Eram in ultimul an de liceu, cand una dintre prietenele mele ne-a anuntat ca ea vrea sa faca Japoneza in Facultatea de Limba si Literatura Straina din Bucuresti. In acel an erau doar doua locuri, dar acest lucru n-a speriat-o deloc. Era pasionata de Japonia. Ne petreceam multe seri impreuna si, inevitabil, subiectul la care ajungeam in discutiile noastre era Tara Soarelui Rasare.
Intr-un fel ei ii datorez interesul meu pentru aceasta tara, despre care legenda spune ca a fost formata de catre zeii care au infipt o sabie in ocean, iar cand au scos-o, picaturile de apa de pe sabie au devenit insule si insulite- arhipeleagul nipon.
Dincolo de legenda aparitiei ei, Japonia este si va ramane un mister pentru occidentali. O tara in care imbinarea dintre vechi si nou, dintre traditie si moderism este la ea acasa. Probabil ca este una dintre cele mai armonioase tari. Si acest lucru nu ar fi posibil fara oamenii care o locuiesc.
Mi-as dori sa vad Japonia in primul rand pentru oameni. Este acolo ceva atat remarcabil in Om, este o demnitate si o verticalitate, cum cred ca nu exista in alte parti din lumea aceasta. Un "ceva" pe care noi, occidentalii putem doar sa visam ca l-am putea atinge, dar nu-l vom atinge niciodata.
Ca sa cunosti oamenii este necesar sa intelegi cultura lor. Istoria locului unde traiesc. Ce anume s-a intamplat in trecutul lor. Ce se intampla in prezent. Ce i-a determinat sa devina ceea ce sunt astazi. Care sunt valorile lor. Ce pretuiesc. Cui se inchina. Si cate si mai cate!! Oh, da, mi-as dori sa fiu initiata in tainele acestui mister care poarta poarta numele de Japonia.
Japonia cu Exact Travel Club
Si cine ar putea s-o faca cel mai bine? Poti sa citesti oricat de mult despre un loc, pana nu ajungi acolo, sa-i simti pulsul, sa il vezi clcocotind de viata, nu il vei intelege. Cred cu tarie asta! Asadar cred cu tarie ca singura cale pentru a incerca macar sa simti ceva din marea poveste nipona este sa pasesti pe pamantul tarii, sa faci un circuit Japonia cu ghid vorbitor de japoneza. Sa alegi, de fapt, nu doar un ghid care vorbeste limba, ci un om care a trait acolo, care iti va vorbi din experienta traita niste ani in Tara Soarelui Rasare (nu din carti), care a simtit si a inteles. Care, niste ani, si-a fixat bataile inimii in sincron cu cele nipone. Acesta este unul dintre motivele care m-ar determina sa aleg sa plec in vacanta aceasta cu Exact Travel Club, care are astfel de oameni. Nu, nu pe cont propriu.
As putea alege sa merg se merg intr-un circuit în Japonia cu Exact Travel Club la finalul lui Aprilie-inceputul lui Mai. Pentru ca as prinde ziua in care are loc schimbarea Dinastiei. Pe 30 aprilie imparatul Akihito va abdica, abdicarea lui incheind dinastia Heisei si lasand loc unei noi Dinastii.
Sau as putea alege sa merg la inceputul lunii aprilie, cand ciresii sunt infloriti si are loc festivalul Sakura. Pentru niponi florile de cires reprezinta metafora efemeritatii vietii, iar oamenii ies la picnic cu ocazia acestui festival.
In mod clar, oricand as alege sa merg in Japonia, mi-as dori sa cunosc cat mai multe din cultura si traditiile acestui popor. As vrea sa vizitez Tokyo- simbol al lumii high-tech a Japoniei moderne, dar si Kyoto- fosta capitala a Japoniei, actualmente orasul cu cele mai multe temple si plin de manifestari ale traditiei. Supranumita Capitala Traditiei.
As vrea sa vad Kamakura- vechea capitala a razbonicilor.
Din Tokyo as incerca macar sa vad si Muntele Fuji- Fuji San, cel mai inalt si venerat munte al niponilor. La baza lui se afla o padure despre care se spune ca este blestemata si bantuita de spirite. Padurea Aokigahara, in jurul careia circula legende destul de inspaimantatoare. Probabil ca m-as incumeta, insotita de un ghid, sa intru in ea.
Asa cum, tot cu emotie, as merge si la Hiroshima- orasul cu istorie tragica.
Apoi mi-as trage sufletul patrunzand in tainele ceremoniei ceaiului, in Uji.
In orice situatie as avea nevoie sa imi organizeze cineva drumurile, vizitele, sa se ocupe de bagaje. Nu as vrea sa stau eu cu grija lor, eu as vrea doar sa ma bucur si sa traiesc din plin aventura vietii mele. Acesta este un al doilea motiv pentru care nu m-as incumeta sa merg decat cu ghid, prin agentie, in Tara Soarelui Rasare.
V-am spus ca vreau sa cunosc si obiceiurile pe care le au. Este o civilizatie fascinanta. Sunt oameni extrem de diferiti de occidentali. Sunt convinsa ca acesta este si rezultatul felului in care sunt educati. Stiati ca un copil nipon, care merge la scoala, pana la 10 ani nu da niciun examen? Ca nu sunt importante cunostintele scolare(mai exact ceea ce intelegem noi, occidentalii prin cunostinte scolare)? Stiti ce invata? Invata sa fie Oameni! Nu e gluma!! Invata cum sa se comporte, invata respectul, invata altruismul, invata sa respecte natura si animalele, sa fie generosi, sa se ajute. Invata compasiunea. Abia dupa ce au trecut trei ani de scoala incepe acumularea cunostintelor scolare. Nu e minunat?! Nu explica acest sistem cum de ating ei trepte ale evolutiei pe care alte popoare pot doar visa ca le vor atinge vreodata?
E de mirare ca un copil crescut asa va deveni un adult care va considera, de exemplu, bacsisul ca fiind o jignire? Caci da, in Japonia, daca dai bacsis il jignesti pe cel caruia incerci sa ii dai.
De altfel japonezii au destul de multe traditii si superstitii. Ar fi bine, ar fi chiar indicat, ca intr-o vacanta pe taramul japonez, sa ai alaturi pe cineva care "sa te traga de maneca" daca esti gata sa calci pe vreun bec aprins. Da, ma refer la necesitatea unui ghid care sa te ajute sa respecti obicieiurile japonezilor, astfel incat sa nu ii jignesti fara sa iti dai seama ca faci acest lucru.
Sau as putea alege sa merg la inceputul lunii aprilie, cand ciresii sunt infloriti si are loc festivalul Sakura. Pentru niponi florile de cires reprezinta metafora efemeritatii vietii, iar oamenii ies la picnic cu ocazia acestui festival.
In mod clar, oricand as alege sa merg in Japonia, mi-as dori sa cunosc cat mai multe din cultura si traditiile acestui popor. As vrea sa vizitez Tokyo- simbol al lumii high-tech a Japoniei moderne, dar si Kyoto- fosta capitala a Japoniei, actualmente orasul cu cele mai multe temple si plin de manifestari ale traditiei. Supranumita Capitala Traditiei.
As vrea sa vad Kamakura- vechea capitala a razbonicilor.
Din Tokyo as incerca macar sa vad si Muntele Fuji- Fuji San, cel mai inalt si venerat munte al niponilor. La baza lui se afla o padure despre care se spune ca este blestemata si bantuita de spirite. Padurea Aokigahara, in jurul careia circula legende destul de inspaimantatoare. Probabil ca m-as incumeta, insotita de un ghid, sa intru in ea.
Asa cum, tot cu emotie, as merge si la Hiroshima- orasul cu istorie tragica.
Apoi mi-as trage sufletul patrunzand in tainele ceremoniei ceaiului, in Uji.
In orice situatie as avea nevoie sa imi organizeze cineva drumurile, vizitele, sa se ocupe de bagaje. Nu as vrea sa stau eu cu grija lor, eu as vrea doar sa ma bucur si sa traiesc din plin aventura vietii mele. Acesta este un al doilea motiv pentru care nu m-as incumeta sa merg decat cu ghid, prin agentie, in Tara Soarelui Rasare.
V-am spus ca vreau sa cunosc si obiceiurile pe care le au. Este o civilizatie fascinanta. Sunt oameni extrem de diferiti de occidentali. Sunt convinsa ca acesta este si rezultatul felului in care sunt educati. Stiati ca un copil nipon, care merge la scoala, pana la 10 ani nu da niciun examen? Ca nu sunt importante cunostintele scolare(mai exact ceea ce intelegem noi, occidentalii prin cunostinte scolare)? Stiti ce invata? Invata sa fie Oameni! Nu e gluma!! Invata cum sa se comporte, invata respectul, invata altruismul, invata sa respecte natura si animalele, sa fie generosi, sa se ajute. Invata compasiunea. Abia dupa ce au trecut trei ani de scoala incepe acumularea cunostintelor scolare. Nu e minunat?! Nu explica acest sistem cum de ating ei trepte ale evolutiei pe care alte popoare pot doar visa ca le vor atinge vreodata?
E de mirare ca un copil crescut asa va deveni un adult care va considera, de exemplu, bacsisul ca fiind o jignire? Caci da, in Japonia, daca dai bacsis il jignesti pe cel caruia incerci sa ii dai.
De altfel japonezii au destul de multe traditii si superstitii. Ar fi bine, ar fi chiar indicat, ca intr-o vacanta pe taramul japonez, sa ai alaturi pe cineva care "sa te traga de maneca" daca esti gata sa calci pe vreun bec aprins. Da, ma refer la necesitatea unui ghid care sa te ajute sa respecti obicieiurile japonezilor, astfel incat sa nu ii jignesti fara sa iti dai seama ca faci acest lucru.
Am visat ca voi ajunge in Japonia. Ca voi vedea locuri, ca voi afla lucuri despre oamenii de aici. Mi-ar placea sa gust mancarurile lor, am sentimentul ca si gastronomia trebuie sa fie tot o imbinare intre nou si traditie. Dar poate ma insel. Cu siguranta daca voi ajunge vreodata in Japonia o voi face lasandu-ma in mainile unei agentii care stie sa ma poarte intr-o reala aventura in Tara Soarelui Rasare. De ce nu, poate chiar in cautarea unei oi fantastice!?!?
Articol scris pentru SuperBlog 2018, proba 15: Japonia de dupa ciresi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu