Sunt iremediabil indragostita de el ....

Sa fie urmarea weekenului de la Breaza? Sa fie urmarea faptului ca merge intr-un grup (minigrup,ca-s 7 copii) la inot? Sau pur si simplu acum i-a venit lui vremea sa inceapa sa vrea copii si sa se joace cu ei? Nu stiu...nici nu stiu daca e important.. Important este ca ne-am trezit ca a trecut din faza "nuuu" -ului numai cand vedea ca se apropie un copil, in faza "spunem si lu' fetitza/baietzelul   aia/ala ca..." sau "aratam si copilului ce masini are Adei..ne jucam cu ele..." etc-etc..
Dupa weekenul de la Breaza a tot vorbit de Codin si de Mihaela (mama lui). Apoi, la cateva zile distanta, am fixat cu alta mamica de baiat (de 3 ani si cateva lui) o alta intalnire. A lui Andrei cu Anthonny, pe care nu-l mai vazuse de acum un an, cand se suportau/jucau prin parc... Si a fost ca-n filme, au fugit unul spre altul, s-au luat in brate, s-au tinut de maini. Si apoi a inceput sa-i povesteasca..una-alta...Si apoi s-au alergat si s-au jucat cu mingea si cu masinile si s-au inghiontit si s-au urmarit...Au facut de toate. Si e asa happy cand se joaca cu cineva. Cand cineva se joaca cu el, e asa cumva..mandru??..nici nu stiu care-i cuvantul. Si ..da..independent...Cand fuge cu alt copil nu ma mai vede. Pot sta sa-l studiez, sa-l vad, fara sa ma vada..Si Anthonny i-a aratat "scheme" pe care le stie el. :) Cu mingea. O dadea pe spate, o trecea pe sub un picior sarind..wow...Si Andrei incerca si el sa imite..nici nu conteaza daca ii iesea, important era sa-l vezi cum dorea si el sa ii arate celuilalt ca stie..poate..incearca.. :)
Apoi, la o zi -doua, am ajuns cu el in Ikea. Unde am mers DE MANA, nu s-a smucit, nu a vrut sa darame nimic..am bantuit pe la ce raioane aveam nevoie si am luat ce ne trebuia...cu un baietel super intelegator si cooperant.
Iar ieri ne-am vazut cu Ana si Tudor in parcul lor si iar mi-a placut de ei, caci au fost ok si Tudorul si Andreiul. E bine, caci ne pregatim de mai multe zile la un loc:)  S-au alergat pe la tobogane, pe sub tobogane, au facut schimb de mingi si a alergat fiecare dupa mingea celuilalt... Era Tudor cu o masina intr-un loc, le-a carat si Andrei pe restul langa T ca sa stea acolo unde era el. M-a parasit in favoarea unui alt baietel, wow, va dati seama?!:) Da, ma bucur, dar..sa vedeti ce dor o sa mi se faca de vremurile in care eram preferata lui...:P
Pentru ca m-am simtit abandonata (glumesc, da!?!!!) dupa parc, adica pe la 21.30 am mers cu el si am comandat pizza si paine d-aia cu usturoi si mozzarella. Si ne-am plimbat pe strada vreo 15 minute, pana a fost gata...:) Si a fost iarasi cooperant si ..cred ca stiu care-i cuvantul "mare"! Exact, incepe sa se poarte ca un baietel mare. Cu care te intelegi. Si mai baga si cate-o privire de adult care intelege tot ce-i spui si aproape ca te astepti sa iti dea un sfat intelept..cateodata:)
De fapt..e inca mic, nu-i asa?
Caci acest fel al lui de-a fi ..asa...cumva...intelegator in nenumarate situatii..ma face uneori sa uit ca-i doar de 2 ani jumate..Si nu trebuie sa uit, ca sa nu am asteptari mai mari decat e cazul. Caci la 2 ani jumate inca mai il apuca sa darame, razand si distrandu-se, tot ce sta pe vreun raft prin camera -si, da!, e normal...Inca te mai poti trezi c-o ia la fuga spre cine stie ce zona periculoasa..si, da!, e normal sa faca asa... Inca mai rade cu toti dintii in timp ce-ti darama castronul cu ciorba din mana....Inca se mai amuza punandu-si lichidele din cana pe tricou...inca te mai trezesti ca se duce razand is arunca...fix recipientul din care si-a mancat fructele in cosul de gunoi din fata Operei:) (asta e de acu' doua zile) sau masinuta in cea mai adanca gaura de canal..:))..inca...inca. Faptul ca isi da jucariile (uneori chiar si fara sa faca schimb, numai de dragul de-a avea un partener de joaca...daca da de vreun pusti care-i e simpatic din prima), faptul ca nu mai inghionteste-loveste-etc-etc, faptul ca vrea sa vorbeasca /cante copiilor....faptul ca merge de mana in 99% dintre cazurile in care este nevoie....faptul ca nu face crize pe strada sau prin magazine..asta nu inseamna nici ca nu le va face never and ever de-acum...nici ca este vreun matur fara pereche. Pur si simplu creste...dar e tot mic..nu stiu exact sa descriu aceasta perioada, dar stiu ca-i tare misto...
As spune ca-i cea mai misto, dar stiu ca asa ziceam si acum un an...si cred ca asa voi zice si peste un an:)) Mda, sunt iremediabil in love de acest copil. O fi grav??? :))Nu stiu, dar e tare-tare misto senzatia asta!!

