De cateva luni tot sucesc ideea pe toate partile, am si tatonat putin terenul, m-am uitat pe preturile de vanzare/cumparare de pe site-urile cu anunturi de vanzari, ca sa stiu ce ma astepta. Asta pentru ca, desigur, fac un credit pentru diferenta de bani.
Am tot studiat articole din presa de specialitate, mai ales dupa ce am vazut ce fel a crescut ROBOR-ul anul trecut, mai ales dupa ce am auzit nenumarate zvonuri despre ce fel o va lua razna piata imobiliara. S-a facut ceva zgomot despre cum vom intra intr-o criza imobiliara comparabila cu cea din 2008. Insa eu cred ca a fost exact ca in vorba aceea "mult zgomot pentru nimic", criza e departe spun specialistii in analizele lor.
Asa ca, gata, ma apuc sa fac fotografiile. Un anunt fara fotografii de calitate are mai putine sanse. Sa profit de lumina diminetii, ca sa nu o patesc ca acum trei ani. Cand am incercat sa-mi vand garsoniera punand aceste fotografii la anunt.
 |
| arhiva personala |
 |
| arhiva personala |
Ei, mda, omul din greseli invata! Asa ca acum stiu, fotografiile trebuie sa arate bine. Lumina buna, unghiuri bune, incadrare buna..
Stiu exact si ce sa scriu in anunt astfel incat sa nu stau cu mana streasina la ochi, privind in zare, asteptand jumatate de an sa vand apartamentul. Mai ales ca vine imediat luna aprilie si, potrivit studiilor, trimestrul al doilea din an este cel mai bun pentru vanzarea uneu locuinte. Sa profit de el!
Hotarata, dau sa deschid pagina ca sa adaug anuntul cu tot cu poze.
Ma trezesc ca, in loc sa imi incarce site-ul dorit, pe ecran apare un mesaj ciudat.
“In baza OUG numarul..din data de 8 Martie 2019, va aducem la cunostinta ca orice forma de publicitate, incluzand aici anunturile de mica sau mare publicitate, este strict interzisa. Incalcarea acestei decizii se pedepseste cu inchisoarea intre 1-12 luni”
Ma uit in calendar: nu e 1 Aprilie.
Nu imi vine sa cred ce am citit, asa ca sun un prieten, care lucreaza in zona publicitatii. Il prind cu greu la telefon, imi spune ca e pe fuga, ca e mult mai grav decat pare. Ca se va interzice ---in curand--- presa, cu totul. Imi balmajeste ceva despre libertatea presei care se duce, despre libertatea noastra care se duce, despre cum ne intoarcem in epoca salamului cu soia.
Nu pricep mare lucru din ce spune, caci este agitat si are un discurs greu de urmarit. De fapt, ca sa fiu sincera, pricep foarte bine ce vrea sa spuna: de luni de zile am observat tot felul de schimbari, nenumarate OUG-uri care incalca flagrant drepturile noastre. Sau le sfideaza. Pe fata.
Cu toate acestea…stiti vorba aceea “tara arde si eu ..”
Da, eu am acum prioritatea mea. Exact, cea cu care m-am trezit de dimineata, cea cu vandutul. Cea cu cumparatul.
Asa ca incerc sa actionez constructiv.
Sa demarez actiunea…dar, cum??
Ma simt exact ca un om care a condus toata viata lui doar masina cu cutie automata, iar acum i s-a dat una cu cutie manuala.
Habar nu am de unde sa o apuc. Daca nu pot sa pun anuntul pe site, unde si cum vand eu? Cum caut ce doresc? Cum compar preturi? Cum stiu care-i piata, ca sa nu pun vreun pret aberant de mare la apartament si sa raman cu el navandut. Sau prea mic si sa ies in pierdere.
Bine ca am salvat, zielele trecute, o statistica imobiliara de pe Anuntul Telefonic. Macar sa-mi fac o idee despre preturile din diferite zone. O caut cu infrigurare prin foldere. Ura, chiar o am, facusem print screen, iar acum acest lucru ma salveaza.
Noroc ca am trait si in vremea comunismului (am zis noroc?!? Mda, ma rog, acum pare ca este util!) si ca inca imi amintesc diversele metode prin care vindeai cate ceva. Dar greu, e greu de tot sa te intorci acolo. Vandutul prin "metoda datul din gura in gura”. Nu stiti cum este ea? Pai cam asa:
-Vecina, ai cumva de vanzare tigari, caci am treaba la doctor si trebuie sa dau ceva.
-Vecina nu am, dar am auzit pe cineva care stie pe cineva, care ar avea asa ceva de vanzare.
Asadar, se pare ca trebuie sa ma apuc de sunat prietenii, de vorbit cu vecinii..
Si mai stiu o cale, era la moda cand eram eu in facultate si nu se inventasera copiatoarele (adica nu gaseai la tot pasul): fluturasii. Nu cei colorati, care zboara din floare in floare. La noi in facultate se imparteau fluturasi cu textul “Copiez cursuri/seminarii, contra cost. Scriu frumos. Garantez ca se intelege scrisul.” Aceeasi fluturasi erau lipiti si pe stalpii din jurul caminelor studentesti. Sa stie omul la ce camera sa bata la usa. Ca, deh, mai chiuleam de la cursuri, dar cand venea sesiunea aveam nevoie sa invatam dupa ceva.
Deci "metoda fluturasului": sa ma apuc sa-i printez, sa-i lipesc pe stalpi. Sa-i pun pe la cutiile postale. Sa…
Mda, sunt niste solutii, dar impactul va fi atat de mic!!
Acum, serios, statistic vorbind, cati oameni trec pe langa stalpul acela? Si, dintre cei care trec, cati stau sa citeasca? Si daca citesc, cati sunt in cautarea unui apartament? Ok, ati prins ideea!
Este clar, trebuie sa ma grabesc. Cred ca spatiile de pe stalpi sunt limitate, in mod clar toti vor vrea sa puna anunturile in zonele cele mai populate, asadar cred ca "stalpii buni" se vor ocupa repede!!!
Apoi trebuie sa merg si la intersectii. Asa ca, daca vedeti o femeie care alearga la printre masinile oprite la semafoare, deschideti, va rog, geamul.
Poate doriti sa va cumparati un apartament. Eu am unul de vanzare.
Sau poate stiti pe cineva care isi cauta.
Sau poate stiti pe cineva care stie pe cineva..?
Exercitiu de imaginatie scris pentru Spring SuperBlog 2019, proba 3: Cum ar arăta lumea de azi fără anunțuri de mică publicitate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu