Despre Gradi

Mi-a sugerat Delia sa vizitez un link al uni site, unde am gasit ceva foarte util pentru noi. Pentru noi parintii care la un moment dat dorim sa ne dam pruncul la gradi. Site-ul recomandat (si pe care il recomand cu caldura si eu!) este al d-nei dr. Speranța Farca- psihanalist, dr in stiintele educatiei.. Eu zic sa-l vizitati siteul aici. Veti gasi muulte utile, cerdeti-ma.

Sub titlul Mergem la Gradi fara plans si jale! am gasit cateva repere in ceea ce priveste subiectul "Cand este pregatit copilul pentru intrarea la gradi? "

Le las mai jos si le si comentez pentru cazul nostru (bine, noi nu vrem sa-l dam acum, dar e interesant de vazut unde se gaseste el in acest moment..pentru ca eu tind sa cred ca o parte din "conditiile" acestea sunt importante si cand vine vorba de socializare cu alti copii, nu doar de gradi. Doar o parte!)

• când vor­bește des­pre sine la per­soana întâi (spune „eu vreau” şi nu „Ioana vrea”);

 Asta nu prea se intampla inca. Adica se intampla rar, in 90% dintre cazuri spune Andrei vrea/etc/etc

• când poate vorbi des­pre ceea ce îl supără sau deranjează;

Nu inca, desi incercam sa il invatam cum e cu starile..ca sa inceapa sa inteleaga cand e suparat/trist/nervos/bucuros/etc-etc. Tind sa cred ca starile pe care si le intelege sunt bucuria si supararea. Probabil e normal..sunt cele mai usor de inteles.

• când poate spune că îi este foame, sete, că este obo­sit sau supă­rat, că îl doare ceva;

Cere mancare,apa. Rar cere somn si, de obieci, dupa ce-l intreb eu (vazand cat e ceasul si stiindu-i ritmul), asadar aici raspunde cu da sau nu, dar nu se cere singur la somn. Cu durutul am dubii mari...uneori spune ca il doale dinsii, dar e posibil ca asta sa insemne ca repeta ce m-a auzit pe mine, uneori, intrebandu-l.

• când poate vorbi des­pre sine, des­pre părinţii şi fami­lia sa, când poate povesti eve­ni­mente prin care a tre­cut, întâm­plări, vise şi fantasme;

O, da, asta da. Atata ca nu te poti baza ca este adevarat ce spune. Da, stie cum ne cheama pe noi, stie ca are un bunic si doua matusi, stie cati ani are; stie ca noi trei suntem o familie. Povestile lui din parc sunt, in 90% dintre cazuri, usor exagerate/inflorite/imaginate. Si nu povesteste el de la sine putere, dar daca il intrebi "cu cine te-ai vazut azi in parc?" spune. Uneori mai si invenetaza. Adesea. De obicei apar fetite (inexistente in realitate) in povestile lui. :) 

• când dis­tinge între rea­li­tate şi basm (sau vis, fantasmă);

Well...Nu distinge.

• când începe să aibă pre­fe­rinţe şi să fie mai selec­tiv cu par­te­ne­rii de joacă, dar şi mai con­stant în mani­fes­tă­rile afective;

Aaaa...pai...aaaa...greu! Nu cred ca este indeplinita chestia asta. Da, stie cativa copii din parc, dar ..nu putem spune ca are preferinte. In mod clar are antipatii. Adica da, sunt cativa pe care efectiv cand ii vede i-ar..mangaia cu o masinuta/lopata/jucarie in cap sau cu un ghiont sau... Ma rog, ati prins ideea. Da, daca ii spun de Maria Elenei (fetita, aprox 5 ani) la ea vrea..Da, prefera fetitele (cu mici exceptii). Daca e constant in manifestari fata de copii? Nu. N-are cum din moment ce nu prea are preferinte. Deocamdata cei acceptati sa se joace cu el sunt cei care fac schimb cu el de jucarii. Daca n-au jucarii, nu-i vrea in preajma.

• când apare nevoia unui pri­e­ten constant;

Neindeplinita.

• când preia cu plă­cere for­mule de poli­teţe, își asumă reguli şi inter­di­cţii, se ruşi­nează şi doreşte să fie la fel ca cei­la­lţi mem­bri ai comu­ni­tă­ţii din care face parte;

Inceput timid in zona preluat reguli de politete. Dar nu cred ca o face cu placere ci doar imita ce fel facem noi.  NU isi asuma reguli/interdictii...nu prea se rusineaza.(bine, asta cu rusinatul e discutabila, nici eu nu ma rusinam never...si nici nu pot sa spun ca-mi doream sa fiu ca si ceilalti membrii ai comunitatii, din contra, ma mandream ca sunt diferita!! Asa ca nu stiu daca e chiar asa de...anyway...)

• când înţe­lege să nu-​​i deran­jeze pe alţii, să cedeze, să îngă­duie, dar şi să-​​şi expună punc­tul de vedere şi să-​​şi apere drepturile;

Nu inca. Ma prind dupa faptul ca sambata dimineata, cand Andrei e abia venit de la emisiune si incerc sa ..keep quiet...nu imi iese. Nu intelege inca asta cu tati doarme, hai sa facem liniste... Si nici altele de genul asta... (mai incercam sa ii explicam ca daca arunca chestii pe jos o sa turbeze vecina -evident nu ii explicam cu aceste cuvinte, dar ati prins ideea- dar..cam degeaba...)

• când are mani­fes­tări de inde­pen­denţă: copi­lul insistă să se îmbrace cu ce vrea el, să mănânce sin­gur, să se ducă la toa­letă neînsoţit;

Are partial. Vrea sa manance singur, incearca sa-si puna singur papucii...cateodata isi trage si el de pantaloni...Oricum  ...suntem pe calea cea buna aici...

• când încearcă să-​​și impună punc­tul de vedere: se con­tra­zice, se încrâncenează;

Oh, da!!! Dadadada! Daca el vrea sa puna masinile peste carti sau peste carioci si tu incerci sa le pui altfel...jar mananci. Asta asa..un exemplu la prima strigare...

• când îşi poate purta de grijă: sesi­zează situ­a­ţii peri­cu­loase, îşi conş­ti­en­ti­zează şi exprimă nevo­ile, îşi ştie drep­tu­rile, îşi poate asuma unele responsabilităţi;

Nu.Nu.Nu.

• când poate fi lăsat în spa­ţii de joacă, supra­ve­ghe­ate fără a reclama pre­zenţa adul­tu­lui cu care a venit;

Nu stiu, n-am incercat. 

• când îşi ascultă părin­tele (sau se împo­tri­veşte lui) şi în lipsa acestuia.

Eh...nu ma prea prind...

Bun. Cam atat pentru azi. As fi avut mult mai multe de scris, dar timp putin, nah...asa ca..poate ne mai auzim maine. Caci aseara am iesit din dormitorul lui (dupa ce l-am adormit) si am scris ce mi-am mai adus aminte din discurusul lui de vreo 30 minute, dinainte de adormire. Sa cititi si voi ce poate sa-si spuna....:) Si as mai avea de povestit si despre cum iesim (de-o vreme) de 2 ori pe zi afara...si despre cum ieri pe la 18, la patinoarul din Cismigiu a inceput sa strige jossss...bocacii josss...Adei patine..cu mami, cu tati :))). Si inca vreo nshpe chestii....dar ...timpul liber, bata-l vina, e scurt!