luni, 29 februarie 2016

FastraKids, povestile lui Andrei si inca vreo doua chestii...

1.
Ne-am intors la FTK. Dupa o absenta lunguta (motivata de nenumaratele raceli, una dupa alta si una peste alta, din toamna) , dupa ce-am decis sa luam pauza (caci aveam chef sa am sarbatori linistite dpdv stare sanatate) acum 2 saptamani ne-am intors la FTK. De azi urmeaza sa mearga in grupa 4-6 ani, eu cred ca va fi mult mai bine pentru el sa fie cu copii mai mari. De azi va avea "curs" de 2 ore in loc de una, grupa de 15 copii in loc de 6 (cati erau in grupa mica).

Sa ne tineti pumnii sa nu se lase iar cu raceli...sa-i placa...sa fie ok, per total...
That's all for the moment....
Revin cu impresii la cald si cu detalii...curand...:)


2.
De o vreme , seara, dupa ce-i citesc povestea(ile) ma pune sa-i si inventez una (doua, dupa ora, dupa caz..). Lucrurile se petrec asa: eu il intreb cu ce sa fie, el imi da un personaj (gen "iepurasul tzup-tzup", viremisorul "vierme-vierme viermion") si eu crostez intamplari cu respectivul. Da, ma madresc cu o imaginatie bogata, pot inventa adhoc orice poveste cu orice personaj, ba, mai mult, povestile sunt "educative" si foarte amuzante, in acelasi timp...
De cand facem acest "sport" intelectual...a inceput si el "sa se bage" in poveste, adica sa completeze-inventeze si el pe alocuri, cand are cjef sau idei..
Asta mai intai.. Iar aseara...well..aseara dupa ce-am treminat povestea mea mi-a zis ca acum imi spune si el una. A lui, adica inventata atunci, pe loc, de el. Trebuie s-o scriu, caci, desi el inventeaza frecvent dialoguri intre jucariile lui (care-si vorbesc mereu, si au schimburi de replici spumoase), ceea ce a zis aseara poate fi considerata prima "compunere" a lui Andrei. A se nota ca are doar 4 ani si (aproape) 3 luni.
-Mami, eu o sa inventez o poveste fabula, care va fi la fel de amuzanta ca a ta si care va avea 5 pagini! (???!!!???@@@####??? :))))...)
"A fost o data un elefant care scapase de la zoo si care mergea pe strada, il chema elefantul tropaila, pt ca tropaia foarte mult. Si el s-a intalnit cu o frunica, furnica autobuz, careia i-a spus "De-te la o parte din calea mea, caci daca te calc o sa mori imediat". Si frunica a claxonat , caci era o furnica autobuz. Si elefantul s-a speriat si a fugit la el in padure. Deci, vedeti, desi mica, furnica a speriat ditamai elefantul"

Bai, nu ca-i fi-miu, dar, zau, pare-se ca a inteles si ce-i fabula si ca trebuie sa fie o "morala" la final..si ...wow..nu e tare??:)))



3.
Pe cat de dragut vi l-am descris mai sus, pe atat de nesuferit si afurisit este cand vine vorba de..well..somn de pranz. N-are sens sa intru in detalii, dar va spun ca ..este pe cale sa-si scoata somnul de pranz... Me..sad.. Foarte sad..daca pot spune asa...:(
Ne certam parte-n parte, ma ameninta ca ma da afara din casa daca nu-l las in pace cu somnul de pranz..ce mai..tot tacamul. Mai multe detalii nu dau..deja am dat prea multe:)

