-l adoarma (vineri), ii place mancarea facuta de Vila (asa ii spune :) ), ii citeste, ii canta si-i povesteste una-alta...
Sigur ca sunt abia la inceput si unul si altul, inca se mai invata unul pe altul..Azi este prima zi fara mine acasa, asa ca..da, am emotii, caci stiu ca e deja maricel si nu accepta chiar usor schimbarile. Dar mai stiu si ca doamna este deschisa si receptiva la sugestii si la obiceiurile copilului. Si simt ca va fi bine
Am vorbit mai devreme, erau in parc. Sper sa fie ok si cu adormitul de azi....
Si eu si doamna dorim sa schimbam cateva lucruri..,dar, deocamdata, nu e momentul. Mai intai trebuie s-o accepte total, ca sa putem modifica lucrurile respective. Si aici ma refer in special la felul in care adoarme (vom incerca, in timp, sa il convingem sa adoarma in patutu, cu cineva langa el, dar in patut ..), felul in care mananca (doamna de dinainte ii lasa tot felul de jucarii pe masuta, asa ca el ajungea-inevitabil- sa le umple de mancare..Face 2 ani in curand, asa ca bine ar fi masa sa fie masa, nu loc de joaca..)..sui alte cateva, dar astea doua in principal. Numai ca, asa cum spuneam, NU ACUM le vom schimba, caci deja e o schimbare majora in viata lui...
A fost prima lui despartire de cineva. Nu interaba de cealalta, nu da semne ca i-ar lipsi..asa ca se intampla cum intuisem, copilul se detasase de ea, in plus, lui ii e bine cu cineva daca acel cineva se joaca cu el si-l si alinta (cu masura..) E mic, e adaptabil.
A fost cea mai buna decizie sa incetam cu doamna de dinainte. A plecat, dupa aproape un an de stat in casa noastra, cu copilul nostru, fara ca macar sa ne dea buna ziua sau sa spuna la revedere. Noua sau macar copilului. S-a imbracat (dupa ce si-a luat banutii si i-am spus ca am decis sa ne lipsim de serviciile dumneaei) si a iesit ca si cum noi nici nu existam in casa. Mai mare dovada de lipsa de bun simt, nu cred ca putea exista! Si nu va imaginati ca asta s-a intamplat pt ca ne-am certat inainte. Nu...a fost ceva de genul eu i-am comunicat ca s-a incheiat colaborarea, ea mi-a spus "Da, ma gandeam ca imi veti spune, ca prea va purtati urat in ultima vreme" eu m-am enervat (adica eu nu ii mai fac niciun repros de nu stiu cat timp, de sila ce ajunsese sa-mi fie sa imi bat gura degeaba...dar ea are plangeri.) si i-am zis "Pe bune, eu ma purtam urat? De ce doamna? Pt ca gateam in locul dvs, pt ca faceam curat in locul dvs in urma lui, pt ca faceam tot ce initial ne intelesesem ca faceti dvs contra sumei de bani primita? Da, aveti dreptate, m-am purtat foarte urat!"
Si cand ma gandesc ca eu ma macinasem si ma sucisem pe toate partile intr-o maxima insomnie din cauza ca imi parea rau de tot ca va tb sa ii fac una ca asta.. Si cand ma gandesc ca noi zisesem sa-i dam femeii niste banutzi in plus, ca, nah, sa fim civilizati si cu bun simt... Doamne, ce proasta am fost!! Ma rog...nu mai conteaza...Bine ca s-a terminat.
Altfel...s-au intamplat tot felul de chestii..le insir cu liniute mai jos, pe scurt, caci mult timp de scris nu mai am...
- am inceput sa iesim si fara carut. Chit ca nu ajungem pana in parc, caci ramane la pipait toate masinile + vitrinele magazinelor de pe langa scara...Cel mult ajungem la trecerea de pietoni semaforizata, unde trecem de 2-3 ori strada, DE MANA!! (daaa..mare realizare!) si apoi o luam de la capat...
-dimineata, la trezire, face gimnastica (da din maini sus, jos si in dreapta si stanga..) Uneori si danseaza. Seara, la culcare, canta. Peste tot unde vede ceva scris "citeste", pe limba lui, evident.
-se distreaza copios cu noile manusi cu 5 degete. S-a plimbat cu ele in maini, prin casa, foarte incantat
-invatam bunele maniere: poftim, pardon, mersi.
-mai nou, daca vine un copil mai mare la jucariile lui, dupa ce zice de cateva ori nununu-insotit de o clatinare decisa din cap...daca ala nu pleaca sau (si mai rau!) daca ii ia vreo masinuta isi lasa buzita in jos si se pune pe-un plans si-o jelanie de numa' ! Nu plans isteric, ci din ala cu lacrimi inodate in barba si muci si de-o tristete devastatoare..de ti se rupe sufletul cand il vezi. Cam la fel face daca vede vreun autobuz/masina pe care vrea sa le pipaie si eu ii spun ca nu se poate (din diverse motive)...
-face, in continuare, foarte urat la mersul de mana... adica plange. tot pe stilul descris mai sus. daca ar urla isteric sau daca s-ar tranti pe jos nu m-ar impresiona in felul in care ma impresioneaza reactia actuala....:)) Doamne fereste, nu ca as vrea sa faca asa!!! :P
-stie toti stalpii cu becuri stricate din parc:). Mi-i arata si ziua si-mi spune "stis" si "sticat" (ca-i stricat), iar la alea care se aprind seara ii arata si striga "bun-bun"...
-cand aude de nani- indiferent in ce context- baga un "nununu" hotarat. chiar daca vorbimde leul care face nani in carte...el tot nunununu...:)
-il adormim greu la pranz, caci ar vrea joaca nonstop...insa efortul este rasplatit pe masura: dupa ce adoarme baga somn adanc si lung si e tare vesel la trezire...
-pasiunea numita masini n-a disparut...s-a mutat de la cele de jucarie la alea reale..
-stie ca mama are "matiiiis" :)si e de culoare "dadu"...
-in parc prefera sa stea unde nu-s multi copii. nu se da in vant dupa obiectele de la locul de joaca si nici dupa copii nu prea se da in vant... o fi prea mic sau o fi obisnuinta cu adultii...nu ne prindem inca...
-mananca cu placere maxima orice placinta... Eu fac (mai nou!) diverse placinte cu legume (multumesc, Irina, pentru retete!! :) ) si le consuma cu mare pofta. La fel si pe cele produse de Diana.
-happy me: mananca si mere felii, si piersici felii si struguri intregi..Ma bucur, caci in curand scoatem fructele piure si eram usor disperata ca nu mananca fructe intregi...
In general chiar este un copil cu care te intelegi, destul de ascultator (evident, ascultator pentru varsta si capacitatea lui de intelegere) si cu care cooperezi destul de usor in cele mai multe situatii.... E ceea ce as numi un "copil bun" si asta pe mine una ma fericeste maxim caci altfel mi-ar fi mai greu...
p.s.
...si, da!!, in timp ce scriu ma intreb daca bona a reusit sa-l adoarma....caci este deja 1.30 si nu stiu nimic despre asta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu