marți, 26 noiembrie 2013

masini..masini...

Auuudi
Dacia
Opel
Jo- Peugeot
Dede-BMW
Reno- Renault
Mini
Matis-Matiz
Vosv??!!!???- Volkswagen
Gipan- Jeep (toate masinile mari)
Fot-Ford
Fat-Fiat
Coda- Skoda
Le recunoaste nu doar dupa sigle de pe bot, ci si dupa ce vede pe roti. Adica se intampla des ca eu sa nu vad ce masina e aia..ca-i prea departe, dar el sa vada desenul de pe capacul rotii si sa strige, incantat ca a descoperit ce este! :)

LE IUBESTE, pe bune! Le mangaie..le spune "ooooffff-oooofff" si le ia in brate (daaaa...) daca au "buba" (adica vreo busitura mica). Le spune" pa-pa!" cand intram in casa. Le spune "buna!" cand iesim din scara...

"Parcul auto" din camera lui de acasa se apropie de 50 de masini. Sigur va depasi acest numar dupa ziua lui (care este fix intr-o saptamana)...

Saptamana trecuta am avut prima dovada ca a inceput sa-si inventeze singur jucarii/povesti. Evident tot cu masini. Pai cum altfel?? :P In fata Operei o zona din bordura aia inalta e stricata, asadar sunt vreo patru bucati mari de ciment si vreo doua mai mici. A luat una si a inceput s-o plimbe ca pe-o masina si "brrr" in sus si "brr" in jos...si apoi, s-a oprit si s-a uitat la noi aratand bucata de piatra:  
Buca! Maio!
Da, mama? Aia e Bucsa?
Dadada..si radea si tot plimba piatra de parca avea roti si era maro si era Bucsa...
Apoi a mai luat una si a ciocnit-o de prima (in fiecare mana avea cate-o bucata de pietroi/pavaj)
Buf! Cuin,Cuin, ohu!
Da, mama? Ala este Fulger McQueen cel rosu? Si-au facut accident?!
Era atat de happy ca am inteles si ca m-a vazut razand..radea si tot spunea cum Buca si Cuin se plimba si fac buf... :))

Bai, imi amintesc si io ca inventam jocuri, cand eram la bunici..ca luam o bucata de trunchi de copac si imi imaginam ca-i un personaj care vorbeste si care face chestii, dar..zau..eram mai mare de 2 ani!!!! Mi se pare mie sau ei cresc mult mai repede (crestere in sensul de evolutie) decat era "pe vremea mea" ???!!! :)))

miercuri, 20 noiembrie 2013

Logic, nu?! :)

-Cuse,cuse...ohu,oho...
-Da, mama, masina rosie de curse... ea e prietena cu Bucsa..
-Buca, buca, maiooo 
-da, Bucsa care este maro...
-macaca
-da, are si macara..
-cuse..brrrr..
-da, mama, e de curse si il cheama Fulger McQueen
-OPEEEL!!!


Explicatie: cand am spus fulger a ajuns la Opel pentru ca stie ca fulgerul ala e sigla de la Opel...asa ca..prin tranzitivitate..FulgerMcQueen a juns Opel!!! Ziceti voi ..nu-i dastept foc?? :)))...
Pentru cei care nu stiu cine-s Bucsa si FulgerMcQueen- va anunt ca ati trait degeaba!! :P
Si va recomand sa vedeti Cars!!



marți, 19 noiembrie 2013

Tiroidita autoimuna- episodul 1-

Da, deja am spus ca este prima parte-pentru ca sunt atat de multe de spus, incat stiu sigur ca nu voi epuiza subiectul in aceasta postare...

Am nascut in decembrie 2011, in saptamana 34, dupa ce mai bine de-o luna am fost consemnata la pat si am tinut sarcina cu "ajutor" (Gynipral, Dexametazona injectabil la fiecare 7 zile- ca sa ajutam plamanii copilului si inca niste chestii, dar acum nu mi le mai aduc bine aminte). Pe perioada sarcinii -desi am fost urmarita de doi medici- nici naiba nu mi-a urmarit functia tiroidiana.
La 4 luni dupa nastere, in aprilie 2012, una dintre pediatrele care ne-au tot vazut copilul, se uita la mine si ma intreaba daca stiu ca am o boala de tiroida. Ii raspund, senina ca o floricica, nu-nu stiu sa am asa ceva. Ultima oara imi controlasem tiroida prin 2006. T3,T4,TSH erau normale. Dupa aceea nimeni, niciodata nu m-a cautat de vreo disfunctie... D-na respectiva mi-a zis sa merg rapid la medic, caci am gusa...ma duc la oglinda si ma uit si io la mine( naiba mai avea timp sa se studieze in oglinda in lunile alea de alaptat- reflux copil- etc- etc). Da, chiar aveam gusa. Acum ca mi-a zis cineva, am mers si eu la medicul de familie, pe care-l am la Medsana. Aici am si abonamentul, aici merg din 2004. Medicul de familie imi da sa-mi fac analize. T3,T4,TSH, plus alea uzuale. Ma trezesc ca am un TSH de cateva sute (maximul era de vreo 5), plus niste transaminaze in balarii. Ma duc inapoi sa mi le interpreteze...se uita fluierand prin ele si-mi spune ca transaminazele sunt mari pt ca alaptez (???!!!), dar la tirodia chiar am o problema. Solicit o recomandare pt medic endocrinolog din Medsana- imi da trei nume, il aleg pe primul de pe lista: D-na Doctor Gudovan.  Ma programez cumintica...ajung la consultatie si eco. Ma consulta, imi face eco, mormaie ceva (in barba, cat sa nu auda pacientul...) apoi scrie muuuult pe-o hartie... Exclus s-o intreb ceva, cum deschid gura cum imi taie macaroana spunandu-mi ca ma lamureste la final. Astept- relativ dociluta- finalul. Ma anunta ca am boala autoimuna( imi facusem si ATPO-ul si era 950), ca tiroida mea e "o bucatica de carnita care nu mai functioneaza", ca ma baga pe Euthyrox, ca trebuie sa imi controlez si inima ca nu cumva sa am lichid... Si apoi continua cu bodoganeala...Cum e posibil sa nu-mi controlez tiorida pe timpul sarcinii?...(ii reamintesc ca o colega de-a ei mi-a urmarit sarcina si ca am facut TOT ce a solicitat aia ca analize). Ca puteam sa intru in coma tiroidiana... Ca puteam sa mor,etc-etc... Indraznesc (ce tupeu!!) sa intreb daca e ok sa iau acel medicament cat alaptez...Imi spune ca daca nu-l iau, o mierlesc. Deci nu ma lamureste daca se poate sa il iau sau nu...imi spun (in gand) ca o sa intreb eu pediatra... Asa ca indraznesc sa intreb ce boala e aia... (stiam foarte putin, pe atunci, despre boli autoimune)...de la ce s-a declansat...imi raspunde "eu sunt medic aici, nu sunt aici ca sa va tin cursuri gratuite de medicina, cautati pe net!" (daaaa...ati citit bine!..).
Am fost prea socata ca sa am replica. Si...poate nu neaparat socata, cat intr-o oarecare panica..,
Nu uitati tabloul intreg al momentului: femeie de 38 ani, mama de scurt timp, trecuta prin trauma unei nastrei premature, copilul avea reflux si vomita nonstop si nu gaseam niciun pediatru care sa ne lumineze, nervii mei fragilizati la maxim, usor depresata dupa experienta nascut la spital de stat....si, peste toate astea, vine una care-mi spune ai ceva nashpa, tiroida ta nu mai functioneaza, tre' sa te indopi cu hormonii astia despre care NU iti spun daca afecteaza sau nu alaptatul...etc-etc...

Am plecat acasa bazaind.,. M-am calmat, intr-un final, dupa ce am inteles ca pot sa-i iau si pot si sa alaptez( am sunat o pediatra)... Mi-am facut si eco + EKG la inima...am aflat ca si pe acolo aveam ceva lamela de lichid care va trebui urmarit...

Am incercat sa o scuz...mi-am zis ca a avut femeia o zi proasta (desi nu, nu era normala atitudinea aia nici macar in conditii de "zi proasta"!).
Mi-am luat hormonii, mi-am mai revenit ca stare( inainte sa iau Euthyroxul, picam din picioare de oboseala, adormeam cu copilul deodata de cate ori il puneam la san, adormeam oriunde ma asezai...mereu imi spuneam ca asa o fi cand alaptezi in ritmul ala, dar ...se pare ca "normalul" de oboseala nu era chiar in halul ala...).

Au trecut cele cateva luni...a venit vremea controlului...decembrie 2012...Din nou D-na Gudovan Emilia..la fel de acra ca si prima oara.. .Orice intrebam- imi luam flit. Imi tot spunea si de niste noduli, in plus, imi da sa fac si calcitonina. Daca nu stiti ce-i aia (si n-aveti cum sa stiti) cititi aici de ce sa da. Din nou am tupeul sa intreb de ce imi da sa fac o analiza care detecteaza un tip de cancer tiroidian. Din nou flit. Din fericire analiza imi iese ok si ma mai calmez...pentru inca vreo cateva luni.
Caci, dupa cum intuiti, boala fiind cronica urma sa ma reintalnesc cu doamna in alte cateva luni...

Si iata ca am ajuns  la anul de gratie 2013... Aprilie 2013 ma gaseste intoarsa in campul muncii, nu mai alaptam, starile de oboseala si ameteala in continuare prezente... Mai mult, am descoperit ca incep sa uit de la mana pan' la gura... Plus ceva palpitatii...ma rog, tot felul de mici rahaturi din astea care, adunate, nu te lasa sa fii very happy cu starea ta... Cum restul de analize imi ieseau ok (adica nu ieseam nici anemica, nici cu nu's ce carente de vitamine), cum medicul de familie imi spusese sa o anunt pe tanti specialista de starile mele, ca poate de acolo sunt...ma apuc si eu, ca tot omu', sa-i zic femeii ce fel ma simt... Acuma...ca tot timpul cat am vorbit am avut senztia ca vorbesc singura (desi ea ma intrebase cum ma mai simt, deci se presupunea ca astepta un raspuns...Sigur, poate as fi putut sa fiu mai scurta si sa zic doar "bine" sau "rau":..nu sa stau ca vaca sa-i descriu diversele stari). TSH-ul era reglat de Euthyrox, T4- ok..ATPO-ul, ca de obieci, in balarii (dar e normal: la bolile autoimune de tiroida asa va iesi forever..)... Ma mai trimite o data pe internet sa studiez ce vreau sa aflu si...in plus...ca bonus...imi da si-o faza de genul "este tarziu, am multi pacienti si nu am timp sa discut acum cu dumneavoastra" (asta in conditiile in care eu aveam programare care fusese depasita, din cauza ca d-na avusese un pacient in urgenta, asadar intrazierea nu era din cauza mea!... Ma duc la receptia clinicii, si le spun fetelor ca nu mi se pare ok ce fel se poarta d-na. Fetele spun ca vor anunta...si, da, la o saptamana (cand am revenit cu rezultatele de la analize, d-na s-a purtat chiar frumos. Adica si-a cerut scuze ca a intarziat 5 minute consultatia mea...wow!! Mi-am zis ca -in sfarsit- am reusit... Mi-a dat si vreo 2-3 explicatii, mi-a scazut doza de Euthyrox la 75- pentru perioada verii. Urmeaza sa ne revedem in toamna-iarna....