TIASTA?? si despre socializarile din ultima vreme...

Andrei pupand-o pe Maria..

Asta este prima intrebare mai complexa decat banalul "tze?" (adica un "ce" usor peltic) pe care Andrei a inceput s-o puna. Daca nu v-ati prins ce inseamna (desi eu zic ca ati fi putut) va spun ca intrebarea este "ce-i asta?". Si ...dupa cum intuiti deja -intreaba la ceea ce nu stie. 

De exemplu, azi de dimineata eram impreuna in bucatarie (abia se trezise) si-i faceam biberonul matinal.. Se uita pe sus, la obiectele asezate pe dulapul suspendat din bucatarie, si-l aud: "tiasta???" si ma uit...Era acolo un ingeras din ceramica, pus demult- intr-o zi in care cocotam pe sus tot ce se putea sparge in mainile lui... I l-am dat, i-am zis ca este "un ingeras"...a repetat "ngeas"...apoi iar "tiasta?"...adica bine-bine, ingeras, dar ala ce-o fi??!! Si am incercat sa-i explic ce-i ala ingeras...asa cum am fost eu in stare si cum m-am gandit ca va intelege cat de cat...

Sau: ieri imi arata lacasul ala din perete in care se inchide clanta (nu ma intrebati cum se cheama ca habar n-am...) si m-a intrebat tiasta??. Si a trebuit sa ii zic ce este...adica, ma rog, mai degraba i-am aratat caci -asa cum v-am zis- nu stiu denumirea... 

Ma rog, astea sunt doua exemple, dar au fost multe... Asa ca incep sa ma prind ca tre' sa mai citesc si io una-alta..ca, nah! incepe copilul sa ma intrebe TIASTA? si io habar n-am... :))

Si asta-i doar inceputul, nu-i asa?? :))

Buuunnn...sa trec la subiectul urmator (ca s-au strans multe-multe). Ieri am fost in vizita la Maria & Elena. Maria nu-l mai vazuse de cand era mult mai bebelan ca acum...adica de cand nu vorbea mai deloc si nici n-avea rabdarea sa o asculte pe ea ce-i vorbeste... Intre timp el a mai crescut...iar Maria are aproape 5 ani. Adica fix varsta fetitelor dupa care copilul nostru este lesinat. :) Ca-s ca niste mici mamici, il baga in seama, il pupa, ii vorbesc, il mangaie...asa ca e in culmea bucuriei cand da de cate-o fetita pe la varsta asta. (si in parc si prin vizite). Asa ca a pupat-o, a luat-o de gat, a ascultat cum ii povestea ce face la gradinita, a ascultat-o cum ii spunea ceva dintr-o carte, i-a spus si el cat a putut din ce-a vazut in carte, au construit impreuna, s-a jucat si cu papusile ei Disney...apoi s-au si alergat...caci Maria construise o musca din lego si Andrei fugea sa prinda si el "muca-muca"...si radea de numa'!.... Nu stiu cand eu trecut cele doua ore de vizita...si cred ca a fost cea mai linistita vizita la Elena, de cand e pustiul... Presimt ca in vreun an-doi voi sta si mai linistita (acum a fost si Diana, care a mai stat cu ochii pe el sa nu o muste de prea mare drag...sau sa nu-i dea vreun ghiont).

Si Maria e frumusica foc-foc, o mica domnisorica deja, cu tunsoarea ei smechereasca.. :)

Va puteti imagina ca fetita de mai jos este belusa de pe blogul ACESTA ?

ne jucam...

pozam...

Maria draga

vreau si cuburi, dar si culori...

Mai departe...daca a venit vorba de socializari..am mai avut parte de una si saptamana trecuta, cand am fost toti trei la Trocatric (va amintiti ca v-am zis aici despre el?). Am stat la mansarda frumos pregatita pentru copii, impreuna cu fetele Ioanei: Maia si Ada. Si acolo a fost in elementul lui caci ...da, au fost fete, de 6, respectiv 4 ani... si au mai fost si jucarii noi si frumoase, asa ca...si seara aceea a fost pe gustul lui...

masinuta aia chiar nu vrea sa intre in cort?? :)

Cu Maia si Ada

Deocamdata atat. Mai am noutati...mai am sa va mai povestesc...si despre Andrei...si despre seara lui eroica (a rezistat o ora si ceva in Media Galaxy..)...si despre ziua in care am fost eu la plantat copacei (si de aici am poze) si despre nervii mei pe medicul endocrinolog- si de ce am ajuns sa-l schimb... Multe-multe mai am de povestit... Numai ca ziua are doar 24 de ore...si ele nu mi-s suficiente...
Pana atunci..va mai las niste poze...sa vorbeasca ele..:)

profitam de soarele acestui noiembrie...la nisip..

..sau pe tobogan..

plimbam carucioare cu printese...

..sau ne uitam la desene...