LATTER EDIT:
In timp ce scriam eu cu spor...copilul taman adormea la pranz. :))
Asta , probabil, pentru ca azi avem FTK de la 17,30..deci tre' sa plece pe la 16.45...deci nu stim daca se trezeste pana atunci..
Dar..cine are copii stie sigur ca atunci cand ai si tu un "program" de respectat, ceva se da peste cap...astfel incat sa inteleaga toata lumea ca viata cu un copil nu poate sa fie una "programata":))))


joi, 25 februarie 2016

pro sau contra libertatii


De cand a mai crescut Andrei,  de cand a devenit tare dornic de interactiune cu copiii (mai mari sau mai mici) , de cate ori ajungem la locuri de joaca IN PARCURI si da de copii isi alege singur gasca sau copilul la care se duce/ pe care si-l ia ca partener de joaca. Nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca, de cele mai multe ori, isi alege ...tiganusi. Il las cu alegerile lui, cata vreme respectivii copii au un limbaj civilizat, cata vreme nu sar mucii si virusii din ei (asta e valabil pt orice categorie de copii, nu va imaginati ca am ceva anume cu tiganii..).
Uitandu-ma, la locul de joaca, la toti copiii...de vreun an de zile de cand am inceput sa studiez mai cu atentie alegerile lui Andrei..am cam inteles si de ce alege asa. Sunt unii dintre cei mai liberi copii de la locurile de joaca din parc. Si nu ma refer la libertate prost inteleasa, ci la aia in care copilul aflat intr-un spatiu de joaca "are voie" sa faca ce-si doreste el, cata vreme nu-i lezeaza in vreun fel pe ceilalti. Caci mie una asta mi se pare normal. Daca-l duci la loc de joaca unde e si nisip, eu cred ca e normal sa-ti asumi ca se va umple de nisip, ca se va murdari. Daca-l duci undeva unde e iarba si urmeaza sa alerge pe ea, e normal sa se umple de noroi pe ghete, ba chiar sa mai calce si prin vreun rahat de caine (caci, la naiba, e plin parcul de asa ceva...) Ba chiar, daca mai si cade, isi va umple si hainele de noroi...Sa speram ca doar de noroi!! Dar daca l-ai scos in parc, l-ai scos ca sa fie liber, nu??, nu ca sa-i repeti in continuu: ai grija, nu te murdari, uite ce de nisip ai pe tine, ti-ai murdarit hainutzele, etc-etc.. Eu una sunt satula de cate mame-bunici-bone aud tocandu-si copiii la cap cu textele astea. Imi vine sa le strig , lasati-i, frate, in pace..hainele se spala, ghetele se curata..ACASA!!!...nu e grav daca acum nu arata ca scosi din cutie!!!! Pe bune nu e grav!!!
Daca tu, ca adult, tii atat de mult la blugii aia de pe copil...din motive doar de tine stiute..nu-l mai imbraca cu ei cand mergeti in parc!!! Daca doresti atat de mult ca jucariile lui sa fie curate..nu i le mai da la "groapa cu nisip". Eu zic ca, mai bine, nu le mai lua de acasa..caci daca le ai si nu i le dai s-ar putea sa tipe si atunci te va deranja ca tipa si-l vei certa si ca nu intelege regulile tale stupide legate de cat de curate trebuie pastrate jucariile...

Nu mai vrobesc de genul parinte-ghid (caci nu stiu cum altfel sa-l numesc)..adica ala care da mereu indicatii pretioase copilului: pe ce sa se dea, cum sa se dea, de cate ori sa dea, ce sa faca, incotro sa plimbe masina, cate lopeti de nisip are voie sa ia din nisipul (gratis, de altfel!!!) din parc, etc-etc.. Stiti genul, nu-i asa??? Am vazut, ingrozita!!, copiii care, in lipsa acestor indicatii NU STIU sa se joace; am vazut copil care -cand mama a raspuns la mobil si nu i-a mai zis ce sa faca- a ramas cu lopatica in aer si o intreba repetitiv "acum ce sa fac?"..Am vazut mama care-i spunea incontinuu copilului "Acum te dai pe tobogan, acum te dai pe leagan, acum.."si cand ala a refuzat i-a spus "paui d-aia te-am adus eu in parc? ca sa nu te dai pe nimic??"
Groaznic de ..trist..Nu vi se pare????

Ei, bine, m-am prins ca Andrei alege adesea tiganusii ca parteneri de joaca pentru ca ei NU AU ATATEA RESTRICTII/INTERDICTII. Pentru ca ei sunt printre putinii (nu spun singurii!!) care se joaca in mod real si liber, printre putinii care rad in hohote si chiuie de bucurie fara sa li se faca observatii... Serios!!!
Nu o data mi s-a intamplat ca Andrei sa se joace cu cate un copil si sa se apuce sa chiuie, in tandem, cat ii tineau plamanii...iar parintele celuilalt sa vina repede si sa le spuna "Shhht, mai incet, nu mai tipati!". Celalalt se oprea brusc..Andrei (dupa cum probabil intuiti) chiuia si mai tare. Dupa ce se uita la mine, cumva intrebator, nedumerit probabil de reactia adultului insotitor al celuilalt. Iar eu (oh, da, sa vedeti ce nesimtire din partea mea!!) ii raspundeam "da, mami, esti afara, in parc, sigur ca poti sa chiui cat doresti". Nu, nu-mi propuneam sa subminez autoritatea celuilalt adult, de altfel nu vorbeam cu celalalt copil, aveam grija sa-i spun asta cat mai incet lui Andrei, dar nici nu consider ca ar trebui sa schimb eu regulile numai pentru ca altii au interdictii la bucurie, la ras, la chiote... E normal sa-i confirm Andreiului ca...frate!!, in parc, e unul din locurile unde-i LIBER la chiuit, alergat, tipat, staff like that.
Acum..daca sunteti unul dintre adultii genul descris mai sus...sau daca sunteti genul care considera ca un copil care nu merge la pas, ca un catel in lesa, langa piciorul vostru, va face de ras in societate ..evitati-ne cand ne vedeti in parc. Noi chiuim, alergam, ne prostim, ne jucam si cu tigani, ne murdarim, ne tavalim prin iarba si prin nisip, suntem fix ceea ce ar putea constitui un exemplu negativ pentru copiii vostri. Asa ca...pentru ca noi nu avem de gand sa ne schimbam...mai bine evitati-ne!!!
Iar daca sunteti dintre cei care considera ca un anumit grad de libertate (si nu din aia prost inteleasa!) ajuta copilul sa se dezvolte frumos si sa fie intreg la cap ...ba chiar ajuta si adultul de langa copil sa-si regaseasca o bucatica de suflet de copil....ei, bine, atunci va invitam la joaca. Fie ca sunteti adulti, fie ca sunteti copii.



sporturi si alte activitati

Mult mi-a luat sa ajungem si noi in Afi la o "sedinta de patinaj". Pot sa spun sigur ca nici nu vom mai ajunge prea curand, iar motivele le enumar mai jos:
1. In primul rand pentru ca sunt nshpe mii de alte tentatii in jur si nu-i prea mai arde de patinat...(toboganul de piatra, barcutele pe apa, loc de joaca, masini cu fise, etc-etc..).
2.In al doilea rand, dar deloc lipsit de importanta, datorita costurilor aberant de mari (cel putin pt duminica seara, poate ca in weekend sunt mai mici). Ca sa intelegeti la ce ma refer, desi eu am avut patinele de acasa, marea sedinta de patinaj (adica cele aprox 35-40minute, caci atat a avut chef sa stea pe gheata) a fost 80 Ron.
3.Apoi, al treilea motiv, porcariile alea de foci (sau ce sunt ele) pe care le imping incepatorii: nu numai ca l-a incurcat la patinat (comparativ cu prima noastra iesire pe gheata, in Herastrau, fara ajutor foca), dar cum a vazut o fetita care NU facea altceva decat sa stea pe foca aia si sa se lase impinsa de mama ei ...a vrut si el la fel.. Mie nu mi-e deloc greu sa-l imping, ba chiar e amuzant si am prins super viteza cu el asa...dar nu asta era ideea. Nu de aceea mersesem acolo.
4. In plus..este asa o harmalaie in Mallul asta..ca pe mine , adult, m-a cam rapus..E obositoare toata zumzaiala aia...toata forfota aia..Nu mai vreau, nu mai fac.. :)

Asadar, rezumand, la capitolul patinaj..debutul l-a facut pe 31 ianuarie 2016, in Herastrau, unde ne-a placut si mie si lui mult..
A doua intalnire cu gheata a fost duminica aceasta, adica pe 21 februarie, in Afi.
Dupa cum se vede era foarte atent la ce se intampla ...nu, nu pe gheata, nu la asta se uita..ci la un loc de joaca din vecintatea pationarului... :))


miercuri, 17 februarie 2016

Andreiul la 4 ani si (in curand) 3 luni

Despre el ..multe ar mai fi de "consemnat". Multe se intampla si repede..totul e pe "repede inainte"..

