pa-pa 2013!

Nu voi face bilant de final de an... nu am nici timp, nici stare...

A fost un an...cu bune si rele..ca orice an. Nu stau acum sa socotesc daca au fost mai multe bune sau mai multe rele, au fost de toate...nah...

Din ultima luna va pot spune, pe scurt, cam asa:

Pasiunea pentru litere/numere este maxima. Le stie pe toate, le citeste peste tot (la numerele de la masini, pe firmele de la magazine, pe etichete de haine, pe carti, pe ziare, peste tot...PESTE TOT...). Are litere de baie (de la Bebe Tei, multam' de idee Monik!), carti, puzzle, magneti de frigider, peste tot....

Dovezile mai jos..

in baie....

la frigider, proaspat trezit din somn...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dupa litere si numere vin masinile...inca le iubeste, iar colectia a ajuns la peste 70 de masini...Ma rog, chestii cu roti (caci la astea peste 70 am numarat si avioanele si trenurile si...etc-etc). Asadar inca se fac curse de la camera lui la sufragerie si inapoi..inca se executa parcari..inca se trece cu ele pe sub/peste pod.. 

Iesim si ne plimbam mult...Exemplificari..mai jos..

alergand dupa tati, in parc...

ducand geanta de la aparatul foto..

"pisi" de mall..ducandu-si punga cu lopatica, masini & co

Si ne mai uitam la tv, dar controlat... 

vedeti vreo asemanare?? :)

Sa nu uit! Am fost si l-am impartasit. In biserica era si un cor de copii...cantau.... Dupa prima piesa, la pauza, Andrei -lalalala...de rasuna biserica. Capete intoarse catre noi, zambete... Canta si-al doilea cantecel. Pauza, copilul iar lalalala... Al treilea l-a facut sa-si cam piarda radbarea, asa ca in pauza, in linistea aia aproape perfecta se aude un gataaaaaaaa!!! papapa..a tati (care ne astepta afara). Apoi o atinge si pe tanti din fata noastra "loc-loc!" (era la mine-n brate si nu eram chiar in fata)...Finally se termina cantarile, stam la coada, inghite vinul, mananca painea si iesim victoriosi!

Cam atat despre acest final de an... Va doresc noapte frumoasa, zile libere frumoase si...un an nou bun-bun-bun!!!

Ne auzim/citim la anu'!

scurte-scurte-scurte rau...

3 momente de mandrie maxima pentru copilul detinut! 

- De dimineata am fost sa-i ia sange. La Medsana. A fost un erou! Am intrat toti 3 la recoltare, a plans nitel (mai degraba marait, de fapt) cand l-a intepat, apoi a mai marait (nu plans!) si a tot spus gata-gata...a matis..acasa... Pana au terminat alea cu cele 3 eprubete!! Eu una am imbatranit vreo 10 ani, plus ca mi se parea ca nu se mai umplu cele 3 eprubete!!! :( Nici Andrei Sr nu arata foarte bine, avea o fata cam lunga:). Concluzia: copil erou, parinti cu neuroni minus, cele mai lungi..??..minute din viata noastra. (copilul recita, printre maraieli si gata-uri, marcile de masini preferate, ce-si doreste de la Mos, etc,etc...)

- Aseara cu cartea cu litere si cifre. La litera q- o specie de nu's ce papagal. Il arata si spune...

Puiul manica pane (puiul mananca paine) si apoi ridica niste ochi super sclipiciosi si fericiti spre mine .... Bai, m-am topit toata. Toata!!! La cateva secunde ajunge la k- unde era desenat un kiwi si "Adei manaca kiui". A doua topeala instant.

- Inainte de somn. N-avea chef de Degetica, desi aia mergea acolo, ca fond sonor..Ma pune sa-i cant. Cere clar ce sa-i cant, imi da instructiuni exacte. Din fericire in 99% dintre cazuri le inteleg. Apoi:

 - mani nuuu canta

- sa nu mai cant?

