Ca si cum doar pentru mine

O seara-noapte de vara,  de august. Iti aprinzi o tigara intr-un balcon mult prea incins de soarele ce dogorise peste zi. E liniste cat cuprinde. Afara. Inauntru tau la fel.

Ai dus copilul in tabara luni. Sambata veti merge sa il luati. Este abia marti. 

Miercuri va fi mijlocul lunii, iar tu simti ca se apropie finalul acelei veri.

Ati ajuns deja de cateva ori la mare. In vacanta mai lunga, in cateva minivacante...

Parca ai mai vrea. 

Parca?

Hm..nu..nu, parca. Sigur ai mai vrea.

Si, deodata, un zambet mare ti se intinde pe fata. 

Mergi la bucatarie, aprinzi lumina. Pui apa in ibric si faci o cafea. O torni in cana termo, doar cu un strop de lapte. Mereu fara zahar. 

Strangi niste haine si le bagi rapid intr-un rucsac. Iti pui rucsacul pe umar si iesi din casa. 

Te urci in masina si pleci.

Ai sanse sa prinzi rasaritul.

Ajungi cand...

..si cand cafeaua mai este calda.

Plaja e mare, destul de mare incat sa poti sa ai o bucata numai a ta. Departe de ceilalti oameni. Atat de departe incat iti poti imagina ca esti doar tu pe plaja cu dunele ei de nisip si cu marea ei, de data asta chiar albastra. Le-ai inchiriat pentru o zi. Pentru doua zile. Doar pentru tine. 

Niciun alt zgomot in afara de valuri. Valuri de august, mari si zgomotoase. Nisip, pe care-l strecori printre degete, in joaca. Scoici, pe care le aduni. O carte. Cafea. Inot pana departe. Scufundare in apa adanca. Par ud, te scuturi ca un catel cand iesi din apa. Razi. Esti departe de orice ochi si te simti libera. Apoi iar nisip. Alb. Fin. Fierbinte. Vise care zboara incotro vor ele. Libere. In pe piele, nisip pe piele, apa pe piele. Si soare. Mult. 

Telefonul pe silent. Din cand in cand verifici pozele trimise pe wapp, din tabara. Iti zambeste, din ele, kiddo fericit. La masa, la escalada, pe trasee in copaci, pictand.. Ii zambesti, nevazuta de el, si tu. Din tot sufletul si cu o mare iubire. 

In rest...tu cu tine. 

Suflet usor, usor, usor. O caldura care te cuprinde de dianuntru catre afara. Mai mare decat cea pe care o trimite soarele arzator de august, mai mare decat cea pe care o reflecta nisipul alb, alb, alb.

Si apoi joi. Si o iei de la capat. Doar ca de data asta vezi intreaga evadare din apa spre cer.

Si, desi este al patrulea rasarit pe anul acesta, tot cu rasuflarea taiata il privesti. Tot cu ghem de emotii in stomac. Tot cu senzatie de ameteala de la atat de multa bucurie.

Pentru ca asa si atat esti! 

E despre tine cu tine.