Sufletul casei

Un apartament cu doua camere, semidecomandat, asa era apartamentul in care am copilarit. 

Mobilierul era cel al anilor respectivi:  obiecte masive din lemn, care umpleau casa pana la disparitia spatiilor de miscare. Piesa de rezistenta era masa din lemn lacuit, asezata in mijlocul sufrageriei.

Masa extensibila avea si sase scaune tapitate, aranjate sub ea, de jur imprejur. Era un set de masa cu scaune, cu 12 scaune, asa ca alte sase scaune erau imprastiate prin diverse colturi ale casei.

Masa aceasta, extinsa la 12 persoane, era locul unde ne adunam cand veneau prietenii alor mei in vizita. Adulti si copii la un loc, fiecare isi avea locul lui bine stabilit la aceasta masa. Imi placea sa asez masa cu mama: farfuriile puse intr-o anumite ordine, servetelele impaturite cu grija, tacamurile, ordinea corecta a paharelor, toate atunci le-am invatat. Era o bucurie in sine pregatirea acestor mese. Erau petreceri lungite pana spre noapte, se radea mult, se vorbea mult, se glumea mult, se faceau planuri de concedii comune. Feluri de mancare se perindau, pahare de vin se ciocneau.

Toata viata casei era stransa in jurul acelei mese. Masa din sufragerie era centrul acelui univers, era esenta acelei case.

Am crescut inghesuiti in acel apartament, cum traiau si cresteau multi dintre prietenii mei de pe atunci. Dar, dincolo de acea inghesuiala, casa era plina de viata, de respect si de iubire.

***

30 de ani mai tarziu inca mi se mai face dor de acea perioada, De acel apartment si de iubirea care era impregnata in el. Nu stiu cui apartine astazi, iar in orasul copilariei nu am mai ajuns de 20 de ani.

30 de ani mai tarziu, am ales cu inima un apartament cu doua camere, care este copia celui din copilarie in ceea ce priveste suprafata si amplasarea camerelor.

Crescand in spatii pline de mobilier masiv, aproape sufocate de el, cand am avut “casa mea” mi-am jurat ca va fi un loc aerisit. Acum doi ani, cand am cumparat si amenajat apartamentul in care locuim, am ales stilul scandinav, pentru ca simplitatea si naturaletea lui sunt cel mai aproape de sufletul meu. Rezultatul este exact ce mi-am dorit: luminos, cu pereti albi, cu parchet gri-bej, cu mobilier minimalist, dar extrem de functional, cu plante multe:  are o vibratie pozitiva ce-l transforma in oaza noastra de relaxare.

O singura problema am intampinat la amenajare: am amanat achizitionarea catorva obiecte. Mare greseala! Caci tot ce am amanat atunci, amanat a ramas. Asa se face ca zona care a fost gandita ca zona de dining a ramas goala. Amplasata intre cele doua usi de trecere (v-am spus, sufrageria este camera de trecere), multa vreme singurul lucru care-a existat acolo a fost tabloul (realizat de un prieten drag) si o bicicleta.. Bicicleta si-a gasit alt loc, a ramas doar tabloul si un mare spatiu gol. Dupa o vreme, goliciunea acestei zone a inceput sa ma deranjeze vizual, asa ca am adus aici minibiblioteca copilului, o floare, niste cutii de depozitare.

Sunt hotarata sa nu mai aman momentul in care transform aceasta zona in ceea ce mi-am propus la inceput. Sa devina zona de dining visata.

De Paste i-am invitat pe ai mei pe la noi. Asa ca voi avea nevoie de masa cu scaune, caci masa din bucatarie nu permite sa ne adunam toti in jurul ei. Ma uit de ceva vreme si deja stiu ce vreau. Am in minte imaginea acestei zone, felul in care va arata. 
Pentru ca nu aleg doar un model de masa de living si scaunele de living aferente, ci aleg felul in care voi amenaja o portiune dintr-o sufragerie deja amenajata.

Va fi nevoie sa reamenajez tinand cont de ambientul deja existent in sufragerie. Altfel risc sa rup spatiul in doua si exact acest lucru nu il doresc.

Pentru ca tot mobilierul existent deja este fie lemn, fie MDF deschis la culoare, aleg o masa in ton cu ceea ce exista deja. Un model extensibil, astfel incat atunci cand este nedesfacuta sa se potriveasca in spatiul liber, dar fara sa il sufoce.
Albul scaunelor si de la masa va crea senzatia de lumimozitate in zona in care va fi amplasata. 
Acest lucru este ideal, dat fiind faptul ca spatiul este destul de departe de ferestrele camerei.
Cand lumina naturala nu este suficienta, voi folosi sursa de iluminat proprie a zonei unde va fi masa. Nu mizez pe cea din tavan sau pe cea din coltul de lectura- amplasat in capatul opus al camerei- niciuna dintre ele nu ar face fata. 

Scaunele sunt confortabile si se potrivesc stilului in care este amenajata camera. Iubesc modelul acesta de scaun: picioarele suple ocupa foarte putin campul vizual, ceea ce mareste senzatia de spatiu liber.

Deja vad cum s-ar schimba total aspectul sufrageriei. Aparitia acestei mese cu scaune ar aduce camera aceasta mai aproape de felul in care ne petrecem noi viata. Ar fi mai calda, ar fi mai aproape de sufletul meu, mai aproape de sufrageria unde candva, cu peste 30 de ani in urma, stateam in jurul unei mese si ne intamplam frumos.

Pentru ca vreau si in aceasta zona cateva pete de culoare, voi asorta cu pernele de pe canapea cu

Voi mai adauga multe perne decorative, pentru serile in care mi se strang prieteni si stam la povesti pe zone ad-hoc amenajate, pe jos. Este o solutie perfecta pentru niste oameni neconventionali cum suntem noi. In plus, avantajul acestor multe perne colorate este ca pot fi stranse intr-un colt al camerei sau pot fi mutate in camera copilului, atunci cand el are prieteni la el.
Sau, pur si simplu, pot fi transformate intr-un loc de harjoneala cu copilul, intr-o casa in care rasul si veselia si iubirea se afla la loc de cinste.

***

Sufrageria aceasta spune povestea mea. Vorbeste despre mine. Cine stie sa priveasca in ea, poate sa ma cunoasca din ceea ce vede. Culorile alese, materialele alese, texturile, obiectele aduse din vacante si imprastiate pe rafturi, titlurile cartilor citite: toate reprezinta mai mult decat o amenjare a unei camere. 
Ele ma povestesc pe mine.

Pe mine cea care, copil fiind, stateam cu familia si cu prietenii parintilor mei in jurul mesei de mijloc dintr-o sufragerie a anilor 80-90. 
Dar si pe mine cea care, femeie si mama fiind, adun eu la randul meu oamenii dragi mie in jurul unei alte mese, intr-o alta sufragerie.
Atat de asemanatoare, totusi atat de diferita fata de cea de acum 30 de ani!

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019. Proba 9: Schimbări mici cu efecte mari pentru locuința ta!