Final de an. Planuri nerespectate. Nimic grav.

Zilele acestea (de vacanta) am vrut sa scriu despre..

..SuperBlog 2018. Ce a insemnat pentru mine, de ce nu am ajuns la Gala, la ce probe am castigat.

..ce schimbari a adus (din septembrie) faptul ca am copil scolar.

..pentru ce multumesc anului ce se apropie rapid de final.

 Si inca...mai aveam si altele si imi promisesem ca voi gasi timp sa o fac. Si chef. Sa scriu.

..

Timpul nu a lipsit, e drept. Dar chef..energie..sau poate ca dorinta?..nu au fost. 

Mi-am inceput vacanta cu doua zile de 39-40 grade. Eu. Acumulare de oboseala? De stres? Poate. 

Cand mi-a trecut, eram stoarsa ca o portocala din care s-a facut un fresh. 

..

Asa ca..am preferat sa tac. Sa vad oameni - cativa. Sa primesc vizite-cateva. Sa beau un ceai misto, primit de la o prietena. Sa citesc o carte pe care tot nu mai reuseam sa o citesc. Sa vad un film. Doua. Trei. Sa ma joc cu Andrei. Sa fac Craciun in familie: o parte cu ai mei, o parte cu tatal lui A. (familie mica, nah!) Sa ma bucur de bucuria lui, cand isi desfacea darurile. Sa ma bucur de darurile mele. Sa ma bucur de faptul ca nu stiu in ce zi suntem.

Sa respir adanc.

Sa mananc (cam) mult.

Sa dorm la pranz cate doua ore.

Sa stau noaptea pana cand vreau, fara stres ca "in cateva ore suna ceasul".

Sa-l las si pe A in ritmul lui, fara atatea "hai ca"...devenit refrenul zilelor noastre.

..

Sa tac - daca vreau sa tac.

Poate o sa devin mai vorbareata si o sa mai scriu... Poate nu.

Cine stie?🙂