1an si 4 luni

Andrei Stefan a implinit 1 an si 4 luni, incredibil cum trece timpul, incredibile sunt schimbarile de la o saptamana la alta...

Si, desi stiu ca dupa 1 an nu se mai sarbatoreste in fiecare luna, noi tot ii spunem la multi ani si-l sarbatorim..in felul nostru. :)

Altfel..sarbatoare e in fiecare zi... :)

Cartile/cd-urile/tot ce era in primele doua rafturi de biblioteca (adica acelea la care ajunge) a fost mutat. Caci pasiunea lui nemasurata pentru carti l-a determinat sa scoata (de nenumarate ori!!) carte cu carte, revista cu revista tot ce era pe rafturile cu pricina..sa le rasfoiasca-mai intai- apoi sa inceapa sa rupa cate-un colt de pagina, colt pe care il intindea catre noi cu mare grija ca sa-l ducem la gunoi :) (da, e un copil care vrea sa pastram curatenia!!). Mai nou chestiile minuscule gasite pe jos ni le da in palma ca sa le aruncam ...nu, nu le mai duce direct la gura(v-am zis doar ca e un copil care pastreaza curat!!!). Cum s-ar spune a devenit selectiv, nah!!

Incepe sa spuna dupa noi unele cuvinte...cateodata mai bine, cateodata mai pe limba lui...  Vorbeste. Mult, Foarte mult. Pe limba lui cel mai frecvent, dar nu numai.. 

Cum face leul? - Si aici raspunsul este un mic raget...mic-pitic, dar simpatic foc...

Oaia- bee-baa sau mee-maa; rata si broasca sunt aca (cred ca de la mac si oac...cu un a in coada)...Porcul face --si aici vine zgomotul ala din gat, pe care eu i l-am tot repetat si el acum il face perfect!!! :) 

Brrr...sunt favorite, in continuare. Toate masinile, adica. Si le impinge si le zapaceste..le parcheaza -intre tevile de la calorifer si perete, unde construieste o parcare supraetajata, ca sa incapa toate in coltul ala (promit poza in curand)

Construieste deja lego (pana mai ieri alaltaieri doar desfacea ce construiam noi); baga cercul la cerc, patratul la patrat,etc--la casuta Ikea. Cand nu reuseste sa bage cate o forma se oftica si arunca acoperisul si lasa balta ce face... Recunoaste (sau pare ca recunoaste) culoarea rosie. E singura la care daca ii ceri ceva rosu (masina sau cub sau lego) iti aduce. Cu restul are vagi dileme... 

Cartile sunt in continuare deliciul lui, mai mult cele care nu-s pentru copii decat ale lui, dar..merge si-asa... 

In general, orice face face cu maxima concentrare...si cand spun maxima credeti-ma ca asa este: daca vorbesti cu el in timp ce face ceva NU TE AUDE. Ne ignora 1000% cand este calat pe ceva... Cuvantul magic cu care-l scoti din starea asta este...da, ati ghicit, PAPA!! Cand aude papa lasa orice face si-o ia la picior pana la scaunul lui de masa, unde, cand ajunge, se agata gata sa se urce in el si deja maraie a "mi-e foame, da-mi repede-repede sa mananc!!"

Slava Domnului, mananca bine!! Cam ..orice... (a se citi orice ii dam, ca nu-i dam chiar orice).. Cele care-i plac mult le si rontaie/mesteca..alea care-i plac mai putin le mananca maruntite/pasate (inca)... Ii place spanacul, somonul, mango, kiwi, banana, biscuitele, ciorbele acre-acre, sucul de mar/morcov...Astea asa..la prima strigare, si ma refer la cele pe care le rontaie singurel.. In rest..oricum mananca o multime de chestii, dar n-o sa le insir acum/aici... 

E un simpatic, e un vesel, e un copil chiar cuminte (se trezeste vesel, sta si se joaca in patut la el pana ne ducem in camera, nu tu maraieli, nu tu plans, iar cand intram in camera e tot numai zambet si vorbe...deja iti arata cate-o jucarie si zice cate ceva..cum te vede)

Este extrem de muzical (pe bune! si nu cred ca-i de mirare). Se joaca cu vocea lui si canta ca personajele din desene, sau imita sunetele scoase de noi... Rade de nu mai poate cand dansam cu el in brate, danseaza si singur cand ii place cate ceva...da din fundul ala meserias al lui de n-ati vazut :) :)

...

Si, ca sa divaghez putin, zilele trecute a venit o colega cu al ei bebe prin firma.. (daca ma citeste o sa stie ca de ea e vorba...dar nu-i spun numele). Un prichi simpatic si vesel, radea cu toata gura lui fara dinti, l-am luat in brate si era tot un zvac...simpatic foc, zau!! Si..asa mic mi s-a parut (desi el este foarte bine pentru cele cateva luni ale lui)...si asa nu-mi venea sa cred ca si al nostru a fost asa mic... Ba nu, al nostru a fost cu muuult mai mic!! :) :) (daca e sa respect realitatea) Ma rog, ce incerc sa spun este ca acum, cand il vad in brate la Andrei asa lungut si asa baietel...ori cand vad un alt bebeu (la jumate' din varsta alui nostru) si il compar cu pruncul nostru...imi dau seama cat a crescut...cum a trecut timpul...si cat de minunat ne-a transformat pe noi, amandoi parintii, in acest timp...

Da, este o mica minunatie, o jucarie vie,vesela,simpatica si draga-draga!!! 
Si arata cam asa....