Fluturii mei. Frici si fobii la orizont!

Jim Morisson spunea "Expose yourself to your deepest fear; after that, fear has no power, you are free".

De obicei imi infrunt demonii si, de cele mai multe ori, ies invingatoare. Mi se pare cea mai buna metoda ca sa scapi de ei. Sau macar sa incerci, mno!

Dar ce faci cand nu e vorba doar de frica aceea (normala) de "ceva"? Ce faci cand aluneci usor catre fobie? 

Pana la urma fobia (φόβία) –inseamna fix frica. Doar ca una ilogica, irationala. Totusi, friica fiind si ea, teoretic, merge tratata la fel ca orice alta frica. Infruntam demonul, jap-jap, doua peste ochi si-l punem cu botul pe labe.

Fobiile se impart in trei mari categorii: fobiile sociale(varianta patologica a timiditatii), agorafobia (teama de spatii deschise, locuri publice) si fobiile specifice. In ultima categorie, dupa cum anunta chiar denumirea, intra cele legate de animale si de fenomene naturale.

Eu ma declar fericita posesoare a doua din ultima categorie. 

E greu de stabilit daca sunt pe bune fobii sau doar ma alint eu putin, cand le denumesc asa. Pe de alta parte, cand voi povesti cam ce au facut ele din/cu mine... o sa fie mult mai clar de ce aleg sa nu le spun frici.

Incep cu cea semirezolvata. 

Gandacii. 

Gandacii aceia mari, cei care apar pe la ghena, cei care ies pe scurgerea de la cada (cand faci si tu, ca tot omul, un dus..), cei care intra pe sub usa (cum naiba intra?! Cand ai schimbat-o parea etansata foarte bine!), cei pe care-i vezi morti, cu cracii in sus, la parterul blocului, in fata liftului.. Exact! Aia!! Da, cand ii vad am stomacul ghem. Puls accelerat, imi vine sa tip si sa vomit in acelasi timp. 

Totusi reusesc sa trec printre ei. Bodoganind vecinii, femeia care face curat, blocul, orasul, eventual toata omenirea. 
Si da, cand vreunul comite eroarea de a intra in casa, reusesc sa ii ard un pantof in cap si sa il fac una cu gresia. Bleah.  Horror, totusi controlabil. 
In trecut, cand vedeam unul din asta, tipam si fugeam mancand pamantul...
Penibiluta ...

Fluturii de noapte

Vai de capul meu, numai cand scriu asta si simt cum ma cuprinde panica!! Pe astia cand ii vad o iau razna. Nu mai raspund de propriile acte. Nu glumesc si nu exagerez deloc cand spun asta.

Cand locuiam singura in fosta garsoniera am patit o chestie care m-a convins ca am fobie la ei. Intr-o seara/noapte de vara, am lasat geamul larg deschis la bucatarie, uitand ca scosesem plasa de insecte. Eu eram in camera, citeam. Am avut chef sa imi iau inghetata si am mers catre bucatarie. N-am aprins lumina, doar m-am dus direct la frigider. Am auzit mai intai zgomotul acela (ati auzit vreodata ce fel face un fluture de noapte care se loveste in perete?). Am avut reactie tipica pentru cineva cu fobie: ingrozita, am vrut sa fug efectiv inapoi in camera. N-am apucat. Atras de lumina degajata de frigiderul deschis a venit catre mine. Nu, pe moment nu l-am vazut. Pe moment NU gandeam nimic in afara de "sa fug, trebuie sa fug". Asa ca, in secunda in care am sitmit un ghemotoc scarbos atingadu-mi ceafa, am tipat si m-am (aproape) aruncat pe jos. 

Exact ca un soldat in mijlocul unui bombardament.

Numai ca eu NU eram un soldat, nici NU ma bombarda cineva. Era doar un nenorocit de fluture de noapte.

Am reusit sa imping usa frigiderului. O data disparuta lumina, fluturele s-a potolit din zburat. Nu imi amintesc cum am ajuns in camera, dar stiu exact ca in noaptea aceea NU am iesit din camera. Neavand usa la bucatarie catre hol (deh, era desfintata) a ajunge la baie insemna sa indraznesc sa dau piept cu pericolul. Bai, NU am mers nici macar la baie. Eram terifiata.

E foarte nasol sa realizezi ca frica ta e ilogica. Sa nu poti sa o controlezi. Stateam in camera, si-mi repetam "Femeie, termina cu tampeniile, doar nu te mananca, nu ai ce sa patesti". Cat eram in camera, lucida si rationala, asta imi spuneam si parea ca sunt ok.

In secunda in care puneam mana pe clanta sa intru in hol, catre bucatarie, mi se taiau genunchii, respiratia o lua razna, inima imi batea sa imi sparga pieptul si...renuntam.

Acum, la ani distanta, amintindu-mi acea noapte ma apuca rasul. Daca m-ar fi filmat cineva cred ca lesina de ras.

Dar, daca maine ma inchide cineva in camera cu un flture de noapte, cred ca iau de la capat toate starile descrise mai sus...
Istoria s-ar repeta.

Ceea ce este foarte foarte nashpa!!!

Am citit mult despre fobii. 
Am incercat sa gasesc cauza acesteia, cu fluturii. Nu am gasit-o. Nu stiu de unde este si nu pot lucra cu ea. 
Mi se pare complet dubios ca o femeie "puternica" sa moara de frica si sa fie in pragul unui atac de panica la vederea unui fluture de noapte.

Cumva, candva, imi voi invinge si demonul asta. 
Sper....

Voi aveti fobii? 
Ati scapat de vreunele?!