ras, harjoneli, personaje imaginare, soapte si doar o luna pana la 3 ani!

Stiu ca este un cliseu, dar o sa spun si eu...Doamne, cand a trecut tot timpul asta? Avem baiat de 2 ani si 11 luni, mai e un pic si face 3...da, tot cliseu este si sa spun ca nu-mi vine sa cred ca-i asa de mic-mare laolalta:)
Cateodata...faptul ca vorbeste asa de mult/bine, faptul ca este in stare sa si verbalizeze niste sentimente (iubire,suparare,frustrare) si ca, in general, este cooperant..ma las indusa in eroare si cred ca-l tratez ca pe un copil mai mare. Ma trezesc ca am asteptari pe care acum un an nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa le am de la el..Bine..nu va imaginati cine stie ce chestii...dar, da, se intampla ca unele lucruri pe care i le explic sa ma mir ca nu le intelege si sa pricep mai greu ca acel ceva care mie mi se pare simplu si logic..el abia il invata...
(gen: nu, nu putem merge acum la Codin si Miha, pt ca ei NU SUNT IN BUCURESTI. Pai si ce daca nu sunt..el dorea sa mergem si sa stam la usa pana vin ei acasa, ca, nah, nu intelegea ca de la Breaza la Bucuresti nu ajungi in 5 minute..ca doar n-are notiunile de timp/distanta asa de clare cum le are adultul de maica-sa...Si de aici o intreaga drama si plans...of,ce-a mai plans..)

E mare si mic totdodata..si ma gandeam ca tin mult la rasul lui, despre care v-am mai scris acndva...
Si rasul asta provocat mai ales de harjonelile noastre, in doi-in trei, cum-cand apucam. Asta-i cea mai mare ditractie, asta e inca pe primul loc la obtinut hohote de ras si chiote si tipete de bucurie. Ca-i cortul facut cu Andrei-mare, ca-i alergatul dupa baloane, ca-i gadilatul, ca-i pusul pernei-pilotei peste noi, plus inca nshpe chestii..toate sunt super amuzante.
Si apoi..a mai aparut si rasul in hohote de la jocuri de cuvinte...nu stiu daca la voi se practica, dar noi ne amuzam teribil. (si, baidauei, e un bun mijloc de asimilare de cuvinte noi). De exemplu..porneste el cu "am vazut un pamparam de hartie" (nota:pamparam este, generic numit, da, "motanul cat un pisoi"..)continui tu cu "am vazut un pamparam de ciocolata" apoi iar el ...iar tu...si uite-asa enumeram nshpe cuvinte si el moare de ras la multe dintre ele..Daca aceasta enumerare este insotita si de strambaturi sau onomatopee (cand el zice ceva tu faci...auci sau aoilica....sau o mutra usor sui...etc-etc)atunci distractia e maxima, garantata si se lasa cu ras pana la sughit...:)
Si se mai distreaza copios si la baie...cand ne jucam cu animalutele-prostioarele de prin ouale de cioco (da, cumparam, pt supriza..ciocoloata o cam mananc eu...well..cineva trebuie sa se sacrifice,nu?)..sau cand il las sa ma bage cu capul sub apa..sau cand il stropeste pe Andrei cu pistolul sau...sau..sau...
Si se mai distreaza si inventand nume care mai de care mai sugubete pentru: masini, copii imaginari, animale, etc-etc.. Ba chiar inventeaza povesti cu personajele astea..unele reale-jucarii, altele imaginate... De exemplu zilele trecute vorbea de un Mihaita..care Mihaita nu stim ca ar exista.. Exista un personaj, intr-o carte, cu numele asta..cred ca pe el l-a luat si l-a reinventat si I-a pus tot felul de intamplari in spate:))

Imi place..ma repet..rasul lui...Imi place de mor rasul lui si lumina aia de pe fata-din ochi..

