Cum am ajuns sa nu mai vreau sa aud de bona!

Dupa cum stiti deja, de la 11 luni Andrei sta cu bona. Am avut acea experienta super nashpa numita CRESA (privata!!), apoi am ajuns tot la varianta bona. Prima bona a fost de la 11 luni pana la 1 an si 10 luni. Adica aproape un an. V-am povestiti cate ceva despre motivele care ne-au facut sa oprim colaborarea. AICI.
De pe 16 octombrie 2013 pana in martie 2014 (7luni) am avut pe cea de-a doua. Care a fost venita tot pe recomandare, de care chiar am fost multumiti, care a fost multumita de noi. (tinem si acum legatura, desi femeia isi face tratamente prin Italia...). Ce aparea ca nemultumire rezolvam pe traseu, era o fiinta cu care se putea vorbi, nu se oftica daca ii faceam vreo observatie, o femeie simpla, dar curata, harnica si care tinea cont de ceea ce ii spuneam. Cu ea a incepu Andrei sa invete cantecele, poezioare, sa stie ca iarna vine Mos Craciun si ca ninge, in perioada doamnei a invatat Andrei literele, numerele 1-10, etc-etc. (bine ...cu ea si cu noi in restul timpului, dar e important ca doamna facea cu el ceea ce faceam si noi, pastrarea continuitatii in activitatile copilului, este extrem de importanta). Un nenorocit de cancer de san aparut la doamna, a pus punct colaborarii noastre.

Din martie 2013 ne chinuim sa gasim si tot nu mai nimerim.... Lui oricum i-a fost greu sa se desparta de doamna: intre ei se nascuse un "ceva" al lor (deh, sagetatori nascuti in aceeasi zi, se atasasera unul de altul). O schimbare foarte brusca, caci noi tot speram ca diagnosticul sa nu se confirme si d-na a venit pana in ultimul moment la noi..asa ca nu apucasem sa "pregatim" copilul..
Asa ca...ramanand brusc fara bona, am avut noroc de Diana ca back-up de bona. Apoi...in primavara-vara...am zis ca am gasit -in sfarsit- inlocuitor. Era tanara (37 ani), cu studii superioare, facuse si sport si era super ok dpdv viteza de reactie si rapiditate in parc (caci A are ceva viteza, dupa cum v-am mai spus) cu elan si talent (real) la bucatareala, parea ok...Erau si chestii care nu prea ne incantau..dar, nah, nu le poti avea pe toate, nu? Ce s-a intamplat? Dupa o luna de zile ne-am trezit ca avem probleme cu...sotul doamnei. Ca i-o mai dadea din cand in cand acasa(pe ea, bataita rupta din rai, nu?)...ca n-o credea ca vine la noi...ca o conditiona sa fie platita saptamanal...caci altfel nu crede ca-i bona..etc-etc.. Nu stiu si nici nu ma mai intereseaza daca erau reale toate astea sau inventate intr-o incercare de santaj de doi bani. NU-MI MAI PASA. M-A DURUT atunci, caci eu sunt bou din ala care acorda incredere totala cuiva care ii sta cu copilul (altfel n-as putea sa las omul ala cu cea mai de pret comoara a mea...), iar cand sunt dezamagita si cad...apoi cad de sus de tot!! Asa ca...ne-am oprit...
