homeopatie si mustruluiala

Acum niste zile (multe) ma apucasem sa scriu despre intamplarile noastre de spital, din vara trecuta, poate vor invata si altii din pataniile noastre. Era vorba despre situatia care a dus (acum un an si ceva) la alergia de tip soc anafilactic a lui Andrei. Intamplare pe care n-o doresc nimanui pe lume, dar pe care noi am trait-o. N-am renuntat la ideea de a scrie despre ea, doar ca, intre timp, culmea ironiei, fix cand compuneam eu cu spor la acest articol, am patit alta. Pe care o voi povesti acum, cat e proaspata, ca sa nu cumva sa uit ceva din filmul prost trait ieri.

Din motive pe care nu tin sa le dezvolt, am decis mai demult sa incercam (pt Andreiutz) si medicina homeopata. Am mai utilizat-o si altadata, cu rezultate, dar doamna pe care o aveam a disparut cumva/undeva..nu mai dau de dansa. Asa ca, am intrebat, am cautat, m-am informat si...am ajuns sa decid la cine sa mergem. Se numeste Rares Simu. Recomandari -oh,da!am avut. O amica mi-a spus ca este medicul celor doua fiice ale ei, acum doua luni am aflat ca si o buna prietena tot la el merge cu fiul ei, multumita toata lumea, asa ca...hai sa sun. Am purces la cautat pe Google. Am gasit adresa/numar de telefon. Am sunat la telefonul gasit pe net, de la cabinetul din CA Rosetti. Nu mi-a raspuns nimeni, dar am fost sunata inapoi de pe un mobil si mi s-a facut programarea primei intalniri. Stiam ca voi astepta mult pana la prima consultatie, asa ca nu m-a mirat cand am fost programati la distanta de aproximativ doua luni. Nah, omu'i bun, deci nu e grav daca asteptam. Programarea s-a facut, urma doar sa vina 10 octombrie, ora 10 a.m., ca sa ne si vedem. Toate bune si frumoase, n-aveam mare lucru de facut caci noi avem un "dosar medical" al copilului, care contine toate cele ale lui de la nastere pana in zilele noastre. Stiam ca e important si ce s-a intamplat in timpul sarcinii mele, asa ca aveam si pe ale mele hartii medicale frumos aranjate...
Pe data de 8.10 m-a sunat o doamna (probabil ca aceeasi doamna care sunase si acum 2 luni) care dorea sa schimbam ziua, cu mii de scuze, dar d-nul Simu nu este in tara vineri si ..daca se poate..sa mutam pentru marti, 14.10, la ora 10am. Ma cam incurca drept sa spun, caci marti aveam eu controlul de 6 luni pt Hashimoto a mea, si doar marti e dimineata...si aici astept mult, dar, nah! copilul primeaza, asa ca am acceptat fara comentarii. Las' ca o mut eu pe-a mea ca n-o fi bai... Doamna a fost foarte draguta, si-a cerut scuze, mi-a multmit, a ramas ca ne vedem marti. Am intrebat-o daca va fi nevoie pe toata durata consultatiei de copil, pt ca stiam ca va fi o discutie mai lunga si ma gandeam ca nici nu va rezista Andrei pe un scaun atata timp si nici n-are sens sa stea acolo daca nu e cazul, mai bine vine si bona si, dupa ce-l vede pe el medical, ii las pe ei sa plece in parc. Da, sigur, e ok, nu e nevoie de el chiar jumatate de ora cat va dura...ok..ma gandesc eu ca sper ca-n juma' de ora lamurim tot ce avem de lamurit...si gata..