In noiembrie 2013, adica luna aceasta, am inceput sa am senzatia ca am ceva care nu ma lasa sa respir bine...undeva in gat...plus- intr-un week-end- senzatie acuta de sufocare, urmata de o perioada de rau ...ma rog...nu intru in detalii...cert este ca, dupa ce-am vorbit cu medicul de familie, acesta mi-a zis sa iau legatura tot cu d-na doctor endocrinolog...plus consult cardio...caci de la una dintre ele ar fi starile...
...Continuare in episodul doi- :))




DA, SA TRAITI!! :) Sau: o dimineata ca oricare alta.

Intre 21.30-22.30 adoarme. Peste noapte, cand se trezeste, nu mai striga dupa mine ci vine direct...asa ca in jur de 3.30-4 a.m. (cam asta-i ora la care se trezeste- daca se mai trezeste) sar din pat cand deschide usa de unde dorm si il duc inapoi la el. Bonus de trezire: mama in pat cu el. Caci, da, raman la el in camera-pat. Dormim impreuna acele ore ramase pana spre dimineata. 

Undeva catre ora 8 (plus minus juma' de ora) incepe fosgaiala prin pat...il aud si-l simt. Ma prind ca se pregateste de trezire. Brusc cineva ma apuca de fata. Eventual ma pupa. Eventual. (mai rar in ultima vreme). Eventual imi arde una -dar cu dragoste, nah! ce sa zic. (si asta tot mai rar) Apoi cineva mic, dar puternic, se ridica pe vine in mijlocul patului si incearca sa ma ridice si pe mine...pe mine, care-as mai intarzia nitel prin pat..macar sa ma intind si sa-mi trosnesc oasele...Incearca- adica ma trage de ..cap/par/gat/ce apuca. Ma ridic, se agata ca liana de gatul meu:
-ACOLO!(degetul intins indica usa camerei)
Apoi, pentru ca maica-sa nu s-a miscat cu suficient de mult talent sau viteza..si pentru ca maica-sa inca nu e in picioare cu el in brate..continua:
-ACUM!!
Ok, ok, ho, ca ma misc si io cum pot!!!!!-il bodoganesc eu in gand...
Iesim pe hol. Talpile mele goale iesite din caldurica paturii nu-s fericite cand dau de parchet rece...coloana mea geme usor sub cele ???vreo 14 chile de copil agatat de gat...dar continuam mersul pana la usa de la bucatarie.. 
-ACOLO, ACUM, LATE!!!
Depun icra in scaunelul de masa...ma apuc sa bajbai dupa lapte, biberon, apa plata, diverse... La momentul in care ii agit biberonul, se distreaza copios si ma imita. E ca un mic barman care face coctailuri,..agitandu-si amuzat manutele in sus si-n jos... Rade. Parca mi-a mai fugit somnul cand il vad/aud... Gata. Preiau icra si-o mut inapoi in pat, unde-i las bibi si alerg la baie sa ma spal repede pe dinti si-apoi in bucatarie sa-mi iau repede Eutyroxul. Aud usa de la dormitorul celalalt. A iesit Tati...gata, icra e lasata pe mainile lui .,.eu pot sa-mi fac cafeaua ...

Buna dimineata si voua!!! :)

p.s.
ACOLO, ACUM ,LATE..sunt spuse pe tonul cel mai categoric auzit vreodata! Nu suporta amanare, nu suporta discutii...Normalish....:))

luni, 18 noiembrie 2013

TIASTA?? si despre socializarile din ultima vreme...

Andrei pupand-o pe Maria..

Asta este prima intrebare mai complexa decat banalul "tze?" (adica un "ce" usor peltic) pe care Andrei a inceput s-o puna. Daca nu v-ati prins ce inseamna (desi eu zic ca ati fi putut) va spun ca intrebarea este "ce-i asta?". Si ...dupa cum intuiti deja -intreaba la ceea ce nu stie. 
De exemplu, azi de dimineata eram impreuna in bucatarie (abia se trezise) si-i faceam biberonul matinal.. Se uita pe sus, la obiectele asezate pe dulapul suspendat din bucatarie, si-l aud: "tiasta???" si ma uit...Era acolo un ingeras din ceramica, pus demult- intr-o zi in care cocotam pe sus tot ce se putea sparge in mainile lui... I l-am dat, i-am zis ca este "un ingeras"...a repetat "ngeas"...apoi iar "tiasta?"...adica bine-bine, ingeras, dar ala ce-o fi??!! Si am incercat sa-i explic ce-i ala ingeras...asa cum am fost eu in stare si cum m-am gandit ca va intelege cat de cat...
Sau: ieri imi arata lacasul ala din perete in care se inchide clanta (nu ma intrebati cum se cheama ca habar n-am...) si m-a intrebat tiasta??. Si a trebuit sa ii zic ce este...adica, ma rog, mai degraba i-am aratat caci -asa cum v-am zis- nu stiu denumirea... 
Ma rog, astea sunt doua exemple, dar au fost multe... Asa ca incep sa ma prind ca tre' sa mai citesc si io una-alta..ca, nah! incepe copilul sa ma intrebe TIASTA? si io habar n-am... :))
Si asta-i doar inceputul, nu-i asa?? :))


