inainte de...

Nu calatoresc pentru a ajunge undeva, ci pentru a pleca. Calatoresc de dragul de a calatori. Marea aventura este sa te pui in miscare - Robert Louis Stevenson

Cine ma stie de mult timp stie ca-s mare iubitoare de calatorii.  Cand eram mica si mergeam cu ai mei in campingul Mamaia Nord, erau multi straini cu rulote...cu biciclete prinse pe ele, cu tot felul de barcute, placi si nebunii pe care doar la ei le vedeam (nu uitati ca eu eram "mica" ;prin anii 80...). Visam ca intr-o zi sa am si eu una...sa plec si eu ca ei in vacante...cu rulota si..cu un caine. :))
Acum niste ani (destul de multi) visam sa am o....uite, asa ceva

Nu fix modelul asta, dar ati prins ideea....Se pare ca visele din copilarie nu disparusera...in orice caz nu total...Sa ma urc in ea si sa iau drumurile in lung si-n lat, oriunde, oricand..si sa casc ochii si sa-mi umplu sufletul de alte si alte intamplari, de alte si alte imagini...

In timp, mi-am uitat sau mi-am adormit visul asta..nici nu mai stiu exact...
Probabil cand am inceput sa ma prind ca a fi ..adult (beah..ce nashpa suna!) inseamna sa mergi la munca,a dica sa ai concediu limitat pe an..ca sa nu mai vorbesc ca iti mai tb si niscaivai banutzi ca sa stai "toata ziulica" pe drumurile lumii..(caci nu ma gandeam doar la drumurile patriei..)

Oi fi adormit sau uitat visul, dar focul din calcaie nu mi l-am stins, a continuat sa arda si m-a dus pe unde si cum a putut el sa ma duca...  In ultimii ani, din motive cunoscute:), e acolo mocnit..nu-l intretin caci se cam intretine singur, dar nici nu il bag foarte tare in seama..... Insa astept... Astept cuminte sa il las sa isi faca iar damblaua si sa ma poarte. Cuminte, in sensul ca evit sa ma gandesc la ceea ce-momentan- nu se poate intampla.

Insa cand vine vorba de-o plecare undeva...oriunde ar fi ea, oricat de scurta ar fi ea...well...ala-i momentul in care circuitele din creierasul meu dau "liber" arderii din calcaie. Si o simt cum se starneste, nebuna!!! :) Si atunci sunt a ei in totalitate si visez si ma incarc de starea de "fug putin dintre betoanele astea bucurestene". Si mi-e bine. Daca-i loc nou- este emotia primei dati; daca-i loc stiut este emotia revederii dimpreuna cu amintirile mai vii sau mai estompate ale fostelor vizite pe-acolo.
Acum, de exemplu! Tulcea. Pai prin Tulcea am ajuns sigur candva..cand eram mica si mergeam cu ai mei in Dobrogea. An de an, vara de vara, mergeam cu Dacia alor mei, cu toata familia, catre satul dobrogean Iulia. Luam bacul de la Braila la Macin. Oooooo..bacul ala, la care stateam de benganeam la coada si, dupa ce urcam, faceam vreo suta de ani pana traversam Dunarea. :)) (o mai exista bacul ala...sau l-or fi modernizat?).
Au trecut 30 de ani de atunci, pe putin, dar imi amintesc fiecare scartaitura a lui..fiecare inclinare pe valuri, fiecare gol in stomac avut la leganarile alea... Imi placea si-mi displacea deopotriva trecera cu bacul a Dunarii.... Era bucurie dar si frica, stari amestecate, iar cand masina cobora si eram pe cealalta parte rasuflam usurata. Imi amintesc drumul pana in satul unde mergeam...sat in care ai mei aveau o familie de prieteni-el grec, ea bulgaroaica (sau invers?). Imi amintesc ca drumul pana acolo trecea pe langa paduri inundate de Dunare, pe langa balti cu nuferi unde opream sa culegem...pe langa balti cu broaste, pe care Diana le mai prindea si o speria pe Mama cu ele:))... Macinul mi se parea (chiar si atunci) mic si uratel foc... Satul Iulia si muntii Dobrogei imi placeau tare-tare.. Acolo era putul adanc-adanc din curte: singura sursa de apa a familei. Acolo erau magari multi pe care incercam sa ma urc:). Acolo erau gastele galagioase si sss-itoare...acolo erau ouale clocite, pe care le-am spart ca sa ma joc de-a "facutul omletei" si era sa mor de la mirosul oribil imprastiat de ele. Iar tanti era sa moara caci -se pare- sparsesem ouale pe care le clocea closca. (pai cine-a pus-o pe closca sa plece de pe ele???!!zau!!). Acolo erau pisici si purici care ma ciupeau si faceam niste blande de alergie oribile.. Acolo era pamantul crapat adanc de seceta si atata uscaciune cum nicaieri nu mi-a mai fost dat sa vad vreodata. Acolo mancam o friptura de gasca cu un sos bestial... tanti aia o facea...daca ar mai trai (dar cred ca nu mai traieste) i-as cere reteta:))
Tulcea era -pentru noi- un oras prin care doar am trecut. De cateva ori. Dar..ideea ca merg atat de aproape de locurile alea cu amintiri de cand eram mica..ma incanta...