Marti am purces cu totii la drum. Adica noi trei, plus bona. Cum la adresa din CA Rosetti e greu sa gasesc loc de parcare, plecam cu un taxi. La 10 fara un sfert eram acolo, ajungem, la receptie/secretariat (cum vreti sa-i spuneti) si doamna care ne primeste ne anunta ca nu e d-nul Simu acolo. Ca nu a fost niciodata marti la ora aia la ei. Ca am venit gresit. Ca de ce am venit acolo. Ca sigur trebuie sa mergem in alta parte, in "cealalta clinica". Ups! Care cealalta, caci eu nici nu stiam ca mai exista vreuna, adicatelea nu mi-a zis nimeni nimic despre "alta". Faza e ca o situatie de genul asta, deranjanta probabil pentru ambele parti implicate, izvorata in mod evident dintr-o proasta comunicare, ar fi putut sa fie rezolvata foarte usor. Adica nah, am ajuns unde nu trebuia, imi spui unde sa ma duc si ma duc. Sau nu-mi spui pt ca nu stii si ..asta e...caut pe net, ca doar d-aia detin telefon cu internet.(ma rog, cautam degeaba, caci pe net nu apare celalat cabinet, dar asta aveam sa aflam mai tarziu..). Ei, bine, nu!! Doamna s-a gandit ca nu e cazul sa se poarte asa, doamna s-a gandit ca e cazul sa ne puna la punct, sa ne certe, sa ne faca tot felul de observatii. La un moment dat, dorind sa scurtez punerea la punct caci nu mai suportam mult mustruluiala, i-am spus "doamna, daca imi spuneti adresa incercam sa ajungem acolo" (oare vom ajunge la timp? oare vom gasi vreun taxi? oare..-astea erau gandurile mele). Ea continua sa ne turuie certaret ca nu stie, ca e pe strada Italiana, dar nu are idee unde..ca de ce am venit acolo...Ma enervez, scot telefonul sa caut pe net, intre timp ia si ea mobilul si da un telefon..se pare ca avea numarul celeilalte secretare (sau ce era ea..) si totul putea sa fie scurt si civilizat de la inceput.. A sunat, mi-a dat-o la telefon, cealalta doamna s-a scuzat, mi-a zis cum/unde sa ajungem..mi-a zis sa stau linistita chiar daca intarziem caci si d-nul Simu va intarzia cu consultatia de dinainte...Noroc ca era destul de aproape. Sau ghinion? Cine mai stie...cert e ca am luat-o pe jos, cu copilul dus in viteza (ceea ce, din principiu, NU FAC! V-am mai zis, nu mi se pare normal sa il alerg pe undeva..mergem in ritmul lui ...)Dar, de data asta n-am avut de ales..fiind aproape nu ne ducea niciun taxi. Ne-am invartit pe stradute de ne-a luat naiba, ma rog, finally ajungem...
Ne intampina doamna nr 2 (nu mai stiu cum sa-i spun). Tinerica, simpatica, destul de volubila, a bagat si copilul in seama...l-a dus intr-o incapere unde l-a lasat sa deseneze la o masuta...totul parea ca reintra in normal. Nimic nu anunta ce avea sa urmeze...
Sigur..desi am ajuns la 10 si-un pic..adica fff putin peste programare(si nu din cauza noastra!), noi am mai asteptat vreo 15 minute. Ma rog, asta e...desi...parca atunci cand ai pacient copil de 2 ani si ceva si esti privat, ar fi frumos sa NU sari major din schema cu ora programarii. Caci noi, daca ni s-ar fi dat adresa corecta, nu numai ca NU intarziasem, dar ajunsesem mai devreme ca sa nu-l las pe d-nul Simu sa ne astepte. Caci nu-i politicos, nu-i asa?

In timp ce asteptam noi..vine si programarea urmatoare..adica cei care erau la 10.30...
Un "detaliu"- aceasta prima discutie (caci nu se numeste consultatie, ci evaluare) era stabilita sa fie maxim jumatate de ora si urma sa coste 200Ron. Probabil ca ne-am fi incadrat in timp, dar asta nu am de unde sa stiu caci...imediat va zic!:)