Buuunnn...sa trec la subiectul urmator (ca s-au strans multe-multe). Ieri am fost in vizita la Maria & Elena. Maria nu-l mai vazuse de cand era mult mai bebelan ca acum...adica de cand nu vorbea mai deloc si nici n-avea rabdarea sa o asculte pe ea ce-i vorbeste... Intre timp el a mai crescut...iar Maria are aproape 5 ani. Adica fix varsta fetitelor dupa care copilul nostru este lesinat. :) Ca-s ca niste mici mamici, il baga in seama, il pupa, ii vorbesc, il mangaie...asa ca e in culmea bucuriei cand da de cate-o fetita pe la varsta asta. (si in parc si prin vizite). Asa ca a pupat-o, a luat-o de gat, a ascultat cum ii povestea ce face la gradinita, a ascultat-o cum ii spunea ceva dintr-o carte, i-a spus si el cat a putut din ce-a vazut in carte, au construit impreuna, s-a jucat si cu papusile ei Disney...apoi s-au si alergat...caci Maria construise o musca din lego si Andrei fugea sa prinda si el "muca-muca"...si radea de numa'!.... Nu stiu cand eu trecut cele doua ore de vizita...si cred ca a fost cea mai linistita vizita la Elena, de cand e pustiul... Presimt ca in vreun an-doi voi sta si mai linistita (acum a fost si Diana, care a mai stat cu ochii pe el sa nu o muste de prea mare drag...sau sa nu-i dea vreun ghiont).
Si Maria e frumusica foc-foc, o mica domnisorica deja, cu tunsoarea ei smechereasca.. :)
Va puteti imagina ca fetita de mai jos este belusa de pe blogul ACESTA ?

ne jucam...
pozam...
Maria draga

vreau si cuburi, dar si culori...


Mai departe...daca a venit vorba de socializari..am mai avut parte de una si saptamana trecuta, cand am fost toti trei la Trocatric (va amintiti ca v-am zis aici despre el?). Am stat la mansarda frumos pregatita pentru copii, impreuna cu fetele Ioanei: Maia si Ada. Si acolo a fost in elementul lui caci ...da, au fost fete, de 6, respectiv 4 ani... si au mai fost si jucarii noi si frumoase, asa ca...si seara aceea a fost pe gustul lui...
masinuta aia chiar nu vrea sa intre in cort?? :)
Cu Maia si Ada

Deocamdata atat. Mai am noutati...mai am sa va mai povestesc...si despre Andrei...si despre seara lui eroica (a rezistat o ora si ceva in Media Galaxy..)...si despre ziua in care am fost eu la plantat copacei (si de aici am poze) si despre nervii mei pe medicul endocrinolog- si de ce am ajuns sa-l schimb... Multe-multe mai am de povestit... Numai ca ziua are doar 24 de ore...si ele nu mi-s suficiente...
Pana atunci..va mai las niste poze...sa vorbeasca ele..:)
profitam de soarele acestui noiembrie...la nisip..
..sau pe tobogan..
plimbam carucioare cu printese...
..sau ne uitam la desene...
 



vineri, 8 noiembrie 2013

Vorbaretul nostru.. :)

Noi ne-am obisnuit cu el..dar foarte multi oameni se mira de cat de mult vorbeste. Si relativ corect, adica nu are chiar pasareasca aia specifica copiilor de pana-n doi ani.
Acum...obiectiv vorbind..daca sunt si eu atenta la cei din jurul lui, apropiati varstei lui, drept e ca Andrei spune foarte multe. Nimic din ceea ce vede pe drum spre parc, in parc sau..in general..oriunde ne-am afla..nu scapa comentariilor/intrebarilor lui. Si noi ii vorbim mult. Si dintodeauna i-am vorbit mult.
 Cu alte cuvinte, da, eu am fost genul ala de mama care i-a spus cate-n luna si-n stele pruncului imediat dupa ce l-a nascut. Adica ii spuneam tot ce faceam impreuna cu el...n-aveti decat sa muriti de ras sau sa ziceti ca eram tralala...dar eu eram d-aia care-i "povestea" : acum schimbam pampersul, acum ne schimbam hainuta, acum facem aia, acum face aialalta...uite s-a facut noapte, uite crema de fund, uite paturica bleu..etc-etc.. U know what I mean! :)
 Asta poate ca a contat, pe de-o parte. Pe de alta parte..e copil rezultat din doi vorbareti..asa ca, poate ca genetic era normal sa iasa asa ciripitor:)