Daca la 2 ani, fara sa ma prind cand si cum, stia literele (nu alfabetul, adica nu in ordine ci doar literele toate)... la 3 stia alfabetul si in romana si-n engleza....iar acum, la 4 si trei luni a inceput sa citeasca. Well, da... Probabil ca este evolutia fireasca...
La inceput noi am crezut ca e chestie de memorie vizuala foarte buna, adica "pozeaza" cumva cuvintele si apoi le ghiceste/intuieste/whatever... Dar nu, nu-i asa!! Buchiseste el cu cate-o revista (de copii,desigur) in brate si il aud cum citeste! Sa nu-si imagineze careva ca am stat sa-l invatam asta. Doar ca are tone de carti, ii citim foarte mult (vrea sa i se citeasca-nu il obligam noi), are tone de carti de activitati facute (unit puncte, scrie litera dupa conturul punctat, deseneaza dupa contur, labirinturi, tot felul...cine are copil si cumpara asa ceva stie la ce ma refer). Si cand spun tone trebuie sa intelegeti ca nu mai gasim nicio carte cu activitati pe care s-o cumparam si sa n-o aibe deja. Si nu, nu doar pt varsta lui, ci si din categoria urmatoare de varsta.

"fa-mi o poza cum ma stramb!"

Intr-o seara, cand era la pc cu Andrei, adica inainte de culcare, ii scriu un biletel pe un post it si-l duc. Andrei ii spune, razand desigur, "hai, tati, ia citeste-l repede si apoi ne uitam mai departe". Nu ne asteptam sa il si citeasca..si ,cu siguranta, sigur nu ne asteptam sa-l citeasca dintr-o suflare, adica efectiv foarte repede. Biletul este..
Am mai facut cateva teste..si..da, cam citeste copilul nostru.


Ca sa continuam...Andrei mai si scrie:)))
Pe 14 februarie i-a scris lui tati , tot pe un post it (nah, daca-i plac postit-urile si le tot "fura" de pe biroul lui Andrei tatal...) TATI. Primul cuvant scris singur singurel de el, fara sa-l puna cineva, fara sa-i ceara cineva..propunerea a fost a copilului catre tata "hai sa ne scriem fiecare ceva celuilalt pe un post it". Ceea ce a si facut. Nu, nu ne asteptam nici la asta.


Ca sa merg si mai departe.. Andrei, care oricum numara in ro si engleza pana peste 100..(adica nu stiu unde se opreste caci nu am incercat niciodata sa vedem pana unde ar fi in stare..), incepe sa vrea sa adune. Pe asta inca o tinem sub control, adica stie adunarea cu 0 si pe cea cu 1. Atat. Cred ca ne vom opri aici. :)). Ah, da, a gasit niste fise cu inmultiri si , pt ca sunt foarte haioase si colorate, din alea cu scrie si sterge, uneori facem in ele..ma gandesc ca la ce memorie are s-ar putea sa ne trezim, la un moment dat, ca stie tabla inmultirii pe de rost. Sper sa nu fie cazul, o sa ascund fisele:)))


Acum, in rest, face tot ce face un copil de anii lui. Topaie, se urca, alearga, bate mingea, trotineste in continuare cu drag, iese mult afara cu bona sau cu noi, facem si chestii in bucatarie impreuna
Si da-i si blenduieste..si da-i si biscuiteste :)
se joaca tot mult-mult cu masinutele. De cateva luni bune are si o pasiune noua, pe numele ei Paw Patrol. Are si cateii jucarii, inventeaza si jocuri cu ei...urmareste si la tv episoadele. Ba chiar stie exact ora la care sunt si e trist daca le rateaza. :))
Tot vesel, tot pus pe sotii, tot pus pe cantat.