- nuuu..poete!

- sa-ti spun poveste?

- daaaa

- bine, mami. a fost odata un baietel care se numea Andreiiii....si care iubea mult joaca

- A nip! (la nisip) 

- daaaa...joaca la nisip

- masina, thomas (v-am zis ca e de-o pelticenie adorabila??!!! va imaginati cum suna cuvantul masina??)

- da, Andrei se juca cu masina si cu thomas, la nisip... Si cum se juca el la nisip cine crezi ca a venit la el ca sa se joace cu el?

- tetitzaaa

- da, a venit o fetitza... si Andrei s-a bucurat cand a venit fetita si s-a jucat impreuna cu ea cu masinutele si cu trenul...

- galeata, patata...

- asa, da, si cu galeata si cu lopata...

- etc,etc,etc,etc...Cert este ca am inventat IMPREUNA o poveste. Mi-a placut! :)

That's all for the moment!

2 ani de Andrei Stefan

Gasca vesela de pe tort.

Pe 3 Decembrie -ieri- a facut doi ani... a avut si vizita de baietel mai mic, Alex. Eram foarte curioasa cum va reactiona, caci era pe teritoriul lui si Alex e mai mic decat el si..aveam emotii, ce mai! :). A fost rezonabil. A inceput cu "nununu", a continuat cu unul-doua ghionturi, apoi cu ingnorare, abia la sfarsit cu "Alecs-Alecs" si mers dupa el prin casa :).

A primit tot felul de daruri..a fost bine...a fost bucuros de tortul cu gasca vesela a lui Miki...si-a bagat degetele in ele, si le-a supt, a incercat si ornamentele de martipan, dar nu l-au incantat...

Acum un an...avea o viroza oribila, febra si nu intelegea inca ce-i cu micul tortulet pe care l-am luat doar asa...ca sa fie ceva...in drumul dintre job si casa. Nu aveam chef nici noi de nimic, era prima lui boala serioasa (de altfel a si durat muuult si n-a iesit din casa vreo 3 saptamani)...

Acum doi ani...azi aveam deja o zi de cand il nascusem. Il vazusem si il tinusem in brate. Ma plimbam (ca teleghidata) pe holurile spitalului. Intre salon si sala unde era el. Noua mea viata incepea, dar eu inca nu ma prindeam ce avea sa urmeze, daca ma voi descurca, daca va fi bine el, daca vom fi bine noi... Inca nu intelegeam nimic, in afara de faptul ca aveam din acel moment o super-mega responsabilitate...

Doi ani de Andrei Stefan...au trecut doi ani..

Gagalicea de 46 cm si 2,240 kg (minuscul, nu-i asa??) are acum 92cm si 14,300kg. Este o minune ce fel cresc copilasii, cat de repede, de te intrebi din ce, frate, cresc asa? 

Decembrie 2011, la externarea din spital

Decembrie 2013, acasa..intr-un moment de..liniste:)

Doi ani de Andrei Stefan...

Greu uneori,  usor ca o floare la ureche alteori, frustrant alteori, dar..intotdeauna..ALTFEL decat orice altceva stiam eu ca poate sa insemna viata asta. Undeva in sufletul meu a aparut ceva ce stiu ce n-o sa dispara niciodata...un gand permanent la el. Gandul asta, pe care-l port mereu in mine, indiferent ce fac, indiferent unde sunt...fie ca sun sau nu sun sa verific ce face...

Inca ma mai intreb si, cu siguranta, ma voi intreba pana in ultima clipa, daca fac bine ce fac ...daca e suficient, daca e cel mai bine, daca il ajut, daca gresesc, daca..daca...

Ce i-as dori copilului nostru ...??

Sa fie mult si bine sanatos.

Sa fie mult si adanc vesel si ferice. 

Sa isi pastreze zambetel si rasul de-acum si peste 10..si peste 20..si peste 30 ani...forever...