Ah, daca m-am intrebat de bacul ala antic..ia sa vedeti ce-am gasit...

Buuun...v-am turnat amintirile mele din copilarie...acu' sa va zic si ce mi se pare foarte tare la Rowmania. Ati auzit de Tour International Danubien (TID)???!!!! Deci mie mi se pare FOARTE TARE!1 FOARTE TARE, pe bune, sa faci asta! Va puteti imagina ce stari misto tre' sa ai cand faci asta??!!!??:)) Daca nu stiti ce-i aia...iaca aici detalii.

Gata pentru azi. Urati-ne weekend placut, va rog! Ceea ce va dorim si voua :)

atat de multe..

Mult timp n-am mai scris, de mult timp am promis (pe FB) detalii despre cum am inteles noi ca avem bona mincinoasa si nebuna... N-am apucat, nu stiu nici acum ce/cat apuc sa scriu...
Pe ea am dat-o afara fara sa fim acoperiti (adicatelea fara sa fi gasit ceva in schimb), multumesc lui Dumnezeu ca nu i-am crapat capul in seara aia, caci mult nu mai aveam...JUR!
In paralel..incerc sa ma acomodez cu locul cel nou unde mi-e munca..nu prea imi iese...dar merg mai departe caci asta-i viata, nu? :)
Cautam bona, vedem ce trece de sita convorbirii telefonice initiale...mergem si pe varianta gradi private - daca nu gasim bona in timp util...Deocamdata mai avem matusa libera, dar in cateva zile asta se va termina... Va tinem la curent daca om ajunge iaca asa la gradi germana sa stiti ca nu ne-am propus asta, da' asa a fost sa fie..:)
Sunt multe, sunt foarte multe, mult prea multe sa mai apuc sa le scriu. Uneori sunt prea multe si sa mai apuc sa ma gandesc la toate. Vi se pare ca simtiti printre randuri o oboseala care incepe sa isi spuna cuvantul...? Nu vi se pare..ea este acolo... Sunt atat de dezamagita de aceasta ultima intamplare...si atat de furioasa am fost...pe mine ca mi-am lasat copilul cu o cretina si mi-a luat mult prea mult sa ma prind de asta...eeeei...mda...asta e... Am, totusi, asa...cumva... un feeling bun...ca vom iesi cu bine din toate. Una dintre ele...s-o intampla aia care "trebuie" sa se intample, caci incep sa imi recapat atitudinea aia mai putin "agitate" de dinainte de copil..adica ma reintorc la ideile mele de atunci "cand ceva e dat sa se intample se intampla..." si "daca se intampla un lucru, inseamna ca nu-i degeaba"...Si altele de genul asta, u know what I mean, isn't it? Ca va fi bona, ca va fi bona si gradi program scurt, ca va fi gradi particular cu program lung ...cumva le vom scoate la capat...cumva s-or aseza ele..ca doar nu suntem nici primii, nici ultimii care traim din astea...