Unul dintre cele mai misto lucruri la el, din punctul meu de vedere, este ca pe cat de zgubi si de nabadoios este (atunci cand il apuca), pe atat de cald si de tandru si de pupacios si iubaret este. Iar cel mai tare si mai tare imi place cand, seara, inainte de-a adormi, ii simt manutele in jurul gatului meu si-mi spune "oh, te iubesc atat de mult ca vreau sa te strang tare-tare in brate". Si apoi maraie si ..ai zice ca toarce ca un motan. Si eu, desigur, la fel!!


luni, 15 februarie 2016

Scandalul medical al acestor zile...si considerente pe marginea intamplarilor noastre cu sistemul medical...

Nu am obiceiul sa scriu despre tot felul de nenorociri auzite/vazute la stiri, dar acest scandal actual m-a lovit drept in moalele capului. Pentru ca, dupa parerea mea, vorbeste despre un sistem medical de cacat, asta din tara in care traim.

Pentru ca nu vreau, chiar nu vreau!!!!!, sa-mi imaginez ce-i in sufeltul parintilor care trec prin ceea ce trec zilele astea. Si,desi nu vreau, am inca acute amintirile trailor mele de acum aproximativ un an.
Caci pe 14 februarie 2015, adica ieri fix un an, ne internam la un spital privat cu otita si pneumonie, iar aceea a fost ziua in care tavalugul ne-a prins in el....Aveam sa aflam ce insemna asta..aveau sa urmeze intamplari grele...
Cele despre care am scris aici si apoi aici, partea a doua.. Cum ajungi de la faza "copil sanatos si vioi" la faza in care un medic iti spune "in cel mai rau caz va ajunge la dializa" si nu mai judeci, nu mai poti judeca, nu mai vrei, nu mai poti..

Din fericire n-a fost cazul. Nea-m "oprit" la diagnosticul de sindrom nefrotic. (nu ca asta ar fi putin, dar..fata de ce ni s-a spus ca ar putea sa urmeze pot spune ca am fost cazul fericit...)

Ce simt eu, la un an de atunci? Cum m-au modificat pe mine toate acele intamplari?? Pai va pot spune ca am devenit mai fricoasa la racelile lui decat eram cand avea cateva luni. Caci daca auzi in continuu "si cea mai mica raceala poate insemna recadere" nu poti sa nu fii lesinat de frica...
A trecut un an. Cu cateva raceli, cu cateva viroze, cu o otita, cu 2 tratamente cu antibiotic, cu el scos din "comunitate" (conform cu ceea ce ni se scrie pe foaia de la Fundeni, unde mergem la control la 3 luni), dar , cel mai important cu el bine dpdv renal. Ce traiesc eu de fiecare data cand Andrei are nasul infundat infundat sau are muci sau tuseste?? Sincer, ce traiesc eu? Ei bine, trebuie sa scriu, ca sa scuip demonul asta din mine : traiesc un cosmar. Sufletul mi-e in gat, ii studiez in continuu ochii (sa nu cumva sa apara vreun edem), apas usor pe picioare sa vad daca nu cumva retine apa, fac teste peste teste de proteinurie (avem stripuri acasa), studiez cat pipi face- raportat la lichidele consumate..Iar asta e ce se vede la exterior. Pe dinauntru..sunt varza. Cand raceste NU POT sa dorm noptile. Cand totusi mai adorm, visez rezerva de la Fundeni, soarele care intra pe geam si care ma durea cu lumina lui, holul sectiei de nefrologie, tipetele lui, plansul meu..