Sa stie ca dupe ce cade, se va ridica mai puternic...si ca juliturile din genunchi si zgaibele din barba il vor ajuta sa invete ca si daca doare si lasa urme, tot trece...

Sa priveasca mereu inspre inainte, iar inapoi numai cand vrea sa rememoreze lucrurile care l-au invatat ceva... 

Sa stie sa asculte oamenii si cand tac si sa-si aleaga in jur oameni care sa-i bucure viata...

Sa stie sa intinda mana -cand i se intinde o mana..

Sa fie Om. Sa fie Om. Sa fie Om.

Si sa stie ca, oriunde s-ar afla el, oriunde ne-am afla noi (parintii), iubirea noastra fata de el este una neconditionata si vom fi langa el de cate ori isi va dori sa fim acolo. Ba chiar, cateodata, si cand nu-si va dori sa fim acolo noi tot vom fi..pentru ca nu ne vom putea abtine :)))

La Multi Ani, Andrei Stefan! Tati si Mami te iubesc mult de tot! Asa sa stii! :) :P

DA, SA TRAITI!! :) Sau: o dimineata ca oricare alta.

Intre 21.30-22.30 adoarme. Peste noapte, cand se trezeste, nu mai striga dupa mine ci vine direct...asa ca in jur de 3.30-4 a.m. (cam asta-i ora la care se trezeste- daca se mai trezeste) sar din pat cand deschide usa de unde dorm si il duc inapoi la el. Bonus de trezire: mama in pat cu el. Caci, da, raman la el in camera-pat. Dormim impreuna acele ore ramase pana spre dimineata. 

Undeva catre ora 8 (plus minus juma' de ora) incepe fosgaiala prin pat...il aud si-l simt. Ma prind ca se pregateste de trezire. Brusc cineva ma apuca de fata. Eventual ma pupa. Eventual. (mai rar in ultima vreme). Eventual imi arde una -dar cu dragoste, nah! ce sa zic. (si asta tot mai rar) Apoi cineva mic, dar puternic, se ridica pe vine in mijlocul patului si incearca sa ma ridice si pe mine...pe mine, care-as mai intarzia nitel prin pat..macar sa ma intind si sa-mi trosnesc oasele...Incearca- adica ma trage de ..cap/par/gat/ce apuca. Ma ridic, se agata ca liana de gatul meu:

-ACOLO!(degetul intins indica usa camerei)

Apoi, pentru ca maica-sa nu s-a miscat cu suficient de mult talent sau viteza..si pentru ca maica-sa inca nu e in picioare cu el in brate..continua:

-ACUM!!

Ok, ok, ho, ca ma misc si io cum pot!!!!!-il bodoganesc eu in gand...

Iesim pe hol. Talpile mele goale iesite din caldurica paturii nu-s fericite cand dau de parchet rece...coloana mea geme usor sub cele ???vreo 14 chile de copil agatat de gat...dar continuam mersul pana la usa de la bucatarie.. 

-ACOLO, ACUM, LATE!!!

Depun icra in scaunelul de masa...ma apuc sa bajbai dupa lapte, biberon, apa plata, diverse... La momentul in care ii agit biberonul, se distreaza copios si ma imita. E ca un mic barman care face coctailuri,..agitandu-si amuzat manutele in sus si-n jos... Rade. Parca mi-a mai fugit somnul cand il vad/aud... Gata. Preiau icra si-o mut inapoi in pat, unde-i las bibi si alerg la baie sa ma spal repede pe dinti si-apoi in bucatarie sa-mi iau repede Eutyroxul. Aud usa de la dormitorul celalalt. A iesit Tati...gata, icra e lasata pe mainile lui .,.eu pot sa-mi fac cafeaua ...

Buna dimineata si voua!!! :)

p.s.

ACOLO, ACUM ,LATE..sunt spuse pe tonul cel mai categoric auzit vreodata! Nu suporta amanare, nu suporta discutii...Normalish....:))