De neuitat:)

HIDRATARE...

Se schimba de la o saptamana la alta. Mai nou, cand vrea sa interactioneze cu un copil, ii vorbeste ceva in legea lui..ori il imbratiseaza ...ori ii baga cate-o ventuza de pupatura. Imbratisarea e usor stangace si brusca si, uneori, reuseste sa cada in fund cu tot cu copilul imbratisat. :)

De tobogane v-am zis ca se da in continuu...cu cat sunt mai multi copii acolo, cu atat vrea si el mai mult... Are zile in care, cand ajunge in parc vrea la copii direct, altele in care ne asezam intr-un loc si scriem/desenam cu creta...Litere...sau sigle de masini... Multe. Foarte multe. Apoi literelor le facem ochi, gura, nas. Dupa care urechi. Apoi par. Apoi picioare. Apoi maini...si uite-asa obtinem un sir lung de litere dantzuitoare de hora a prieteniei:) 

Cand este cu copii in jur se bucura de ei, se da mare (daa..)aratand ce stie el sa faca... Daca-s copii mai mari vrea si incearca si el sa faca exact ce fac ei (ceea ce nu e mereu de bine:P)...

A primit o carte cu 200 masini: toate personajele din Cars 1 si 2. Si fiecare masina are numele si povestea ei (scurta descriere). Asadar "ce cheama pe ala?" e intrebarea acestor zile. Deja  a retinut vreo 10-15 nume:)) E luata cu el (cartea) peste tot. Mai putin afara, unde-am scapat fara s-o luam...Slava Cerului, caci are nshpe chile si e imensa:))

Alta intrebare a acestor zile este "ce schie aici?". 

Canta. Mult. :)) Pfoooaaa...ce ma bucur si ce-mi place!

Chiuie..are niste super-maxime inalte:)). Ieri, in parc, un nene i-a zis lui Andrei (tati) ca a crezut ca are un fluier in gura si cu el face asa...nu si-a imaginat ca poate sa scoata din gat asemenea chiote...si ca "poate se va face ceva cantaret"(sau cam asa ceva). Am ras maxim:)

Nenii aia care pazesc parcarea Operei ne stiu. Si Andrei ii stie. Cand ajungem acolo ii saluta si le face cu mana "buuunaaaa". Si le zambeste. Ei il intreaba "ce masina e asta" si el raspunde. Il lauda, iar el este foarte mandru si bucuros de laude:)

A devenit tare tandru si dragastos. Ne pupa din senin (asa...pur si simplu vine la tine si zice "pupam pe mami/tati/Diana"...), ne imbratiseaza, spune "ubesc mult " si ne ia de gat. Ne topeste..cred ca va e clar! :) La cat l-am pupacit toti, cred si eu ca a imprumutat atitudinea:))

Imi dau seama ca ne intelegem altfel cu el. Este mult mai...care-i cuvantul potrivit??...cooperant!?!?  Da, cooperant! In casa, afara..cam peste tot...Creste, asa-i...??!!!:))

Am putut ieri sa-i probez o gramada de haine(cele luate pe la finalul verii trecute, despre care nu stiam daca ii mai vin/nu-i mai vin...) De nu stiu cat timp tot doream si nu ma lasa sa incerc nici macar un tricou...aseara am pus/scos nshpe tricouri pe/de pe el...si asta fara scandal...ba chiar cu acordul lui total...

Sigur, nu va imaginati ca n-are si el fazele lui de bazait sau de "nu vleau"(de care v-am mai zis). Dar si astea sunt destul de rare, in plus poate fi usor mutat din starea aia intr-una de veselie.. Daca ma gandesc bine, asa a fost intotdeauna Andrei... Cand era bebelus, foarte usor il mutam din plans in ras...era suficient sa-i facem cu ochiul, sau sa ne prostim nitel pe langa el si imediat uita ca plangea si-o dadea in hohote de ras... 

Da, imi cam place de copilul nostru:))v-ati prins, nu? :P

Iar seara..la adormire...este un super scump. Este potolit, linistit, ma cauta si ma pupa de nshpe ori inainte sa adoarma...ma inveleste...ma ia de gat...imi declara verbal/.nonverbal dragostea... Mai mare dragul sa adormi asa un copil...:)

Ne usureaza mult " sarcina " de a-l creste, dragul nostru Andrei! Pentru ca este mult mai usor sa petreci timp cu un copil vesel/pozitiv. Pentru ca te determina sa te mobilizezi, chiar daca esti obosit sau te doare ceva sau..,pur si simplu esti fara chef... Cand il vezi asa, chiar n-ai cum sa nu te simti si tu altfel. In sensul bun. 

Eu una ma consider o mare norocoasa sa am asa un baiat. Stiu ca...daca ar fi fost vreun morocanos/ marait/ nevricos/ crizat...nu ca l-as fi iubit mai putin ( n-aveam cum, tot al meu era:P), dar mi-ar fi fost mai greu. Pentru ca stiu ca nu-s cea mai rabdatoare persoana de pe pamantul asta...ori cea mai lesinata dupa tzanci...Dar asa...indiferent cum am ziua la munca, atunci cand ajung acasa si dau de un buchet de zambete si pupaturi si alintaturi...uit toate enervarile/ frustrarile/ spumele de peste zi:). Multumesc, dragule, ca esti asa! Asa sa ramai si mai departe:P :)

Ajutat la ultima treapta caci nu ajunge cu mainile la manerele alea galbene..

dupa una dintre coborarile normale..restul sunt pe burta..:))

cretul nostru hidratandu-se...

p.s.

Vedeti ca s-a prins soarele-n copac, da? Meritul seniorului Andrei:) El l-a prins:P