Ca vorbeste mult este una. Ca m-am trezit ca, deodata, a inceput sa spuna cuvinte fara a fi insistat eu pe ele..asta deja m-a dat pe spate. Ma explic: ne intalnim des prin parc cu Ani. Ani care-l plimba pe Cody. Si dupa Ani vine mereu o gasca de catei. Unul dintre ei este catelul parcului...a aparut acolo cand era Andrei bebelan si-mi dormea pe aleile umbroase..a ramas prin parc, pe langa ghereta de la BGS. I se spune Johnny. Eu, care cum va spuneam mai sus, vorbeam in continuu cu Andrei, ii spuneam de cate ori mi-l arata (mai intai cu un deget intins si fara verbalizare, mai apoi cu deget intins si zicand "Am", iar apoi spunand "caine"..)" Da, mama, e Johnny". Asa cum, cand o vedeam pe d-na Ani in zare ii spuneam "Uite, mami, ne intalnim cu Ani si cu Cody". Ani spunea de cateva luni. Acum cateva zile i-a zarit...si, cand am ajuns langa ei, a exclamat fericit "codiii" si apoi "johniiiii" Da, m-a surprins. Uite ca a retinut cuvintele alea, uite ca..la un moment dat..fara sa insint..le-a spus el... La fel cum aseara a exclamat "Otiiiia" -catre Otilia... Asa cum, deodata, a inceput sa recunoasca unii copii din parc si sa le spuna pe nume..Vlad, Rares, Matei...
La fel se intampla si cu alte cuvinte..tot ce-i spui baga la cap si a trecut de faza in care doar reproduce automat un cuvant..A intrat in etapa noua: leaga cuvantul de obiectul pe care acesta il denumeste si il recunoaste, dupa zile, si-l arata cand il vede...
Balena, dagon (da, nu zice inca r-ul), foc, fal (far), talp(stalp), luna, bota(toba)...sunt doar cateva dintre ele...
Stie ca Fulger MCQueen -de pe noile lui sosete- este cel din carte (nu, nu i-am aratat noi. Cand am ajuns acasa cu ele s-a dus direct la carte si ne-a aratat ca ala este..), asa cum stie si ca "Buca" (Bucsa, da!! :P) cumparat in Cismigiu este cel din carte... Asa cum stie ca figurinele lui cu Pooh si prietenii sunt cei din carte sau de la tv... (il ia pe Puf si-l pune langa ala din carte si zice, aratand cu degetul, unu'- adica ala din carte, doiiiii-cu ala din mana lui). Asa cum stie, cand vede Salvarea pe strada, ca acolo este doctorul: incepe sa faca nino-nino si exclama -gata sa sara in fata ei- doco-doco (da, doctorul)..
La fulgerul de la Opel se duce si striga..fugel...poua..:)))Habar n-am de unde stie..cred ca vreodata cand ploua si fulgera i-am zis eu ca alea-s fulgere sa nu se sperie, ca asa e cand ploua...si o fi tinut minte cuvantul...iar cand l-a auzit si i l-am aratat la masina a facut legatura cu ce i-am zis atunci?? E posibil, oare???!!!???

M-a intrebat cineva (vis a vis de faptul ca, mai nou, adormim cu poveste pe cd) daca el chiar asculta/intelege. Si n-am ezitat sa spun foarte ferm: DA. Caci -in timp ce asculta povestea o si "comenteaza". :)) Pe cuvant!! Asa ca, desi cred ca nu intelege 100%(caci sunt multe cuvinte noi), esenta povestii o intelege. Adica ceva de genul: a iesit o fetita mica-mica cat un deget, dintr-o floare rosie...apoi a parut si-o broasca si a dus-o la un lac...pestii au venit si ei langa Degetica...apoi a venit si-un fluture care a indragit-o si care zbura pe langa ea...si pasarile cantau cand o vedeau...etc-etc...:)
Cert este ca...da, vorbeste mult, foarte mult..iar eu ma straduiesc sa fiu mereu pe faza cand zice ceva nou si se uita la mine, asteptand sa vada reactia, sa-i arat ca sunt mandra de el...ca-l incurajez in ceea ce face...

Da, sa ai copil e fulltime job. Cel putin la acest moment, pentru mine, asa este. Caci vreau, chiar vreau din suflet, sa-l crestem frumos...cu incredere in propriile lui forte...Caci vreau sa-l ajut sa creasca avand credinta ca orice ii este posibil...ca macar poate incerca sa faca un lucru...ca, si daca nu-i iese din prima, e bine sa mai incerce.. Caci fiecare lucru nou facut e asa o maaaare realizare pentru el..si este asa de mandru cand poate sa faca ceva ce nu mai facuse...



marți, 5 noiembrie 2013

relaxare de weekend:)

Asta asa...ca sa va dati seama ce odihnitor este week-end-ul pe la noi:))