Buuuun. Finally ne invita doamna in cabinet. Ne asezam, ma rog, e mult spus, caci Andrei incepuse sa isi piarda si mama rabdarii...dar ne descurcam noi doi cu el cumva. D-nul Simu nu era in cabinet, dar a aparut destul de repede. A venit..parca (parca!!nu mai sunt sigura!) ne-am salutat si..primul lucru pe care l-a spus a fost "am auzit ca ati avut ceva probleme". Oh, ma gandesc eu, ia uite dom'le, a fost informat si se simte prost omul ca au gafat angajatii lui...Impresionant, nu? WRONG! Ii raspund ca da, am ajuns in partea celalalta si de acolo am fost trimisi aici. El insista. "de fapt ce problema ati avut? ce s-a intamplat?" Mi se pare usor dubios ca, in timp ce vedea ca ne era tot mai greu sa stapanim copilul pe scaun el dorea sa dezvoltam subiectul, dar, nah, imi zic ca o vrea omul sa se lamureasca. Ii fac rezumatul. Pe scurt. Am sunat acum 2 luni, am fost programati, am fost sunata cu 2 zile inainte de programare, am fost reprogramati, se pare ca s-a omis sa ni se spuna ca in alt loc. Si de aici incepe distractia. Pentru ca urechile mele (deja sensibilizate de prima cearta incasata de la doamna nr.1) au auzit "nu poate sa fie adevarat ce spuneti!" M-am oprit usor socata, crezand ca nu aud bine. "Cu alte cuvinte imi spuneti ca mint?" "Pai nu este posibil sa fie cum spuneti!" (Pe bune?) si continua sa vorbeasca, mai exact incepe sa ne frece ridichea si el. Nu prea intelegeam de ce, caci nu zicea clar care-i problema, dar am dedus ca problema era ca am indraznit sa fim deranjati de felul in care ne tratase doamna nr 1. Pai nu noi intrasem in cabinet plangandu-ne ca am fost tratati nepoliticos, dar se pare ca doamna a considerat ca noi n-am stat suficient de drepti la incasarea mustruluielii.  
Incep sa ma enervez. Usor, dar sigur. Il intrerup in timp ce "ne cearta" si ii spun ca nu cred ca avem de gand sa mai suportam sa mai fim pusi la punct INCA o data, deja am primit mustruluiala de la doamna nr 1, in conditiile in care eroarea le apartine, ca mi se pare cam mult si ca nu am de gand sa accept. Ca nu inteleg care-i idea, ca e eroarea lor si ca nu a fost deloc placut sa taram copilul in fuga pe strazi ca sa nu intarziem prea mult. Deranjat (probabil pt ca a fost intrerupt din tirada punitiva) imi spune "eu v-am ascultat pe dvs, va rog sa taceti!". Pai m-a ascultat pentru ca ma intrebase ceva, iar eu am fost civilizata si am raspuns! Nu am tinut eu sa dezvoltam problem de organizare, dumnealui a dorit aceasta discutie, a avut intrebari la care am raspuns, deja cred ca facusem prea mult, caci nu cred ca eram obligata s-o fac! Ba chiar cred ca aveam dreptul sa fiu EU DERANJATA, pt ca era eroarea lor care imi crease un disconfort maxim. Ii spun ca nu cred ca e cazul sa imi spuna sa stau drepti pentru ca nu cred ca aia este atitudinea potrivita pentru relatia ce ar urma sa se construiasca : medic-pacient. U know...pacientul care ar trebui sa aiba incredere in medic. Medic=omul ala caruia ii incredintezi niste probleme...blablabla..Pusul la punct continua: "Va calmati, iesiti putin si va linistiti si va intoarceti si continuam dupa aceea discutia asta!" (pe bune??) ii spun ca sunt foarte calma, dar ca nu avem de ce sa continuam aceasta discutie, ca suntem acolo pt consultatia copilului si nu pt pus la punct si ca nu e ok ce face, pt ca incepe cu stangul relatia pacient-medic. Intre timp ii suna si mobilul, raspunde FARA NICIO SCUZA FATA DE NOI, (era totusi in cele x minute constand in 200Ron pe care urma sa-i platim. Adica pe 200 ron ne certi si mai dai si consultatii telefonice??! pe bune??). Vorbeste, inchide, in continuare NU ISI CERE SCUZE NICI MACAR PT ASTA.. Paharul este deja plin, asa ca ii spun ca s-a incheiat si ca nu mai avem nevoie de ASTFEL DE MEDIC. Tine sa ma anunte ca juramantul depus ii permite sa refuze un pacient. (cum adica imi permit eu sa ii spun lui ca il refuz ca medic?!?El , El, El, imi spune ca ne refuza! Ok, cum doresti! Baidauei: pt cei care stiu daca e asa: are voie?? Eu am mai auzit la cineva de o faza de genul asta si persoana respectiva zicea ca s-a interesat si ca medicul NU are voie sa refuze un pacient numa' pt ca nu-i este lui simpatic! Tocmai datorita acelui juramant. Sigur, poate sa-ti faca zile fripte, dar nu sa refuze. Nu stiu cum e real. Stie careva??!!??)
Andrei mare, care n-apucase sa spuna mai nimic, (surprins prea tare de reactia omului si, in acelasi timp, nici nu mai apuca pentru ca debitul meu verbal nu cred ca-i mai permitea :) ), ramane in cabinet. De altfel d-nul Simu a considerat ca era cazul sa se certe CU MINE, la mine s-a uitat in tot acest timp. Desi eram toti trei in cabinet. Putea sa-si aleaga pe cineva "egal" cu el, nu? Un barbat, Andrei, nu eu. Ma rog, am fost preferata, ce sa zic:)
So...Andrei ramane inauntru...noi iesim. Inteleg de la Andrei ca, la intrebarea lui Andrei "de fapt care-i problema" ar fi admis ca a fost deranjat ca noi ne-am permis sa fim deranjati de toata incurcatura creata. PAMPAM! De fapt, mi-e clar ca doamna nr 1 s-a plans, nu inteleg exact DE CE S-A PLANS, caci nu am facut scandal ci doar am fost extrem de deranjati ca am ajuns intr-un loc gresit si ca tot ea ne cearta. Se pare ca domnul Simu si-a revizuit partial atitudinea. Partial insemnand ca doar cu Andrei in cabinet n-a mai avut tirada (usor dictatoriala) din prima parte. Dar nici nu si-a cerut scuze pt nimic din ce s-a intamplat. Si-a exprimat "disponibilitatea" de a consulta copilul, cu tatal prezent, caci cu mama e "atmosfera tensionata" . (pai si cine-a tensionat-o?)
Ceea ce n-a mai fost cazul, caci oricum era aberant, datele despre sarcina/copil eu le detin 100%. Exclus!