A venit vacanta...am plecat la mare...ne-am intors...a stat iar Diana cu el o vreme...iar am gasit pe cineva. Mama, mama, ce femeie! Si cu cursuri de bona, si pe la 52 de ani, simpatica si volubila si data gata de fiul nostru. Si cu diploma de babysitting! Beton, nu? Dupa o saptamana, aaa...ce zic eu!? dupa vreo doua zile...au inceput vaicarerile. Ca nu merge de mana in parc...pai ti-am zis ca merge de mana doar pe strada, in parc are liber la alergat si la cocotat-tre' sa te tii dupa el, asta e.... Ca nu adoarme usor, ca se agita, ca are o problema copilul...pai n-are, dar tu daca incepi sa tipi la el si sa vorbesti nasol cu el, vei avea rezultatul asta:un copil iritat si care se distreaza cand tu cedezi nervos asa ca-ti va face in ciuda si va face si mai si... Ca alearga prea mult, ca face aia, ca face aia, ca aoleu...nu mai poate saraca de ea... Ca ea nu mai poate e una, ca avea nesimitirea sa comenteze si gen "fierul asta de calcat nu e bun deloc" sau "cuptorul nu merge bine" sau "Andrei e baiat si pofteste si trebuie sa-i dai biscuiti mai multi"(aveam sa aflam ca a rezolvat doamna problema in stilul ei: cumparandu-i ZILNIC biscuiti, pe care A ii manca in loc de fructe in parc...eu stiam ca-si mananca fructele, el manca biscuiti ...Cateodata chiar sandvis, de care eu habar n-am avut)...ca ajunsese sa ne tina predici despre ce fel sa ne crestem copilul, ce ar trebui sa facem...etc-etc.. Iar Andrei devenise foarte...nervos. Si avea niste frici...caci spunea intr-una "nu o superi pe mami", "nu-l superi pe tati"...etc-etc.. Si mai avea si alte expresii care clar ii fusesera spuse : daca dadea cu piciorul in ceva tot el exclama pe alta voce "nu da din picioare ca nebunul!nebunule!" si "esti prost" si cate si mai cate...Am urmarit-o (da!!!!) caci am inceput sa intelegem ca e mai mult decat se vede. Si da, era mult mai mult. In ultima ei zi, Andrei era zgariat de ea pe mana. Dupa ce-l tarase dupa ea- in timp ce el plangea neconsolat, pt ca indraznea sa se duca la locul de joaca cand ea dorea sa-l tina la bancuta, ca sa poata vb la telefon. Oricum din 2 ore de parc, mai bine de-o ora a stat-o pe telefon. I-a bagat in cap ca gradinita e ceva unde va fi pus la colt, pentru ca el e rau. I-a bagat in cap ca este rau , ca este obraznic, ca...ca... Desi stabilisem si cu ea, cum am facut-o cu fiecare din cucoanele astea de ni s-au tot perindat prin casa ca NU ETICHETAM copilul. Ca daca face ceva gresit, ii explicam cu calm, ii propunem alternative, dar NU ETICHETAM. Nici pe el, nici pe altii. Si acum...cand scriu doar mica parte din ce-am trait cu nebuna aia, mi se strange stomacul. Cand i-am spus stop si i-am dat banii, a devenit isterica. Desi discutasem si decisesem (cu 2 sapt inainte) ca, daca nu isi schimba comportamentul, ne oprim. Desi cu doar 2 ore inainte de a spune stop (adica atunci cand am ajuns acasa de la munca) ea ma anunta ca nu crede ca mai vine prea mult timp...asadar ii respectam dorinta spunandu-i hai sa ne oprim.. Dar a devenit isterica pentru ca ea AVEA SFATURI DE DAT SI EU REFUZAM (politicos, prea politicos!!) s-o ascult, spunandu-i ca nu are sens sa mai discutam caci colaborarea noastra se opreste acolo-atunci. ISTERICA IN CASA NOASTRA, explicandu-mi ca sunt tampita (da, ati citit bine!!) ca nu-i dau dulciuri copilului, urland ca stie ea (ca a intrebat ea copilul!!mai, ati inteles: a tras de limba un copil de 2 ani si jumate, cat avea el atunci!) cate bone a avut, ca facem praf copilul, ca suntem niste idioti (da, ati citit bine!!) Voi ce-ati fi facut in conditiile astea? Caci eu, dupa ce-am repetat ca o moara stricata de nshpe ori "te rog sa iesi, nu mai avem ce discuta" iar ea se protapise cu mainile in sold in fata mea si-mi urla in fata, ei bine eu i-am spus ca o arunc pe geam daca nu iese si ca-i dau una cu ceva in cap. Mda..nu-s mandra de mine, dar jur ca eram in stare s-o fac. Nu, n-a iesit nici atunci. Asa ca..da, am deschis usa si i-am depus geanta pe presul de la usa..si i-am spus ca daca nu iese ii arunc geanta de la etaj..pe scari in jos...A iesit cu SPUME LA GURA, LA PROPRIU. Ultima strigatura a fost tot o jignire "stiam eu ca esti o tiganca imputita, de cand te-am vazut asa maro am stiut ca esti!" :))) La asta chiar m-am amuzat...nu pt ca eu n-as fi creola, ci pt ca ea era de 10 ori mai creola ca mine:))).
Dupa ce-a plecat, in zilele ce-au venit, am aflat si multe altele facute de ea... Le-am aflat pt ca am inceput sa intrebam..de la vanzatoarele de la magazinul de la bloc, de la d-na care vinde ziare...de la unul de la altul....