Sa incep cu vineri, care a fost dupa joia cu party la Route66. Despre Party nu spun nimic, astept sa fac rost de poze si le voi lasa pe ele sa vorbeasca ...Dar va pot spune ca vineri ma resimteam...ca, nah, daca nu mai esti obisnuit sa dantzuiesti ore in sir....a doua zi nu-ti mai simti picioarele. Bine, eu nu-mi mai simteam foarte bine nici capul...caci am ajuns acasa la miez de noapte, dar la scurt timp tanara speranta a familiei s-a trezit, m-am mutat in pat cu el, unde...conform bunului lui obicei...a facut atatea rotiri cat sa dorm eu iepureste si in niste pozitii absolut imposibile. Asa ca din ziua de vineri imi amintesc doar ca am ajuns acasa rapusa, am reusit sa dorm si eu vreo ora (cat a mai dormit copilul), apoi am urmat rutina zilnica: hranit, scos in parc, intors acasa, Andrei era la Tom Jones...imi amintesc vag cum am adormit deodata cu copilul pe povestea de pe cd... Dimineata de sambata, desteptarea pe la 7am, pregatit masa de dimineata, hranit copil, scos in Cismigiu...unde ne-a prins ora 12...venit acasa, pranz, culcat copil...dupa care am apucat si noi sa mancam in tihna pranzul...Cand sa ma intind la odihna...copilul s-a trezit...n-as putea spune de ce, dar nu era nici macar ora 16...Ceea ce nu prea se intampla... Asa ca...am luat-o de la capat cu joaca...asteptand-o pe Diana, care urma sa stea cu el seara. Caci eu si Andrei am mers la Oscar Benton. Nu va voi spune nici cum a fost aici, dar gasiti povestea lui Andrei aici, pe forum. Dupa concert, stiind ca Diana l-a adormit pe cel mic, am dat si o tura prin Amzei, sa cumparam una-alta de pe la Nick-ul si Mega-ul de-acolo. Si acolo am avut ceva peripetii cu niste juni beti critza, care blocasera strada cu masina si nu mai aveau chef sa plece. Si uite-asa a venit si a trecut si noaptea de sambata-duminica... 
Duminica in care, din nou, tanarul ne-a dat desteptarea la 7... Full de energie, cum ii sta bine unui copil de aproape 2 ani. Asa ca...dupa ce-am hranit si am pregatit si masa de pranz pentru el ...am purces spre Kiseleff (aici v-am mai povestit despre asta). Venit inapoi, hranit el, adormit el, hranit noi... Apoi...vreo 2 ore free time for us. Adica stat nitel la vorbe si odihna. Trezirea copilului ne-a readus iar la priza... Eu l-am luat si-am iesit in parc (de data asta parcul Operei, ca de altul nu mai aveam baterii..)-unde-a venit si Diana. Andrei se pregatea de Toto Cutugno...asa ca, seara, am mai profitat nitel de prezenta Dianei...apoi am clacat iar deodata cu copilul...
Recitind ce-am scris...realizez ca dorm mai mult ca inainte, dar ...totusi...sunt mult mai obosita ca inainte. Prin "inainte" se intelege inainte de aparitia tanarului in viata noastra, dupa cum cred ca ati dedus deja... :)

So...voi cum v-ati petrecut week-end-ul? :))

Ce se ascunde in dulapul vostru?

Hai sa facem un test scurt si usor: ia ganditi-va, cam cate haine nepurtate sau aproape noi, cam cate obiecte zac nefolosite si aproape noi pe la voi prin dulapuri, rafturi, casa?? Cate v-au venit in minte in primul minut dupa ce-ati citit intrebarea? Unul? Doua? Trei? Si acum..va rog faceti cativa pasi pana in dormitor, la sifonier (sa zicem): daca-l deschideti si va uitati in el de cat timp n-ati mai purtat rochia aia..sau..aaaa, ia te uita, sacoul ala l-ati imbracat vreodata??

Trebuie sa va marturisesc ca eu una, de cand ma stiu (ca orice femeie, nu?!!:P) m-am trezit ca am dulapul plin cu chestii pe care le-am luat sub influenta unei incantari de moment, dar pe care n-am apucat sa le port veci-pururi. Ori le-am purtat/folosit de cateva ori si atat... Nu ma induram sa le arunc, pe unele nu ma induram nici sa le dau degeaba... Cred ca va dati seama ca povestea asta s-a intamplat adesea si cu achizitiile pentru copil. Ca doar sunt acelasi om, iar obiceiurile astea nu se schimba... :))
Mereu ma gandeam cat de misto idee au aia "din afara" cu zilele alea de garage sale. Stiu ca a inceput sa se poarte si pe la noi, dar sunt rare si, inca, nu prea bine puse la punct. (in sensul ca daca vin 4-5 persoane sa vada ce ai acolo..e cam degeaba..).
Stiu ca s-au inventat si siteuri pe care poti sa pui la vanzare de toate pentru toti, dar de cate ori am incercat siteurile alea si am verificat cate vizualizari aveam pe produsele anuntate..am fost foarte dezamagita. Si este normal sa fie asa, caci probabil multi sunt ca mine: eu vreau sa pipai, sa vad, sa tin intre degete obiectul pe care urmeaza sa-l cumpar. Mai ales cand nu este nou-nout..mai ales daca este obiect vestimentar.. 
Asa ca..mare incantare a fost cand o prietena mi-a spus ca isi va deschide magazin real in care se vor putea expune/vinde haine, incaltari si tot felul de alte obiecte. 


Ieri am primit comunicatul, azi il dau cu mare drag mai departe. Si va invit sa veniti sa vedeti -eu o sa ajung pe acolo sambata!!


Trocatric boutique, locul in care inca nu ai ajuns, dar in care te vei intoarce cu drag, deschide usile larg tuturor! Tuturor femeilor care considera ca hainele trebuie purtate si schimbate, tuturor mamicilor care s-au lasat purtate de val si i-au cumparat puiului lor 5 rochii in plina iarna, tuturor acelora dintre voi care citesc mult si si-ar dori sa cumpere carti multe, care au multe bijuterii, dar s-au cam plictisit de ele, care isi comanda pantofi, dar nu apuca sa-i poarte in sezon, care au investit enorm in rochia de mireasa sau de domnisoara de onoare si sunt perfect constiente ca nu o vor mai purta niciodata, tuturor taticilor dornici de aventura, care au investit in diverse echipamente de schi, patinaj, muzica, etc si au realizat ca nu e tocmai ce-si doreau.
Pe toti va asteptam la Trocatric, locul unde veti putea lasa la vanzare cele de mai sus. Locul de unde puteti pleca cu alte lucruri noi sau putin folosite, pe care le veti gasi la preturi mici si prietenoase.
Veniti si cu copii. Ii ducem la locul de joaca de la mansarda cat stati voi la o vorba, un ceai si o cautare prin camerele nostre.
Programul se va prelungi in functie de dorintele vostre, dar nu va incepe mai devreme de 10 dimineata. Va asteptam sa ne cunoastem sambata,  9 nov, ora 12:00

Trocatric Boutique, str Hristo Botev nr 11, langa Piata Rosetti, 
www.facebook.com/trocatric;  0724536480

luni, 4 noiembrie 2013

1 an si 11 luni

Ieri. Mai avem doar o luna si face doi ani. DOI ANI!!!!!!!!!

Ieri am sarbatorit mancand tort din tortul primit de Tati pentru cei 11 ani de emisiune. :) Bun tort. I-am dat si copilului, desi avea cacao si..aaaaa...cred ca si visine in alcool. Pe alea le-am evitat la portia lui si, oricum, i-am dat foarte putin. (Incep sa ma gandesc ce fel sa fie tortul de ziua lui..cred ca fructe de padure si crema de lamaie sau ceva de genul asta..)
Am fost si-n Kiseleff in trei, iar acolo am dat de Ana si Tudor. Un Tudor pe care-l gasesc mereu mult mai cocotator/curajos/aventuros decat Andrei (da, stiu, nu e bine sa faci comparatii, dar uneori ma trezesc ca le fac, nah!!) . O Ana pe care o vedeam acu' in dreapta, acu' in stanga, acu' in capatul ala, in secunda doi nu mai era acolo. Clar o alearga mai mult decat ma alearga pe mine Andrei. :) (Sac, Ana!!!) Bai...si l-a luat Tudor in brate pe Andrei si eu am ratat momentul (la poza ma refer, pana sa scot camera, pana sa...gata, copiii incheiasera momentul de tandrete..)

Ce se mai intampla pe la noi...destule noi, unele doar in continuarea celor pe care deja le stiti..altele chiar noi-noi...
In 99 % dintre cazuri intelege si merge de mana cand trecem strada sau cand pleaca o masina de pe loc sau cand -dintr-un motiv sau altul- ii spunem asta. Nu exagerez cu mersul de mana, ii spun sa-mi dea mana doar daca e cu adevarat vreun pericol, altfel nu il terorizez cu asta. Asta si pentru ca Andrei este genul de copil care, daca in timp ce fuge sau impinge vreun animalut din ala cu bat si iesi din raza lui vizuala ..te striga si se opreste pana apari iar. Sau se intoarce la tine, daca nu apari suficient de repede. Si, din aceeasi gama, daca vrea sa mearga undeva si tu nu te duci, NU se duce singur (in 99,9% dintre cazuri---ceea ce, pt varsta lui, este foarte mult!!)... Daca-si doreste foarte tare sa se duca acolo -in cel mai rau caz refuza sa vina unde vrei tu...dar nu fuge unde vrea el: doar sta pe loc si..da, plange cu muci si lacrimi de crocodil. E greu sa-l las sa faca asta, dar nici nu pot ceda de fiecare data. (de exemplu ieri seara dorea musai la Opera, la masinile din fata ei. Nu se putea pt ca era inainte de spectacol si veneau masini si taxiuri ca pe strada...sa aduca iubitorii de opera la spectacol. Asa ca...a stat si a bazait aratand cu mana "oco" pana cand o fetita de vreo 7-8 ani s-a dus, l-a luat in brate si mi l-a adus spunandu-i "haide, bebe, nu mai plange, ca te duc eu la mama ta"..bieta fata o fi crezut ca maica-sa nu vrea sa-l ia din mijlocul aleii..:P
Dupa cum cred ca v-ati prins..are in continuare aceasta fascinatie pentru masini. Pentru masinile reale. In fiecare seara dam o tura si prin fata Operei, unde le pipaie farurile si siglele...si-mi arata cum fac "nani" (caci asa stie el ca dorm cand au farurile stinse).  Dupa care, cand plecam, le spune papappa si le face cu mana. Ii sunt dragi ca niste fiinte reale, jur!! De altfel spune papa si le face cu mana si masinilor din fata blocului cand intram in scara, acasa.
Recunoaste si spune Odi (audi) si Matisss :)). Una pen' ca are multe cercuri, alta..stiti de ce..
O are si pentru autobuze. :) Ne-am si plimbat- o statie dus-intors- cu autobuzul. A avut o fericire maxima pe fata, ii radeau ochii de bucurie. O sa mai mergem si o sa facem si poze -cand vom merge mai multe statii. :) (am facut si acum poze, dar n-au iesit ..caci le-am facut cu telefonul..)
A inceput sa accepte mai usor unii copii, pe care-i stie mai demult. Vlad, Matei, Mateo... Dar, in general, tot fetele ii plac. De obicei cele un pic mai mari:). Iar cand n-are chef de copii, sta ce sta cu ei, apoi isi muta discret jucariile in lat loc si..ii lasa balta.Mai ales daca aceia se joaca doar cu jucariile lui si ei nu au altele (pt schimb)..Nu tipa, nu face scandal, doar se muta tacticos departe de ei..:)) Sau, pur si simplu, se cere in alt loc: te ia de mana si zice "papapapa"...ceea ce inseamna in mod clar ca vrea sa se care de-acolo.. :P
In sfarsit e atras de chestiile alea ca niste biciclete pe care se urca si le imping ei cu picioarele..E atras in sensul ca face si el ce trebuie facut: se impinge in picioare si le da vant, pana ieri-alaltaieri se apuca sa le impinga cu mainile ca pe masini:)
A inceput sa se dea mai mult si prin tobogane, balansoare, sa urce, sa treaca pe zona aia de plasa de la locurile de joaca..etc-etc.. 
Iti arata exact unde vrea sa mearga, directionandu-ti caruciorul sau lunadu-te de mana si ducandu-te incotro vrea. Daca-i spui sa te astepte, te asteapta. Dar incet tot nu merge, adica la el mersul tot fuga inseamna... Ma gandesc ca e tot pentru ca iese (inca!) in carucior si se da jos din el doar cand intram in parc...asa ca, nah, recupereaza poate.. (??)