SUBLINIEZ: nici macar n-aveam de unde naiba sa stiu cine m-a sunat, nu s-a recomandat nici dracu' la telefonul pt programarea initiala, eu eram convinsa ca doamna nr 1 ne-a sunat... Abia dupa ce-am aflat de existent celui de-al doilea cabinet am realizat ca sunt doua "doamne". Asadar ca nu prima, ci cea din Italiana sunase..probabil..Dar sa mor io daca asta era problema mea! Eu stiu ca NU EXISTA alta locatie, alt cabinet pe net. Am cautat de-am benganit pe net, ieri, de curiozitate. NU EXISTA NICAIERI ADRESA DIN ITALIANA 13.
Eu am sunat la nr de telefon de la adresa din CA Rosetti, am facut o programare, nimeni nu mi-a zis ca ar trebui sa merg in alt loc.

Acuma..bun..inteleg ca dorea sa lamureasca, aveam tot timpul de lamuriri FARA COPIL DE FATA DUPA CE TERMINA CONSULTATIA PENTRU CARE VENISEM ACOLO. Copilul a fost ignorant pe tot parcursul discutiilor administrative, purtate din dorinta domnului.
Am pierdut timp, energie, bani (drumurile cu taxiul, caci consultatia- neavand loc- nu a fost taxata), am fost pusi intr-o situatie neplacuta (NOI SI COPILUL NOSTRU!)din motive de comunicare incompleta a unui angajat de-al domnului Simu, am fost lezati, dar nimeni nu si-a cerut scuze pentru nimic din toate acestea. Ba da, doamna nr 2 s-a scuzat, probabil ca dumneaei si-a dat seama ca a facut-o cam lata... In rest..desi noi am fost victime, noi am fost si cei pusi la colt, certati, tratati fara respect. De ce? Pentru ca nu am facut sluj si pentru ca n-am abordat atitudinea atat de comuna a pacientilor in fata medicilor: ATITUDINEA UMILA? Pe bune?!???!!!


Concluzia noastra a fost ca noi nu dorim asa ceva. Personal sunt satula de medici care se cred Dumnezi numai pentru ca...???..pentru ca..ce?? Personal am trait prea multe faze din astea in tara asta! Personal mi-e acru si mi-e sila si mi-e lehamite!!!


Invatati ce doriti din aceasta intamplare. Am prezentat faptele, concluziile sunt ale voastre.