Profil de blogger calator, cu copil la purtator.

Ma stiti doar: de cand da firul ierbii eu visez la mare. 
De fapt, ca sa fiu sincera, de cand incepe sa vina iarna eu visez la marea mea si la rasariturile mele. 

Stiti ce am facut eu zilele trecute? Am organizat minivacanta de 1Mai! 
Stiti unde mergem noi de 1Mai? Exact! La mare! 
Anul acesta se leaga frumos intamplarile si datele: dupa cele 4 nopti cu prietenii si cu copiii, adaugam doua la Gala Spring SuperBlog. Tot la mare, caci Gala va avea loc la Hotel Miorita Neptun.

Neptun este statiunea mea de liceeana. Acolo am mers prima oara cu gasca (a se citi "fara adulti") la mare, la 16 ani. Este un fel de km zero al vacantelor mele fara parinti. 
Asemenea unui drum desenat pe-o harta, acest drum al vacantelor mele la mare, ar putea sa fie presarat cu borne kilometrice. Pe harta mea ele ar fi repere, nu ale distantelor strabatute, cat ale etapelor vietii mele. Ale starilor ce definesc acele etape. 
Mamaia si Eforie - borna copilariei, cea lipsita de griji.
Neptun si Jupiter - borna adolescentei, cea a indragostirii navalnice.
Vama Veche- borna lui nu conteaza varsta, a libertatii si a nebuniei (in sens pozitiv).
2 Mai - borna Vama Veche nu mai e ce-a fost. Unde ne putem muta vacantele?
Corbu si Vadu - aparute de curand, inca mai caut un nume pentru borna lor. Poate ca este borna ce spune ca si Mamele au nevoie de respiratii adanci si tihnite, atunci cand copiii lor sunt in taberele de vara. Inca nu mi-e clar ce nume poarta...

Contraste

Odihna (versus?) Aventura

Cu peste 15 tari simtite (ar fi incomplet sa spun vazute!) la activ, cu 3 continente respirate ( nu doar vazute!), ma pot declara un calator cu foc la talpi si cu mare iubire de calatorii. 

Dintre toate locurile acestea, simtite si respirate, cel mai tare mi s-au lipit de suflet cele cu mari sau oceane. Nevoia aceasta a mea de linie a orizontului pierduta in departare, ma face sa ma declar indragostita pe veci de mare. De apa. De soare. De vara.

Cat despre ce imi place sa fac la mare: as alege sa stau pe plaja sau la piscina cu o carte in brate. Sa inot cand soarele incinge prea mult pielea, cat mai departe in larg. Sa stau cu ochii mijiti, aproape de atipeala, ascultand marea. 

Lui i-ar placea sa fim cat mai activi. Sa avem parte de aventuri, de adrenalina, de descoperiri. Sa alergam pe malul marii, cu valurile muscandu-ne de glezne. Sa ne jucam de-a "nu ma prinde valul": sarind in spate de cate ori cate-un val vrea sa te insface de picioare.
El are 7 ani. Iar eu sunt mama lui.

Cand vacanta la mare este petrecuta cu el, va spun din start ca trebuie sa impac dorinta mea de “Vreau sa lenevesc indelung la soare” cu solicitarea lui “Mami, azi ce exploram?". Asta daca nu vreau sa aud, in maxim doua zile, “Ma plictisesc! Cand plecam acasa?”  Replica aceasta care este moartea pasiunii in orice vacanta!!!

Aceste lucruri m-au facut sa caut locuri unde putem impaca si dorinta mea de liniste si, deopotriva, dorinta lui de explorare.

Asa ca am inceput sa ma uit cu atentie la ce ar putea sa insemne un sejur la Neptun.

Descopar (cu bucurie) ca avem aici si un parc de Aventura (numai bun pentru nevoia lui de adrenalina si de cocotat prin copaci); avem si Luna Park- unde el va dori in toate masinutele, dar si in roata cea mare (da, da, cea in care eu mor de frica sa ma urc); avem bazar ca sa luam suveniruri (mai mult eu decat el); avem si rezervatia naturala Stejarii Brumarii (si ce de bine este sa ai si umbra in zilele fierbinti de vara); avem lac sa ne plimbam cu hidrobicicletele.(poate asa il conving sa pedaleze, caci e Gica Contra cand vine vorba de pedalat) 

Si, cel mai important, avem un hotel in Neptun, renovat si modernizat, unde sa ne stabilim tabara de baza.
Un hotel care sa imi aduca mie momentele acelea de relaxare la piscina...

...iar lui balaceala si distractie, in piscina pentru copii. 

Pentru ca avem nevoie si de momente separate, cand fiecare primeste de la vacanta ceea ce ii este necesar pentru propriul confort, pentru starea lui de bine. 

Hotelul Miorita, pe care abia astept sa il vad, este la 700 m de plaja si la 150 m de centrul statiunii. Intr-o zona cu vegetatie bogata, ceea ce ma incanta maxim. Caci el nu rezista mult timp pe plaja unde eu m-as muta maine!! 
Plaja La Steaguri, este plaja pe care o stiu din adolescenta, asa ca m-ar bucura sa o redescopar acum. Este una dintre favoritele mele: intrarea in apa este potrivita si pentru el, care inca nu este expert in ale inotului. Vom beneficia si de reducere la inchirierea de sezlonguri. Normal ca ma incanta acest aspect: raman mai multi bani pentru toate prostioarele pe care mi le va cere din bazar, seara. 

Cand ne va ajunge oboseala (si ea ne va ajunge cu siguranta!) ne vom retrage in camera aleasa, la etajul trei. E in regula etajul acesta pentru ca avem lifturi cu care putem urca, asa ca voi fi scutita de comentariile de tipul "Of, sunt obosit! Ce greu e sa urc atatea scari!!"
Balconul - catre padure, ca sa dorm noaptea respirand o combinatie intre miros de albastru de mare si miros de verde de frunze. As putea porni aerul conditionat, caci este in dotare, dar prefer combinatia aceasta intre albastru si verde.
Sigur ca seara, inainte de somn, el isi va porni tv-ul, caci: "Neaparat, mami, sa vad si eu un desen inainte de somn..te rooog"
Iar eu as zambi. Un zambet din acela mare si intreg. Cum doar o stare de bine iti poate aduce pe chip. 
Stare de bine si... de impacare.

Caci impacare este atunci cand un loc, un hotel, reuseste sa te multumeasca si pe tine, adultul obosit care vrea liniste si leneveala, dar si pe el, copilul de 7 ani, plin de energie, care vrea sa traiasca la maxim aventuri. 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019. Proba 15: Relaxare estivală pentru întreaga familie, la Hotel Miorița Neptun