Asa ca..lectia majora a fost ca tre' sa am in casa TOATE medicamentele eventual utile in astfel de situatii. Am mai inteles ceva, cand vine weekendul e mai bine sa am si bax de apa si paine si tigarile mele (mda...am vicii)..caci poate ca nu apucam sa mergem la cumparaturi impreuna si, nah, fara astea nu se poate.
Iesiri parcuri/weekenduri
Trecand mai departe..viata noastra arata, in ceea ce priveste obiceiurile, la fel..Iesim mult, prin multe parcuri, mai ales in weekenduri..Am mers in continuare in cele pe care le frecventam inainte, am mers mai des si-n cele care acum ne sunt mai aproape (Herastrau, Bordei). La capitolul acesta nu-s mari schimbari, pentru ca eu mereu am mers cu el prin tot orasul, pe la toate parcurile dorite...Uneori mergeam in trei, dar de cele mai multe ori (mai ales de cand lucrurile se stricasera rau intre noi, adultii) eram doar eu cu cel mic. Asadar si inainte moarta -coapta, aveam sau n-aveam chef, in weekend scoteam Andreiul in parc. Asa ca, rutina asta cu iesitul e la fel, iar asta stiu/simt/vad este foarte bine pentru el..
In ceea ce ma priveste pe mine, cu noul meu statut, a disparut frustrarea care uneori mai aparea mai ales peste weekend. Explicatia este simpla, cand locuiam impreuna desi, teoretic, sustineam ca nu am asteptari..practic le aveam. Adica mi-as fi dorit din cand in cand si eu, in weekend, sa stau in casa si sa fac "altceva" (asta insemnand orice, nu neaparat ceva pentru mine, dar posibil si asta) si sa iasa tatal cu copilul. 2-3 ore. O dimineata sau o dupa masa. Sa nu fie nevoie sa fiu mereu prezenta, la toate iesirile. Sa iau si eu "o pauza" de iesit sustinut, sambata dupa sambata, duminica dupa duminica. Mai mult, cand vedeam prin parcuri tati cu 1-2 copii dupa ei, invidiam sincer femeile alea care erau acasa. Chiar daca erau acasa ca sa faca mancare sau ca sa spele sau ca sa..??...undeva, in adancul meu, le invidiam. Mi-a trecut. :)
In ceea ce priveste "adaptarea" lui...In primele zile a fost cel mai greu..in primele zile au fost cele mai multe intrebari, cele mai multe "eu vreau inapoi sa stam toti trei in casa lui tati". Usor ele s-au rarit, daca ma gandesc bine nu am mai auzit de multa vreme "sa fim toti trei", am auzit doar ca vrea si acolo. Acest "sa fim toti trei" a devenit "sa mergem la tati si sa stau si cu el in casa dintai" (asa ii spune). Cred ca am explicat cat am putut eu de clar si de pe intelesul lui ca mami si tati nu mai sunt prieteni, ca nu mai pot sta in aceeasi casa, ca nu se mai iubesc..ca il iubim (pe el) in continuare, foarte mult..ca suntem prieteni (amandoi) cu el..etc-etc..si pana la urma se pare ca macar ideea ca "mami cu tati NU MAI"a ajuns la el.. Suntem inca la inceput de drum, atat eu cu cel mic, cat si noi, cei doi adulti implicati..asa ca, invatam si suntem in plin proces de asezare a lucrurilor...
Oricum in aceasta luna s-a vazut si cu tatal lui, fie la noua casa, fie la "cea dintai".
Dupa cum am spus de la inceput, eu sunt printre (citesc ca putinele!!) mame "divortate" (improrpiu spus, caci n-am fost niciodata maritata), dornica sa vad ca ei doi, ca baietii, isi au relatia lor/lumea lor/povestea lor. Chiar cred cu tarie ca asa e bine!
Vacantele.
Eu stiu ca sunt parinti despartiti care-si mai fac vacante impreuna si mai stiu si ca asta ar fi benefic pt copil. Cel putin asa zic specialistii care-au studiat/scris despre asta, ca nu-s eu experta pe felia asta. Cred, insa, ca acolo or fi altfel de relatii intre parinti, adica mi-e greu sa cred ca daca aia doi nu se mai suporta pleaca in vacante cu copilul impreuna, asa, doar ca sa-si mai sparga capetele de cateva ori pe zi si-n vacanta.. La noi nu cred ca va fi cazul, dar noi nici inainte nu prea ne-am facut vacante impreuna.. Vacantele lungi ale lui Andrei mic au fost cu mine si cu Diana. (cele de 10-14 zile). Anual, in fiecare vara, mai era si o vacanta in formatiunea trei (mami-tati-andrei), constand in cateva zile la Costinesti, la Vox. 3-4-5 zile. Niciodata mai mult. Si mai erau weekendurile prelungite, adica 2-3 zile, doar eu cu el. De obicei Breaza/Sinaia.