Ma concentrez pe ce ne ofera frumos zilele astea.. Si gasesc destule. Din fericire asta e modul meu de-a fi...cand sunt in situatii nashpa, privesc doar spre chestiile misto si asa ies cu nervii intregi din ele!

Am o prietena...v-am mai zis de ea...cu copil mai mare cu aprox 6 luni ca Andrei. Cea cu "tara de la Breaza". Mereu a fost saritoare...n-o sa uit ca prima baita acasa a lui Andrei ea i-a facut-o...
Iesisem din spital, venea seara, nu simteam ca m-as descurca sa-i facem baie..(in spital il spalasem la chiuveta, in cadita era cu totul si cu totul altceva..dupa mintea mea). Si mi-a zis "vrei sa vin eu sa-i fac baie?". In cateva ore era la noi, desi avea si ea copil mic acasa, strabatuse orasul intreg (caci stam la mama naibii una fata de cealalta) ca sa ajute. Ei, bine, si acum s-a oferit sa stea (cand va fi nevoie, pana iesim din impas...daca va fi nevoie) cu amandoi copiii. Sa-i scoata in parc, sa le dea pranzul, sa-i culce (aici se intreba daca o sa se lase si A adormit, caci al ei e genul care-adoarme in 10 minute cand i se citeste..)...tot tacamul.  Am zis sa merg cu el, la ei acasa, aseara, sa o las cu amandoi si eu sa plec vreo ora-doua..sa vedem cum e. Cum reactioneaza ei, nu cum se descurca ea... Asa ca..seara noastra a aratat cam asa:
-pe la 19 inca incercam sa conving pe A sa iasa din casa. (noua moda e ca NU mai vrea sa iasa..prefera joaca cu toate cele ale lui ..asa ca e o intreaga munca de convingere sa il mai scoti...). Hai, mami, ca mergem la Codin si la Mihaela..hai, mami, ca te asteapta Codin...".. Nu si nu si nu...
-pe la 19.20 ma suna Mihaela..fi-su ne astepta..A refuza iesitul..Minunat. Cica "da-mi-l mie la telefon" I-l dau..ii repeta si ei  "nu plecam de-acasa...nu mergem la Codin si la Mihaela..stam toata ziulica in casa"..etc-etc. Codin aude si se pune pe plans.. Andrei nimic...de neclintit...
-pe la 19.30 imi priveam consternata copilul care se juca si NU avea gand de iesire... Renuntasem sa mai inventez chestii pt convins...renuntasem la ideea ca vom merge la ei...
-pe la 19.40 il vad ca incepe sa-si adune niste carti intr-o punga si il aud "mergem la Codin si la Mihaela sa ii aratam lui Codin cartile noi".Hait! Tati imbraca repede copilul, fug si io sa trag niste ceva-uri pe mine sa nu carecumva sa se razgandeasca daca nu ma misc ca la armata...Recapitulez in minte..pe drum spre lift..apa am luat, servetele am luat, haine de schimb daca o transpira..n-am luat, dar lasa ca are ea Mihaela daca o fi cazul...sigur am mai uitat ceva, dar o sa aflu pe traseu...sau n-o sa aflu ceea ce va insemna ca, de fapt, n-am uitat nimic, nu? :))
-pe la 19.50 ne urcam in masina, sun la M sa-i zic ca venim.. Imi dau seama ca, fiind noi pe drum de seara spre vizita, sigur o sa-l apuce ora de cina pe-acolo...stiu ce copil avem la usa si la foame face ..nu, nu urat, dar HOTARAT!!!, asa ca verific cu ea si daca are ce sa-i dea si lui sa manance (adica verificam ca ea detine si chestii pe care le consuma al nostru, caci seara nu mananca orice..)
-pe la 20.10 ajungem...
Se saluta si...haide la joaca, in camera lui Codin... Asta dupa ce depasim faza "vleau in curte, melgem in culte, nu stam in casa" caci pe ei mai mult la curte i-am vazut si ...in graba plecarii...cred ca am uitat sa-i mentionez Andreiului ca acum NU la Breaza mergem..ci la apartamentul din bloc din Bucuresti (unde-am mai fost doar o data...acum mai bine de jumatate de an, deci clar A nu mai tinea minte)
Normal ca la ora aia n-am mai plecat nicaieri, asa ca n-a apucat sa ramana singura cu ei, dar e clar ca s-ar descurca..Genial cum poate functiona la ei copiatul a ceea ce face celalalt: a vrut unul la masa, a venit si-al doilea (care initial nu dorea masa. ghiciti care-a vrut la masa??!!! :P); a vrut unul la spalat pe maini..si celalalt dupa el...etc-etc-etc...
Cert este ca..pe la 21.45 inca nu puteam sa iau Andreiul de acolo.."nu plecam, ramanem la M si la C" "mami, e noapte, mergem sa dormim si noi, uite si ei tb sa se culce" "nuuuuu...nu plecam...dormim cu M si cu C." si s-a dus si-a stins si lumina... Evident ca nu avea chef de somn..I-am lasat pe ei trei  sa se distreze cum or putea si m-am dus pana la bucatarie si de-acolo tot auzeam chiote, chicoteli, rasete....
Intr-un final, adica dupa 22.00 si dupa reprizele de plans ale ambilor cavaleri, am reusit sa plecam...