Ma doare plansul lui, chiar si atunci cand ma enerveaza:)) (adica atunci cand este "la comanda" ca sa obtina ceva..). Dar cel mai tare si mai tare ma doare cand imi pierd eu rabdarea si ma mai ratoiesc la el...desi am motive s-o mai fac (ca doar nu va imaginiati ca e chiar un ingeras..ce naiba, doar e baiat!!). Mi-e ciuda pe mine ca n-am la plus infinit rabdare...ca nu stiu sa "managuiesc" mai bine momentele in care imi intinde limitele..ca nu stiu mereu sa dezamorsez bomba cu ceas care poate sa devina atunci cand vrea el..Mi-e ciuda, dar invat din greseli...nah,ce sa fac:)


Are personalitate puternica baietelul nostru...ex-Prichi al nostru:)) (chiar el spune "Prichi, asa-mi zicea tati cand eram mic"). Are toane, are fite, are Nu-uri, are declaratii de iubire, are...are sare si piper cat cuprinde! :) Si...ca un Sagetator autentic...si stie ca are!! :)

Ah, si, mai nou, stie si vorbeste si in soapta...El cu el sau cu jucariile lui sau cu noi..:)
Cand vrea el, evident!!

Primele 2 ore de gradinita.

Nu are sens sa ma apuc sa va povestesc ce ne-a determinat sa ajungem aici...(de fapt are sens, dar nu am timp acum DELOC!) insa va anunt ca ne indreptam incet, dar sigur catre gradinita.
Planurile s-au schimbat fata de ce ne propuneam noi acum doua-trei luni, nu sunt nici acum foarte exacte, dar...am zis sa vedem si noi ce si cum reactioneaza pruncul la gradi. Pruncul care, cand aude de gradi, baga un NU hotarat.
Nu ca ar avea el idee ce e aia, ca doar n-a mai fost vreodata si doar din descrieri e greu pentru el sa se prinda ... Dar, nah, e etapa NU-ului la orice, asa ca...
In rezumat: azi a stat aproape 2 ore cu grupa mica (2,5ani-3.5ani) la o gradi. Timp in care eu am vb cu directoarea si, in paralel, l-am urmarit video:)). Impresii? Desi e prea devreme sa ma expirm pot spune ca a fost mult peste ce ma asteptam eu sa fie. Ca, dupa ce-a intrat in sala(undea intrat pentru ca a vrut el), incercam si eu sa-i zic un pa-pa..ceva..sa-i spun ca sunt in camera vecina..numai ca nu am avut cui. Odata intrat acolo nici nu m-a mai auzit. A respectat (cat de cat) si niste reguli, a stat calupuri de cate 15 minute si pe scaun facand ce faceau si ceilalti..Ma rog, per total a fost ok. Cand m-am dus sa-l iau nu parea sa realizeze ca/cat am lipsit de acolo. Drept e ca, desi statuse doar 2 ore, parea usor cheaun..probabil ca pt un copil obisnuit cu bona/casa lui e mult sa fie cu inca 8copii in jur, plus ca aici a avut mai multe/noi activitati, fata de ce ar fi avut acasa in 2 ore.... Am plecat de acolo si a zis ca i-a placut. Sigur ca 2 ore nu sunt 6 sau 7...sigur ca asta nu inseamna automat ca va accepta cu usurinta sa stea acolo..vom mai vedea. Cert este ca primul pas a fost facut. Primul pas pentru el, dar si pentru mine, deopotriva. Si, recunosc, nu mi-a fost asa de greu cum mi-a fost in cele 3 zile de cresa, la 11luni.
E normal: el este mai mare, am incredere in el ca spune (macar partial) daca/ce il supara..in plus...am doi ani de cand sunt despartita 8-9 ore /zi de el. Atunci era si prima oara cand ne desparteam..:(

O sa expun -in curand- motivele pentru care ne indreptam catre aceasta solutie. Deocamdata atat.