vineri, 8 noiembrie 2013

Vorbaretul nostru.. :)

Noi ne-am obisnuit cu el..dar foarte multi oameni se mira de cat de mult vorbeste. Si relativ corect, adica nu are chiar pasareasca aia specifica copiilor de pana-n doi ani.
Acum...obiectiv vorbind..daca sunt si eu atenta la cei din jurul lui, apropiati varstei lui, drept e ca Andrei spune foarte multe. Nimic din ceea ce vede pe drum spre parc, in parc sau..in general..oriunde ne-am afla..nu scapa comentariilor/intrebarilor lui. Si noi ii vorbim mult. Si dintodeauna i-am vorbit mult.
 Cu alte cuvinte, da, eu am fost genul ala de mama care i-a spus cate-n luna si-n stele pruncului imediat dupa ce l-a nascut. Adica ii spuneam tot ce faceam impreuna cu el...n-aveti decat sa muriti de ras sau sa ziceti ca eram tralala...dar eu eram d-aia care-i "povestea" : acum schimbam pampersul, acum ne schimbam hainuta, acum facem aia, acum face aialalta...uite s-a facut noapte, uite crema de fund, uite paturica bleu..etc-etc.. U know what I mean! :)
 Asta poate ca a contat, pe de-o parte. Pe de alta parte..e copil rezultat din doi vorbareti..asa ca, poate ca genetic era normal sa iasa asa ciripitor:)

Ca vorbeste mult este una. Ca m-am trezit ca, deodata, a inceput sa spuna cuvinte fara a fi insistat eu pe ele..asta deja m-a dat pe spate. Ma explic: ne intalnim des prin parc cu Ani. Ani care-l plimba pe Cody. Si dupa Ani vine mereu o gasca de catei. Unul dintre ei este catelul parcului...a aparut acolo cand era Andrei bebelan si-mi dormea pe aleile umbroase..a ramas prin parc, pe langa ghereta de la BGS. I se spune Johnny. Eu, care cum va spuneam mai sus, vorbeam in continuu cu Andrei, ii spuneam de cate ori mi-l arata (mai intai cu un deget intins si fara verbalizare, mai apoi cu deget intins si zicand "Am", iar apoi spunand "caine"..)" Da, mama, e Johnny". Asa cum, cand o vedeam pe d-na Ani in zare ii spuneam "Uite, mami, ne intalnim cu Ani si cu Cody". Ani spunea de cateva luni. Acum cateva zile i-a zarit...si, cand am ajuns langa ei, a exclamat fericit "codiii" si apoi "johniiiii" Da, m-a surprins. Uite ca a retinut cuvintele alea, uite ca..la un moment dat..fara sa insint..le-a spus el... La fel cum aseara a exclamat "Otiiiia" -catre Otilia... Asa cum, deodata, a inceput sa recunoasca unii copii din parc si sa le spuna pe nume..Vlad, Rares, Matei...
La fel se intampla si cu alte cuvinte..tot ce-i spui baga la cap si a trecut de faza in care doar reproduce automat un cuvant..A intrat in etapa noua: leaga cuvantul de obiectul pe care acesta il denumeste si il recunoaste, dupa zile, si-l arata cand il vede...
Balena, dagon (da, nu zice inca r-ul), foc, fal (far), talp(stalp), luna, bota(toba)...sunt doar cateva dintre ele...
Stie ca Fulger MCQueen -de pe noile lui sosete- este cel din carte (nu, nu i-am aratat noi. Cand am ajuns acasa cu ele s-a dus direct la carte si ne-a aratat ca ala este..), asa cum stie si ca "Buca" (Bucsa, da!! :P) cumparat in Cismigiu este cel din carte... Asa cum stie ca figurinele lui cu Pooh si prietenii sunt cei din carte sau de la tv... (il ia pe Puf si-l pune langa ala din carte si zice, aratand cu degetul, unu'- adica ala din carte, doiiiii-cu ala din mana lui). Asa cum stie, cand vede Salvarea pe strada, ca acolo este doctorul: incepe sa faca nino-nino si exclama -gata sa sara in fata ei- doco-doco (da, doctorul)..
La fulgerul de la Opel se duce si striga..fugel...poua..:)))Habar n-am de unde stie..cred ca vreodata cand ploua si fulgera i-am zis eu ca alea-s fulgere sa nu se sperie, ca asa e cand ploua...si o fi tinut minte cuvantul...iar cand l-a auzit si i l-am aratat la masina a facut legatura cu ce i-am zis atunci?? E posibil, oare???!!!???

M-a intrebat cineva (vis a vis de faptul ca, mai nou, adormim cu poveste pe cd) daca el chiar asculta/intelege. Si n-am ezitat sa spun foarte ferm: DA. Caci -in timp ce asculta povestea o si "comenteaza". :)) Pe cuvant!! Asa ca, desi cred ca nu intelege 100%(caci sunt multe cuvinte noi), esenta povestii o intelege. Adica ceva de genul: a iesit o fetita mica-mica cat un deget, dintr-o floare rosie...apoi a parut si-o broasca si a dus-o la un lac...pestii au venit si ei langa Degetica...apoi a venit si-un fluture care a indragit-o si care zbura pe langa ea...si pasarile cantau cand o vedeau...etc-etc...:)
Cert este ca...da, vorbeste mult, foarte mult..iar eu ma straduiesc sa fiu mereu pe faza cand zice ceva nou si se uita la mine, asteptand sa vada reactia, sa-i arat ca sunt mandra de el...ca-l incurajez in ceea ce face...

Da, sa ai copil e fulltime job. Cel putin la acest moment, pentru mine, asa este. Caci vreau, chiar vreau din suflet, sa-l crestem frumos...cu incredere in propriile lui forte...Caci vreau sa-l ajut sa creasca avand credinta ca orice ii este posibil...ca macar poate incerca sa faca un lucru...ca, si daca nu-i iese din prima, e bine sa mai incerce.. Caci fiecare lucru nou facut e asa o maaaare realizare pentru el..si este asa de mandru cand poate sa faca ceva ce nu mai facuse...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu