 |
| sursa: unsplash.com |
Mi-ai pus un toc in mana si m-ai lasat sa il scufund in cerneala unei mari cameleonice, cand turcoaz, cand albastra .
Mi-ai spus sa(-ti) scriu cu el o scrisoare, sa las in ea toate cuvintele ce nu se vor tacute.
Am scris cea mai frumoasa scrisoare de dragoste pe care ti-a scris-o cineva, vreodata.
Era atat de frumoasa incat tu nu ai putut sa o citesti pana la capat niciodata.
Imi spuneai ca penita, alunecand pe hartie, te doare. Caci scrie in carnea ta o poveste pe care nu o vei trai niciodata.
Ba chiar, la un moment dat, cu o atingere usoara pe umar, ai incercat sa ma opresti, parca regretand ca m-ai lasat sa fiu eu- cea fara cenzura si fara regrete, parca regretand ca te-ai lasat sa fii tu- cel fara reguli si fara trecut.
Dar eu tot scriam. Si scriam.
(Doamne, cat ti-am scris!)
Timpul si-a cumintit curgerea ca sa ma lase sa ma scriu toata.
Propozite dupa propozitie, stare dupa stare, gand dupa gand, respiratie dupa respiratie, toate se asezau pe foaie.
Caligrafie frumoasa, alungita si inclinata la dreapta, rupta arareori de cate-un cuvant strigat neincaput de rand.
Sufletul meu curgand ca o apa, involburata pe alocuri, in cuvinte.
Ochii tai mirati, aflandu-l.
Si apoi, deodata, timpul si-a sunat ceasurile toate, la unison, innebunitor de puternic.
Eu am ramas cu mana suspendata in aer. Inca mai aveam, inca mai doream, inca mai puteam sa scriu.
Eu am ramas cu mana suspendata in aer. Inca mai aveam, inca mai doream, inca mai puteam sa scriu.
Dar nu puteam sa pacalesc timpul. Si nici realitatea nu puteam sa o pacalesc.
Asa ca am luat niste petale de flori, pastrate intr-o carte, le-am pus intre foile scrise.
(Niste petale uscate puse intr-o inima pulsanda.)
(Niste petale uscate puse intr-o inima pulsanda.)
Am cautat un plic (l-as fi vrut albastru), n-am gasit niciunul.
Am luat scrisoarea, am asezat-o intr-o sticla si am trimis-o pe mare. Iar marea, recunoscandu-si cerneala din randuri, a imbratisat-o si a luat-o cu ea.
Mi-am pus sufletul intr-o scrisoare, am imbracat-o intr-o sticla transparenta si-am aruncat-o in mare.
Intr-o buna zi, valurile ce te vor musca de glezne, ti-o vor aduce. Pana atunci scrisul se va fi sters demult, eu voi fi uitat demult cuvintele, iar tu...tu...
Tu vei deschide sticla si te vei intreba cine a putut sa scrie aceasta cea mai frumoasa scrisoare de dragoste. Intaia poveste de neadormit.
***
Intaia poveste de neadormit este scrisa pentru Cuvintele de Luni: bucuria de a scrie pentru simpla noastra placere si de dragul cuvintelor. Un joc frumos. Cuvintele in jurul carora am crosetat povestea: scrisoare, atingere, flori.
S-au mai jucat cu aceste cuvinte si pe aici:
Tu vei deschide sticla si te vei intreba cine a putut sa scrie aceasta cea mai frumoasa scrisoare de dragoste. Intaia poveste de neadormit.
***
Intaia poveste de neadormit este scrisa pentru Cuvintele de Luni: bucuria de a scrie pentru simpla noastra placere si de dragul cuvintelor. Un joc frumos. Cuvintele in jurul carora am crosetat povestea: scrisoare, atingere, flori.
S-au mai jucat cu aceste cuvinte si pe aici:
Flori puse la pastrat
Ce frumos! Finalul povestii mi-a adus si emotie, dar si un zambet pe buze.
RăspundețiȘtergereCu zambet intreg am scris-o! :)
ȘtergereMultumesc.
Minunata poveste! Mi-a placut mult!
RăspundețiȘtergereBucurie pentru mine ca ti-a placut. Multumesc :)
ȘtergereSă înțeleg că vor mai urma povești de neadormit? Nu de alta, dar mai vreau să citesc astfel de scrisori frumoase!
RăspundețiȘtergereAsa imi propun. Ar fi pacat sa ramana scrise doar pe dinauntru. :)
ȘtergereCuvintele tale ce nu se vor tăcute, îmi țin neadormite amintirile.... Răscolesc.
RăspundețiȘtergereTocmai de aceea ele au nevoie sa iasa. Cumva. Candva.
ȘtergereCe bine că timpul si-a cumintit curgerea ca sa te lase sa te scrii toata! Minunată poveste cu final emoționant!
RăspundețiȘtergereCatodata (parca tot mai rar in ultima vreme) timpul isi cuminteste curgerea. Atunci respir adanc si in tihna si ma mai scriu putin..
ȘtergereMultumesc pentru ganduri, Dana. Te imbratisez.