Marea mea cea mare

Stiati ca aveam planuri marete. Mare, desigur, ce altceva puteam face in aceasta minivacanta?
N-are sens sa mai spun cat asteptam zilele acestea. Se legau misto niste lucruri, initial mergeam cu niste prieteni (copiii erau inclusi, asadar copiii urmau sa se joace impreuna), iar vineri urma sa ne mutam (eu si Andrei) dinspre 2Mai/Vama catre Neptun. Unde anuntasem ca merg la Gala SuperBlog. In sfarsit ma urneam si eu la o Gala!

Toate bune si frumaose...pana cand..
Intai prietenii nu mai puteau sa mearga.
Nu m-am lasat intimidata, am zis, asta e, noi mergem oricum.

Apoi...pe 17 aprilie Andrei a avut prima buba de varicela.
WTF??!!
Am strans din dinti, am stat cu emotii, dand cu mixtura si observand evolutia... A fost perfect. A primit ok-ul sa iasa din casa pe 28 aprilie. Ieeei. Mergem!!!

Ceea ce am si facut.
Si a fost misto.
Si a fost soare.
Si a fost marea mea draga si starea aia in care intru cand ajung langa ea...
Si copilul happy, si-a gasit prietena cu care si-a dat intalnire "negresit" si in Bucuresti. Ba chiar m-a anuntat ca "la vara, cand mai mergem la 2Mai, o sa fie si ea acolo, da?"

Si a mai fost ceva. Frison, temperatura, rau-rau...intr-o seara..eu.
Bai, da' rau! De m-am speriat. Si nu ma prea sperie multe...

EXACT.
AM FACUT VARICELA.
EU.

Romantic, la mare, de 1Mai, pe plaja...
Asa ca..n-am mai ajuns la Neptun. 
Vineri impachetam urgent calabalacul si o luam spre Bucuresti.
Aveam doar cateva bubite. Ca o iritatie, nici nu te prindeai ce este.
Sambata dimineata, cand m-am vazut, am vrut sa plang. Duminica deja nu am vrut sa ma mai vad in oglinda.

Dar..despre "sindromul Ratusca cea Urata"...in episodul urmator.