Si deodata...

Ati vazut Apocalypto? E din 2006. L-am vazut atunci, cu sufletul la gura.
Am dat de el, intr-una dintre noptile trecute, la un post tv. Si l-am revazut. De fapt nu l-am revazut in intregime, caci era deja inceput..

Ei, bine, ideea este ca ..undeva, in filmul acesta, exista un moment..
Un moment care, daca ajunge pana in adancul privitorului (si la mine a ajuns al naibii de adanc!), il poate scutura bine de tot...

As fi vrut sa il gasesc pe youtube, ca sa il pot lasa aici..
Nu l-am gasit, asa ca voi incerca descrierea lui.
Personajul principal reuseste sa fuga din tribul care-l capturase si care urma sa il omoare. Dupa ce asistase la moartea celor ca el, "ai lui". Asadar el fuge. Scapa. Si sunt minute bune de urmarire a lui, prin jungla. Imaginati-va ca se pune accent pe FRICA lui. Fuge de frica. Fuge ingrozit. Este speriat. Este ranit. Este vanat de ceilalti. Trece prin situatii limita, dar trece de frica si cu frica prin ele.
Apoi, deodata, se opreste din fuga. Si ii vezi chipul (filmarile, dar si interpretarea lui sunt wow!). Si INTELEGE. Intelege ca frica nu il va ajuta. Ca nu asa va scapa. Cumva, se scutura de ea, isi aminteste cine este. Se repozitioneaza.
Si, din acel moment, din vanat devine vanator. Din acel moment din urmarit, devine urmaritor.

Poate ca nimic nu pare spectaculos in ce am zis mai sus. Dar, daca veti vedea, daca veti simti filmul...daca vreodata, macar o data in viata voastra v-ati simtit nu neaparat vanati, ci mai degraba prinsi intr-o situatie dificila (aparent fara iesire) si spunandu-va "nu pot face altfel pentru ca..." Daca vreodata ati avut blocaje pentru ca frici de orice natura v-au impiedicat sa faceti un pas in lateral, ca sa vedeti ca se poate si altfel...
Ei, bine, atunci veti intelege ce zgomot a facut scena asta in mine.


Dupa scena asta am oprit tv-ul, am inchis ochii si mi-am rememorat momentele in care am fost in locurile astea din mine. Oh, da, au fost cateva..
Unele mici. Altele mari. 
Oricum, mici sau mari, cand esti in ele, ti se par imense. Cata vreme esti incremenit acolo, temandu-te sa faci ceva, orice, care ar schimba situatia/starea.. ele par imense.
Candva, cand eram blocata intr-o incremenire de genul acesta, cineva mi-a spus "Iesi din tine!!! Du-te la cativa metri de tine, uita-te la tine si la situatie ca si cum ai privi pe altcineva! Ce i-ai spune sa faca? Ce solutii vezi de acolo?"
De atunci au trecut foarte multi ani. Am avut ocazia sa fac asta de cateva ori. Sa imi iau distanta si sa iau decizii, aparent nebunesti in momentul luarii lor, dar care, pe termen lung s-au dovedit bune.

...
Acest film..
Aceasta scena..
Toate aceste amintiri..
Venite intr-o perioada in care pare ca am reusit sa ajung (iar!) intr-o situatie care nu imi mai place, care nu imi mai este confortabila... Si pe care, poate din comoditate, poate din frica (pff..la naiba..mda) nu fac mare lucru ca sa o schimb.
Toate astea..inca vreo cateva intamplari ale inceputului de an...ma fac sa spun doar: vine o perioada in care am niste schimbari de facut!
Si sunt atat de determinata sa le fac, ca la carte, taind in carne vie, cu riscuri asumate, incat nimic nu ma mai poate opri.
Asadar... Sa schimbam!!

Las, pentru cine nu stie despre ce film vorbesc eu aici, trailerul

Iar daca vreti sa vedeti ceva despre cum a facut Mel Gibson acest film, puteti urmari acest documentar superb.