Anul 2016 este primul an in care (pentru ca la munca din luna ianuarie m-au pus sa-mi fac programarea concediului pe tot anul), stiu exact cand vom pleca la mare. Stiu si unde, stiu si cat vom sta, ba chiar am achitat (din februarie) si avansul. :)) . Abia astept vacanta asta!
Mai stiu ca o sa dam o fuga la munte (o prietena mi-a recomandat Club Vila Bran.), am citit despre ea si pe la Adriana... cred ca o sa dam o fuga.. Nu stiu exact cand.
In orice caz, anul acesta nu iesim din tara. Nu am apucat sa fac nimic in directia asta, in plus am alte prioritati financiare, achizitia unei case noi fiind cea majora.
Casa..cartierul..
S-a obisnuit cu casa, cu noul cartier.. As spune ca mai mult el decat mine...Fiind in nord este o zona foarte verde si foarte linistita...sincer e o bucurie sa te trezesti dimineata cu mierle si vrabii si cu tot felul de ciripituri la geam :).
Drept este ca eu, stiind ca e o solutie de tranzit, nici nu ma straduiesc sa ma obisnuiesc prea mult. Si el stie ca este o solutie de tranzit, asadar asteptam (mai mult eu decat el) sa rezolvam cu vandut proprietatea mea, cumparat ceva mai mare...si stabilit in casa noastra. Baidauei, nu stiti pe nimeni care vrea o garsoniera SUPERBA (..:P) la Mall Vitan? Am eu una de vanzare. :)
Ah, v-am zis ca bantuim parcurile, da?
 |
| Tineretului |
 |
| Bordei |
 |
| Bordei |
 |
| Oraselul Copiilor |
 |
| Oraselul Copiilor |
Povestea cu "vreau sa fim din nou impreuna toti trei" o sa mai dureze, chiar ani de zile. O sa rabufneasca ocazional, in special daca tatal nu se va ocupa (mai) deloc de el si nu se va implica in viata lui. Sfatul meu e sa reglati si aspectele legale (chiar daca nu ati fost casatoriti), gen pensie alimentara, program de vizita etc. Pentru iesit din tara o sa ai nevoie mereu de procura din partea lui.
RăspundețiȘtergereFinanciar sunt reglate. Programul de vizite e în curs de reglare, parțial reglat,dar Andrei e încă dependent de mine cu unele chestii. Gen: nu a adormit seara fără mine. De fapt mint, a adormit cu sora mea sau cu altcineva, dar niciodată cu tatăl.. Nu ca ar fi încercat..
ȘtergereDa,ma gândesc și eu multe o sa tot revină..întrebări..dorințe..
Sunt foarte sincera cu el,fără sa intru în detalii care ar putea sa lezeze pe celalalt părinte, mai ales ca Andrei împrumuta imediat starea sau atitudinea mea..
Mai demult, când am spus eu ca nu mai sunt prietena cu tatăl lui,imediat sărise și el"nici eu nu mai sunt". Am explicat pe îndelete, dar ca pentru 4ani, ca nu e asa..de ce nu e asa..etc
Greu.
Totuși mai ușor acum.
Parca.:-)
Draga Vio, iti doresc o acomodare cat mai usoara la viata in doi, sa va obisnuiti repede cu toate schimbarile si sa va bucurati din plin unul de altul.
RăspundețiȘtergereIn calitate de fost copil de mama divortata iti pot spune ca intrebarile vor tot aparea, pe masura ce Andrei va realiza tot mai bine ce inseamna divortul parintilor. Dar copiii au o capacitate incredibila de intelegere si cu siguranta se va adapta usor la schimbarile din viata voastra.
Te imbratisez cu drag!
Multumesc frumos, Raluca.
ȘtergereEu am crescut intr-o familie intreaga..pana cand Mama s-a dus pe-o aripa de inger..asa ca, este asa de complet diferita situatia asta ca uneori nu stiu de unde s-o apuc.. Efectiv invat din mers, ma adaptez..