Din fericire Andrei a iesit din faza in care intrase. Dar am invatat ceva din ea: am invatat sa fiu mai atenta la reactiile/comportamentul lui fata de strainul care sta cu el si care, intamplator, se numeste bona. Am invatat si sa iau in serios ceea ce spune, mai exact sa incerc sa inteleg dincolo de ceea ce spune el atat cat poate la anii lui. Pentru ca a inceput sa spuna! Spune...tot ce face:)). Si cand vrei si cand nu vrei:P
Asa ca...iata ca la mai putin de doua luni...vom schimba directia, vom merge catre gradi, in loc de bona. Desi ...avem bona.INCA. Alta, da...  Da, dupa toate dezastrele descrise mai sus, noi tot am mai luat bona. Eu am insistat, pt ca simteam ca la halul in care il adusese cretina din urma, el nu era apt de mers intre copii. Ii intrase in cap ca la gradi e rau, ca el va fi pedepsit, ca el e obraznic, ca noi il lasam acolo daca e rau...etc-etc. Asa ca mi s-a parut important sa iasa din faza asta...si apoi..incet incet...sa ne indreptam catre gradi. Si uite ca ne-am gasit, pe la mijloc de septembrie, alta bona. Genul "functionez la foc minim" -dar Andrei era ok cu ea. Pana cand....mda..iata ca undeva ceva s-a stricat...si domna nu il mai adoarme. I-am zis "ganditi-va, poate ati schimbat ceva in rutina", poate ca..poate ca..Nimic n-a functionat din ce-am sugerat eu. Ok, ce naiba sa faci, daca tot nu doarme si daca tot au fost zile superbe dpdv vreme...mai iesiti o tura cu el pe-afara. De pe la 16. O ora si ceva, pana ajungem unul dintre parinti sa il "preluam". Adica NU isi depasea programul. Dar...ei...aici intervine o problema...caci d-na a zis ca ea nu poate...ca nu poate sa iasa...ca ea de cand nu mai doarme Andrei pleaca plangand acasa...si ca nu poate sa mai faca fata asa. PE BUNE? Si eu ce sa fac? Adica sa vin eu de la munca acasa si sa-l adorm? Sa vin eu sa-i dau sa manance (caci se pare ca nici de mancat nu prea ii mananca). Mai nou, azi dimineata, mi-a spus si ca "oooh, cand vine frigul eu nu prea pot sa stau afara" Are cistita. Nashpa. Dar cand ai venit bona, credeai ca o sa stai toata iarna in casa??!!?? Nu mai vreau sa ma enervez, dar ma mai enervez. Caci m-am saturat de nesimtite care NU-SI ASUMA NIMIC DIN CEEA CE INSEAMNA BONA. Asteia i-am zis ca eu consider ca s-a bagat la un "job" caruia nu-i face fata. Ca este inadmisibil ca in momentul in care da de ceva mai greu sa dea bir cu fugitii. Mai ales ca acel "greu" este rezultatul a ceea ce face/nu face ea cu el. Mie-mi doarme, eu il mai adorm (inca...pt ca rutina de 5 zile nedormite isi spune cuvantul..el a invatat f repede ca poate sa "sara" peste somn si incerca si cu mine..)
Cel mai rau imi pare ca il chinuie cu lipsa asta de somn pe cel mic...pe care-l gasesc cheaun pe la 18...
Ca o doare in fund( ma scuzati, dar fix aici o doare!)!!


Pe scurt astea-s povestile noastre. Am avut bona care-a citit 3 carti intr-o luna (cat dormea cel mic)--asta ca sa va dati seama ce solicitant este jobul de bona la noi in familie, nu cumva sa aveti impresia ca le muncim pe bietele femei de le sar capacele. NU! Bonele au "jobul" copil. Cand doarme- daca doarme- calca pt el, EVENTUAL gatesc pt el (de multe ori gaseau mancarea facuta de mine). Asta-i ce e nevoie sa faca ele. Nu menaj, nu curatenie, nu spala, nu calca pt noi, nu gatesc pt noi. Doar ca avem tupeul...ca atunci cand copilul nu doarme...sa ne dorim sa isi petreaca timpul la aer curat cat sunt 20 de grade afara. Si doamna asta este terminata si pleaca plangand? Pe bune? Pai si mie-mi vine sa plang banii pe care-i dam! Ca prostii!!!! Zau asa!