Si atunci am simtit..

Acum o saptamana ne mutam aici.
Avea sa vina un weekend cu o febra insotitioare de viroza la A. si cu mine cu o stare de oboseala greu de descris.
Au trecut..m-am luat de guler,m-am scuturat, am reinceput sa ma asez pe linia de plutire. Am terminat de aranjat continutul cutiilor intr-o noapte (luni?marti?) pe la 1a.m.  Mi-am pus un film..mi-am facut un ceai in cana preferata..m-am adunat toata pe un fotoliu si am auzit cum rapaia ploaia. Dar ce ploaie a fost in noaptea aia!!!
Si atunci..ca si cum ploaia aia imi spala toate oboselile si toate frustrarile ..am avut prima oara sentimentul de acasa.
Atunci am inteles cat de crancen de dor imi fusese de starea asta..de linistea asta de dinauntrul meu..
Si mi-am dat voie sa plang. Si apoi sa rad de plansul meu si apoi sa rad de bucurie..
Si din noaptea aia..ah..well..e ca si cum m-am gasit..m-am luat in brate..m-am imprietenit din nou cu mine..
Si din noaptea aia am zambit mult..mie..altora..

Am derulat de multe ori filmul primelor mele intalniri cu apartamentul asta..si mereu ma intrebam ce anume m-a facut sa mi se puna asa o pata fix pe el.
Acum ma gandesc ca poate intuisem ca va veni o noapte in care,in timp ce se rup cerurile,eu o sa dau de mine si o sa ma linistesc.

...
Acum nu va imaginati ca sunt zen 😅..doar ca mi-e mai bine ca oricand cu mine,cu alegerile mele,cu micile-marile mele nebunii...
Ceea ce va doresc si voua ☺