eu. eu. eu.

Ma puteti citi si pe blogul nou, mai exact aici.

Nimic schimbat, doar inca o casa. Deh, imi place sa am mai multe 😊😉

Un Loc de Suflet. 2 Mai.

De cand ma stiu am fost in stare sa stau zi lumina pe plaja (a se citi pe nisip si in apa). Sa zac, in sensul bun. Sa-mi golesc mintea (daca asa  ceva este posibil pentru una ca mine), sa intru intr-o stare de..da, aproape de gratie.

Probabil ca marea este unul dintre putinele locuri in care sunt eu cea adevarata si intreaga. Autentica.

Am schimbat multe locuri "la mare", pentru a nu-mi pierde starea asta. 

Am schimbat, uneori, marile. Am incercat si la ocean. Cumva, insa, "marea mea" tot prin tara ramane. Tot cea de aici.

Cateva mi-au ramas lipite de suflet. Pe unele le-am pierdut. Sau poate ca ele s-au pierdut de mine.

Conteaza oamenii din jur? Partial  da. Pentru ca, oricat de bine mi-as ridica eu clopotul de sticla (in care ma inchid, atunci cand vreau ) daca urla muzica nashpa in creieri se duce zen-ul. Si mai conteaza oamenii si pentru ca e mai usor sa fii tu intr-o lume care are un sistem de valori apropiat de al tau. 

Daca nu pot merge mereu in locuri cat mai salbatice si mai izolate, macar pot alege locuri pe care le percep ca fiind cu o "energie buna". 

Candva "fugeam" din Vama. Nu se mai potrivea cu ce eram, nu ma mai incanta. Fugeam catre 2 Mai.
Pe atunci inca mai era terasa de la Nudi. Daca nu ne facea Aura (gazda noastra) cafeaua de dimineata, la terasa aceea o beam. (De fapt, chiar daca facea ea, tot mai luam una si acolo. Poate de dragul muzicii, al terasei, al starii)

In golful acela stateam la plaja, cat mai aproape de cazemata. 

Terasa aia a disparut. (Pacat..)
Plaja de acolo s-a ingustat si e plina de alge si de un miros care imi cam zapaceste simturile. (Nu in sensul bun)

Asa ca am migrat catre Micul Golf.

Locul unde, prin 2003 (cand inca mai mergeam in Vama) veneam doar ca sa mancam.

Cumva, dupa atatia ani, golful acesta mi-e un fel de acasa. 

Samir, cu taraba lui de unde mereu plec cu chestii ( pe care nu prea le port, dar le cumpar)...

Barcile si navoadele pescarilor..

Rasariturile..

Muzica buna, la un volum decent..

Mancarea...

...sunt cele stiute de multa vreme.

Mi-e drag locul acesta.

Mi-e tare drag.

Ma bucur ca, in continuare, gasesc/regasesc aici oameni faini.

Si, deloc in ultimul rand, ma bucur ca aici pot sa fiu eu. Autentica.

Fie ca inot in larg-cat mai in larg. 
Fie ca ma balacesc cu kiddo si ne impuscam cu pistoale de apa. 
Fie ca zac la soare si citesc in timp ce el este pe undeva, printre corturi, cu alti copii. 
Fie ca stau la o masa si ma holbez la albastrul marii, asteptand hamsiile. 
Fie ca ma las leganata de un hamac, la umbra, pe terasa. 
Fie ca stau la povesti cu prieteni vechi sau noi.

Da, 2Mai-ul cu Micul (lui) Golf este un loc pe care il port in suflet.  Asa, un fel de "acasa" al meu de la mare.

O despartire, cateva amintiri si o folie mata antireflex. (P)

Dragul meu prieten,

Iti scriu aceste randuri cu speranta ca vei apuca sa le citesti inainte de-a ma parasi definitiv.
Iti scriu pentru ca stiu ca am gresit foarte mult fata de tine. Te-am neglijat, nu ti-am acordat timpul necesar, nu ti-am acordat atentia necesara. Desi tu mi-ai fost mereu alaturi si in cele mai grele momente m-ai scos din impas, eu te-am considerat mereu al meu si nu am facut nimic pentru a te pastra.
Ba, mai mult, uneori ti-am spus vorbe urate si grele, desi tu nu aveai nicio vina. 

Nu stiu cum m-ai suportat atata timp. Doi ani! 
Se pare ca aceasta vacanta la mare, din care abia ne-am intors, a fost finalul relatiei noastre. 
Ai dreptate, am fost rautacioasa cu tine. 

