De ce sunt nemultumita de bona.
Pai..mai intai ca am avut mari probleme cu igiena. N-au fost de la inceput, adica la inceput doamna era mai atenta, ori nu eram eu atat de atenta..ori amandoua. De la biberon "spalat", dar care are inca urme de lapte pe tetina..la carne nefiarta bine in mancarea copilului (va imaginati ce nervi maximi mi-a provocat chestia asta, mai ales cand el a avut atatea probleme cu stomacul in vara asta?!)..continuand cu o faza la care am crezut c-o calc in picoare:schimbat copilul si ea nu se spala pe maini, iar cand ii spun, imi raspunde (obraznic !!) "pai a facut DECAT pipi". Si pot continua fazele care arata cat de atenta este in ceea ce priveste igiena..dar mai bine ma opresc la astea....
Apoi..ma enerveaza ca, desi copilul vrea si poate sa manance si singur cu lingurita (unele chestii) ea evita sa-l lase. Evident e mai comod, asa nu se murdareste..si ea nu trebuie sa curete. Nu ca ar curata ceva..caci, daca pica mancare pe jos, langa-sub scaunul lui de masa..acolo o gasesc seara si ma lipesc de ea.. Ma mai enerveaza si ca e indaratnica si la renuntat la carucior...din acelasi motiv: ii e mult mai comod asa. La fel a evitat sa iasa cu trotineta pe care noi am dat o gramada de bani si care ii placea -la inceput- lui Andrei. Fiind nefolosita si lasata balta in sufragerie, nici el nu mai e asa happy cu ea...
Apoi..copilul creste, iar ceea ce ofera ea ca activitati este sub ceea ce ar fi bine sa faca. Mergea ce ofera ea cand Andrei era de 1 an, caci atunci inca sunt importante mai mult alea cu masa, somn, igiena, etc.. Dar acum e nevoie sa depasim necesitatile primare si sa trecem la cele urmatoare. Nu e in stare sau nu vrea sa faca ceea ce ii spun sa faca. Nu il invata chestii care mie mi se par de bun simt: diferenta intre mare si mic, numele obiectelor din casa (pana si la mancare luni de zile ii spunea ca-i da papa, pana m-au apucat dracii si i-am zis "da' ziceti-i, doamna, mar, banana, suc, ciorbita, ca e mare si intelege si stie sa ceara" si abia atunci a inceput sa faca asta...), refuza cu incapatanare prosteasca si cu replici gen "pai nu stie lala sa cante" sa ii cante altceva decat aaa-aaaa-aaa-ul ala usor handicapatesc dinainte de culcare..evita sa desene/coloreze si sa-l lase si pe el, caci e clar ca Andrei va murdari ce-i in jur si trebuie sa curete si, nah, e greu al naibii(desi markerele lui sunt lavabile si se sterg FOARTE USOR!)...apoi..cand Andrei vine c-o carte o aud cu "lala n-are ochelari si nu vede" (da, la faza asta iar m-am umplut de nervi si i-am zis "ori va luati ochelarii, ori inventati poveste pe marginea imaginilor din carte, dar nu ii mai refuzati copilului placerea de i se citi!" caci ea imediat il trimitea sa parcheze masinile. Ca, nah, e mai simplu sa-l pui pe el sa mute 50 masini, decat sa faci tu un efort de imaginatie. Ei...aici e aici..eu cred ca ATAT POATE. Si ca, de fapt, ceea ce i se cere acum este ceva ce o depasteste.. Pe de o parte. Pe de alta parte cred ca e si foarte incapatanata, caci altfel n-ar refuza si n-ar avea replica la orice i se cere.
Si, da, ma scoate din minti. Si, da, am ajuns sa gatesc eu in 90% dintre situatii, sa faca Andrei curat in camera copilului, caci ea face la super misto...Si, da, cred ca suntem in situatia in care banii pe care-i dam ei ar trebui sa ni-i dam, cel putin in proportie de 50%, noua.:)
Ori e aiurea rau ce se intampla, caci il vad pe copil ca e ca un burete si aboasrbe orice informatie, si vrea si prinde tot ce-i spui..si o vad p-aia ca e cu capu'ntre urechi si cu creier de furnica....
Paradoxul este ca mi-e mila de ea si imi pare chiar sincer rau ca nu mai functioneaza "relatia" asta dintre noi. Pentru ca Andrei s-a obisnuit cu ea, pentru ca ea ii stie felul de-a face chestii in parc, stie ce-i place si ce nu-i place afara, stie sa-l adoarma, stie sa il si alinte (cateodata prea mult)..ma rog, in rezumat, m-am obisnuit cu ea si chiar am sperat ca va fi ok. Insa..timpul dovedeste ca in loc sa mearga inspre bine lucrurile, ele se deterioreaza... Comunicam tot mai prost, cred ca si ea simte ca nu ne mai convine...si, in loc sa faca ceva sa indrepte lucrurile, se inchide si mai tare... Si lipsa asta de comunicare nu e ok...
Iar cand vine lunea..imi vine sa-mi iau campii, caci plec la munca cu gandul ca IAR ramane copilul cu una care nu-i in stare sa-l ajute prea mult sa creasca frumos.. Si, Doamne, ce ciuda mi-e!!!!!!! Si ce greu!! :((
P.S.
Ca sa intelegeti ca au fost si faze care chiar NU se fac:
-s-a dus in vizita cu copilul la o vecina de-a noastra. Fara sa-mi spuna. Nu mi-a spus nici cand am venit acasa. Am aflat, la o zi distanta, de la vecina...
-am ajuns mai devreme acasa, ea -teoretic- era in parc cu copilul, am vrut sa ma duc s-o las sa plece. o sun sa vad unde e...nu era in parc, era pe niste stradute..distanta..spre gara.. Se dusese si ea sa-si ia un covrig.. (nu ca n-ar manca acasa, ca doar ii punem la dispozitie ce-i in frigi..si prin dulapuri..)
-ajung acasa si vreau sa-i fac copilului..nu mai stiu ce..cert e ca aveam nevoiede unt. Stiam ca e un pachet aproape intreg..NU mai era..il consumase. ok, no pb, a mancat femeia, dar nu putea sa-mi spuna ca sa stiu ca tre' sa iau?? O data ce doar ea consuma din el...nu e clar ca nu am cum sa stiu ca s-a dus?
- daca intarzie NU suna sa anunte (e drept ca se intampla fffff rar), dar daca e 17 si un minut rupe usa. Ca, nah, s-a terminat programul...
si suita poate continua....
A! Mi-am mai adus aminte ceva.. pentru o persoana care din "iubire mica" si "pe cine iubeste lala" nu ne scoate copilul, sa nu ia ...NIMIC ...cadou (ceva de 1 leu, o punga de pufuleti, un pachet de biscuti, orice) de ziua lui, de 1 iunie, de...mi se pare chiar nasol. Nu ca stam noi in ce-ar lua ea, dar mi se pare ca asa ar fi fost frumos. Nu credeti ca e cam prefacuta? Ca daca in mod real ti-e drag de copil de nu mai poti, e imposibil sa nu ai 1-2 lei sa iei ceva... simbolic ..orice.. sa se bucure si copilul ala ca tu, bona lui, aia care stai 8 ore pe zi cu el, i-ai facut o surpriza.... Lasa ca noi, de ziua ei, i-am dat 1 milion, ca, nah, asa suntem noi prosti de finuti...:))