De-o vreme -in casa- una-doua "papapapa" si se duce sa se urce in carut..Iar asta poate s-o faca oricand, adica si la ora 7.30-in pijamale inca, ori seara, cand sa-l bagi la baie... A devenit mare doritor de stat afara..Oricum sta, caci iesim in doua transe, vreo 3 ore dimineata si inca vreo 2 catre seara... Dar, aparent, ar vrea sa traiasca numai afara:)))
Repeta tot ce aude. Nu pot reda cuvintele noi, caci chiar repeta tot ce spunem. Fiecare cuvintel, fiecare gest...e ca o maimutica simpatica foc! 

Are momente in care se joaca singur. Chiar te impinge din camera lui, daca asa are chef. Fie-si ia cate-o carte si se uita pe ea, pe canapea..fie isi plimba masinile...fie isi aseaza sosetele/hainele in sertare:)) (dadadada, ati citit bine..le scoate din sertare..le aseaza apoi la locul lor, foarte concentrat si grijuliu)

Mai nou, de cateva seri adoarme cu poveste de pe cd. Cere "poetea" , "geetzica" (Da, Degetica!!) si ma simt usor vinovata caci nu-i mai povestesc eu...insa e mai usor asa. Drept e ca povestea aia ma cam adoarme si pe mine..cateodata:))

Cu legumele crude nu se impaca. Le refuza categoric. In orice forma incerc sa i le dau.. Doar castravete a mancat la un moment dat, dar si ala pentru ca i-am zis "nuuu...sa nu iei din farfurie ca aia e pentru mine" si m-am facut ca nu-l las, caci stiu ca daca zic nu..face invers... Cert este ca nici macar asa nu l-a dat pe spate gustul sa mai vrea...:( E destul de mancacios, dar si destul de fitzos la mancaruri...gusturile noi le cam refuza, iar pe unele pur si simplu nu le ia sub nicio forma.. Nu-l fortez, ca, nah, mananca destule, dar nici nu sunt happy pt ca ma ingradeste dpdv posibilitati de feluri de mancare... Variez cateva legume..cartof, brocoli (NU conopida), dovlecel,  ardei...cu friptura. Restul de legume le dau prin supe crema sau ciorbe. Sapancul -de 1, maxim 2 ori pe saptamana cu oua prepelita (pe care inca le mananca cu placere)...Peste o data pe saptamana.. Iar seara ne cam invartim in jurul acelorasi chestii...manica cu branza si smantana, gris cu lapte (NU orez, nu il  ia), ghiveci de legume, paste cu branza, paine cu..ceva..depinde ce avem prin casa...placinte.. Cam atat. Mi-as dori sa manance si el carnea ca omul cu dinti si masele..adica altfel decat maruntita si ascunsa printre legume. Nu o mananca. Dar snitel (caci i-am dat intr-o seara) a mancat! Deci nu e ca nu poate ci ca nu vrea///probabil nu-i place asa..cam fara gust..cum iese o carne fiarta... Mi-as dori si sa pape salate..rosii, castraveti, ardei..Acu' s-a si dus vremea lor, taman la vara ailalta o sa mai fie din astea cu gust...:( Ma rog, per total nu ma plang, pana la urma e relativ ok ce mananca... In multe situatii mananca singur...ajutat, adica e de preferat sa-i tina cineva farfuria ca sa nu zboare de pe masa cand ia el din ea... Dar, recunsoc, adesea prefer sa-i dau eu iaurtul (de exemplu) ca sa il termine in 5 minute -nu in 20. Cred ca nu fac bine... :(

Cam astea mi-au trecut prin cap acum.

A!!! Si i-a mai iesit un molar(asadar are 17 dinti!)asa se explica si de ce a intrat iar in faza de balit maxim! Si cand spun maxim -ca sa ne intelegem!!- ma refer la balit de i se uda geaca!!!!Va dati seama??!!!???
Hai ca mai avem putin (inca 3) si terminam si cu dintii astiaaaaaa!!!:)))



Secretul unei zile.

Noaptea trecuta am avut o insomnie destul de lunga, am binevoit sa adorm doar spre dimineata, probabil maxim o ora. Dupa ce ca am dormit ext...