Ca tot va spun de etapa "nu iesiiiim" a Andreiului. Acum doua seri l-am putut scoate doar spunandu-i ca mergem la librarie, ceea ce am si facut, caci noi nu ne pacalim/mintim copilul... Asa ca am mers toti trei la Humanitas Kretulescu (iar, da!) unde a stat O ORA (minim) ca sa.."citeasca". Toate cartile pt copii lasate la dispozitia lui...cu litere, cu numere, cu trenuri, cu animale..nimic n-a scapat nerasfoit..  Ce sa mai mergem in parc dupa aceea..cand am iesit era seara, era 21..si a decis "e seara, mergem acasa!":))

Cu toate ca se lasa greu scos din casa..am reusit sa ajungem duminica si la Ferma Animalelor. A si hranit animale, unele i-au placut mai mult(iepurii, capritele), pe altele le-a si ignorant (strutul).. chestia aia pe care se sare l-a bucurat nespus, desi NU a sarit pe ea..doar alerga de la un capat la altul..sus si jos..pe ea... Micile locuri de joaca i-au placut.. A vrut, apoi n-a mai vrut, apoi a vrut iar sa calareasca si el ponei..N-a calarit, caci cand dorea el iar, se facuse si super tarziu si coada si soare...A si mancat acolo...I-am dat (prima oara in viata lui!!) si-a scuipat  pen' ca nu i-au placut cartofii prajiti (ce bineeee!)

A...ca mi-am adus aminte de "placut"....Cand ii place ceva din ce face/mananca/etc...are un refren gen "ne jucam toata ziulica in casa" sau "mancam toata ziulica cereale" "nu iesim deloc-deloc..stam si citim toata ziulica toate toate cartile"... Incerc sa-mi dau seama daca a luat-o de la mine, de la Andrei, de la Diana sau...de unde..? Nu c-ar fi foarte important de la care a a luat-o, dar spusa de el suna atat de hilar...:)))
Are acest refuz de-a iesi afara...o fi de la ce s-a intamplat cu ultima bona..o fi doar o etapa in cresterea lui...nu ma prind.. Mai aud si pe la alte mame (cu copiii prin jurul varstei lui) ca patesc asta... Devin extrem de interesati de joaca cu jucariile lor...or what??!!??

Ca de final..sa va aruncati un ochi pe aici. Si, daca stiti parcuri prin Tulcea, ceva locuri de joaca, dati un semn! :)

p.s.
Cand oi putea, oi pune si poze!