Dor

Cred că așa de dor de mare și de nisip...cum mi-a fost (încă îmi este) azi...pffff...mai rar!!
Dar din ăla de îmi venea să iau drumul spre mare imediat după job.
Mint: îmi venea să iau drumul marii chiar în mijlocul jobului..așa, pe la prânz adică..

Și cred că mi s-au făcut dor și de mine, de mine cea spontană, care chiar făcea asta doar pentru că o apuca un teribil chef să zacă niște ore pe o plaja pustie..

Spontană nu am fost azi... căci....mă rog...mereu vor exista motive..
Unele rationale, desigur. Mama ei de rațiune,ce as mai mototoli-o ca pe o temă scrisă prost!

Dar..dar..dar..eu cred că vara asta mă voi lăsa, din nou, sa fiu.
Să fiu eu.
Mi-e prea dor de mine așa....și prea mă vreau înapoi.