Da, stiu, in noaptea aceea, cand a fost luna plina, m-am suparat degeaba pe tine! Ti-aduci aminte? Am plecat cu tine pe plaja. Eram sus, pe faleza din 2 Mai. Deasupra Micului Golf era Ea-Luna, perfect rotunda. Marea reflecta lumina si se crease un fel de drumul lunii pe apa. Un drum de lumina, perfect. Eu incercam sa surprind acel moment, imaginea aceea care imi taia respiratia. Si mi se tot reflectau felinarele acelea din Golf. Cat m-am enervat atunci! Daca as fi avut grija de tine si ti-as fi luat si tie o folie mata antireflex, una potrivita din multitudinea de folii Huawei , as fi facut una dintre cele mai reusite fotografii. Dar nu ti-am luat, n-am fost atenta la nevoile tale, asa ca seara noastra perfecta a devenit una in care te-am bodoganit si te-am aruncat in rucsac. Nedreapta am fost!

Pana dimineata mi-am dat seama ca gresisem si ti-am cerut scuze. Am plecat, tot impreuna, ca intotdeauna, pe plaja ca sa vedem rasaritul. Mi-ai oferit o fotografie cu care m-am mandrit foarte tare. Am pus-o atunci, pe loc, pe Facebook si zambeam cand vedeam cate likeuri lua. Mi-a inghetat zambetul cand, neatenta, te-am scapat in nisipul ud si ai fost gata gata sa fii inghitit de un val. Te-am salvat de val, dar nisipul ud te-a zgariat bine de tot. Ce rau mi-a parut! De ce nu iti luasem si tie o folie antireflex mata smart protection?

Folie antireflex mata smart protection

Era atat de simplu, la un click distanta, chiar pe Facebook as fi gasit la SmartProtection Shop. 

N-am facut asta! Asa ca seara venirii noastre acasa, cand am intrat la dus si te-am asezat pe etajera, a fost fatala relatiei noastre. Ai alunecat, ai cazut pe gresie si... 
Duritatea loviturii a fost prea mult pentru tine. 

Mi-am invatat lectia, dragul meu Huawei. Din pacate, pentru tine, pentru povestea noastra, este prea tarziu.
Dar mi-am invatat lectia. Chiar dupa ce voi incheia aceasta scrisoare, voi cauta pentru noul meu telefon o folie care sa reziste la socuri, cu protectie hidrofobica, cu un strat satinat mat antireflex.
Voi avea grija de el, iti promit. 
Pentru ca folia aceasta ofera nu doar protectie anti-glare ci si protectie la socuri mecanice, stiu de pe acum ca voi avea o relatie mai lunga cu...inlocuitorul tau.
Mai mult, pentru ca SmartProtection este primul producator de folii din Romania la care gasesc folii pentru orice device, voi avea grija si de tableta copilului. Ca sa aiba si ei o relatie frumoasa si de lunga durata!


(Campania SmartProtection- BlogAwards)

A doua poveste de neadormit

Ne-am putea intalni pe furis, intre dunele argintii ale celei mai frumoase si salbatice plaje. Am putea acolo, departe de reguli si priviri, sa pacalim Timpul. Pret de cateva respiratii. Pret de cateva batai nebunesti de inima.

Ai spus asta si ai plecat.

Argintiu aproape orbitor sub soarele de august, de jur imprejur.

Albastru la orizont. Albastrul care ma cheama, cu un murmur pe care abia il aud. Mai degraba il simt, il simte toata fiinta mea. Il recunosc cu sufletul.

O plaja pustie, pe care vantul s-a jucat si a creat cele mai frumoase opere de arta: dune de nisip cu forme spectaculoase. O mare zaluda, care-si sopteste dorurile. O armonie deplina, netulburata de niciun pamantean.

Nepamanteana, eu, pasesc pe argintiul nisipului ca si cum as pasi pe lumina.

Din cand in cand ma opresc si te caut cu privirea.

Iau in palma nisipul si-l las sa mi se scurga printre degete, cu ochii inchisi, visandu-mi palma clepsidra care masoara secundele. Strang pumnul si prind captive ultimele fire de nisip: aici pot sa fiu eu stapana Timpului, aici pot eu sa opresc curgerea lui.

Cand valurile imi impletesc bratara de alge pe glezne si vantul imi despleteste parul, stiu ca ai sa apari.

Ai avut dreptate! Aici lumea chiar sta in loc. Timpul chiar se opreste. Inima rupe zabrelele custii si danseaza. Danseaza.

Danseaza-ma!

Bookfest in... altfel de imagini :)

As putea spune, fara sa exagerez, ca Andrei merge la Bookfest dintotdeauna. 
Daca ma gandesc mai bine, am fost la Bookfest si cand era doar o mogaldeata ce crestea in mine, asadar a fost la Bookfest de dinainte sa se nasca.
Anul acesta am mers chiar de 1 iunie, am mers in trei, pastrand traditia. 
Uitandu-ma la fotografiile de anul acesta mi-a venit o idee, iar rezultatul il vedeti mai jos.

Sper sa va placa si sa va aduca zambet. 
Eu am gura de la o ureche la alta :)

Asadar..PADAM!!!
Intrarea:

2013, 1an 1/2

2015, 3 ani 1/2

2019, 7 ani 1/2

Carti, carti, carti...

2013

2015

2019