Ce-o fi in sufletul lui cand mergem acolo? O vreme am crezut ca, mic fiind, a uitat. Dar n-a uitat. Nu mai era atat de mic, avea 3 ani si 3 luni, nu avea cum sa uite tot. Deunazi vorbeam cu el, ma intreba "mami, toata lumea are picioare si merge cu ele?" si ii spuneam ca unii oameni au avut accidente sau probleme care i-au facut sa nu-si mai poata folosi picioarele. Si cand ma pregateam sa-i dau ca exemplu un cersetor care se plimba cu caruciorul pe langa blocul nostru, l-am auzit pe el "la verificare, acolo unde mergem noi, era o fetita care a avut un accident si nu mai poate sa mearga, caci era in scaun cu rotile si avea picioarele strambe". Mi s-a urcat un nod in gat. Da, cat eram in spital si apoi, la cateva controale, pe holul Fundeni-ului ne-am intalnit cu o fetita care era internata si ea la nefrologie, cu probleme garve. Ea era in scaun cu rotile. De fiecare data incercam sa-i distrag atentia lui Andrei, dar uite ca..uite ca stie tot, a vazut tot, poate ca e normal asa...dar mereu ti-ai dori ca puiul tau sa afle toate astea cat mai tarziu cu putinta...


Mda...e cam "de jale" postarea asta, dar...m-au navalit toate amintirile..
Ca sa nu mai vorbim de faptul ca se apropie si "verificarea" de la inceputul lui martie... Numai cand ma gandesc ca trebuie sa mergem iar la Fundeni mi se strange stomacul.... :(
Cam la fel simt cand trec pe langa Institutul de Pneumologie Nasta, locul care a insemnat inceputul sfarsitului Mamei mele...
Cam la fel simt cand trec pe langa IOB..
Cam la fel simt cand imi amintesc de Bals, spitalul in care Andrei a facut soc anafilactic la mine-n brate, la doar un an si jumatate...

Sa-mi bag picioarele in el de sistem medical romanesc!!!!!!!!!



p.s.

Intru eliberarea mea ..candva voi scrie si despre ce-a fost cu Bals...si despre ce-a fost cu mama.. Candva...

p.p.s.
Si ..mai e ceva..am certitudinea ca noi am ajuns la acest diagnostic datorita incompetentei unor medici. Nu unul anume, n-as putea pune degetul pe unu singur, pentru ca eu cred ca a fost un cumul de situatii care a dus aici. Nu stiu daca vreodata voi intelege, medical vorbind, unde s-a produs fractura (caci se stie..o mana se spala pe alta, nu-i asa??). Unde? Cand? Cand i s-a administrat antibiotic la care deja facuse (cu vreo 2 ani inainte) soc anafilactic? (desigur cu mult cortizon inainte, ca sa nu omoare copilul). Cand , vazand ca pneumonia si otita isi faceau inca de cap chiar si sub acel antibiotic, s-au facut alte cocteiluri de antibiotice? Cand primul antibiotic s-a dat fara analize de sange/exudat/etc inainte? (adica fara a se cunoaste ce produsese infectia si, implicit, la ce antibiotic va fi sensibila cocomarla care-a produs-o..) Cand, desi in spital privat, ii iesise proteinurie si medicii de acolo au ales sa o ignore, adica sa o abordeze la modul "e normal pe infectie puternica sa iasa proteinurie (in urina)" (imi amintesc exact ca, fripta fiind cu 2 ani inainte, acum intrebam tot ce vedeam modificat..de ce e asa..daca e ok sa fie asa..ce inseamna...si ca am intrebat in mod special de ce iese proteinurie si ce inseamna). Cand, dupa ce trecuse spitalizarea, iar noi tot insistam ca are copilul edeme..copilul primea (de la doi medici!!) Aerius si Zyrtec...pe motiv ca sunt edeme produse de alergie cand, de fapt, erau edeme date de rinichii lui, care se buleau???

Oooo...si cate alte intrebari mai am...
Si stiu..chiar stiu ca nu voi avea raspunsuri..
Si mai stiu si ca, daca le-as avea, tot nu ne-ar scuti sa trecem prin ce-am trecut..
Doar ca pe mine, ca mama, m-ar ajuta!

eu. eu. eu.

Ma puteti citi si pe blogul nou, mai exact aici . Nimic schimbat, doar inca o casa. Deh, imi place sa am mai multe 😊😉