Intr-o altă lume, într-o altă viață, cand a inceput sa ninga si A mi-a zis "Hai acum sa iesim afara, in zapada!" mi-as fi tras hainele pe mine si as fi tasnit pe usa.
In realitatea aceasta, insa, m-am auzit spunand "E tarziu, pui, maine mergi la after, iar eu la job, deci te culci devreme".
Si el s-a culcat devreme.
Iar eu am ramas cu regretul ca am fost atat de coclită incat aceasta a fost singura replica pe care am fost in stare sa i-o dau.
Am ramas intrebandu-mă acum, cand el doarme si eu ma bucur ca un țanc de ce mișto ninge, daca nu cumva incep sa devin ceva ce mi-am promis ca nu voi deveni.
...
Sper ca macar mâine, cand va merge cu gura cascata si cu limba afară, ca să prindă fulgii...să nu cumva să-mi treacă prin cap să-i țin vreo teorie despre raceli.. Nu de alta, dar, acum cateva minute, fix asta faceam eu, in balcon. Prindeam fulgii de zapadă pe limbă..
Și mai sper să fie și mâine zapadă. Să mai ningă. Incredibil, dar chiar vreau să ningă. Mult. Mult. Mult.
Desigur..cel mai tare sper să nu devin ceea ce tocmai am avut sentimentul ca sunt pe cale sa devin!!
🤔🤔🙄
L. Edit: ziua de dupa. Luni.
Nu a mai nins azi, asa ca a ratat sa prinda fulgii pe limba. Insa drumul pana la after l-am facut pe jos, in ritmul lui. A sters toate masinile de zapada, i-am desenat fete zambitoare pe toate capotele, am reusit sa ma abtin sa-l frec la cap cu "hai mai repede".
Da, am ajuns la 10.30 la job, dar...wtf...nu moare nimeni!
...
Ocazie cu care am realizat ce vreau mult mult mult anul acesta.
TIMP.
Timp in tihna pentru ce mi-e drag sa fac, pentru ce imi place sa fac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu