pro sau contra libertatii

De cand a mai crescut Andrei,  de cand a devenit tare dornic de interactiune cu copiii (mai mari sau mai mici) , de cate ori ajungem la locuri de joaca IN PARCURI si da de copii isi alege singur gasca sau copilul la care se duce/ pe care si-l ia ca partener de joaca. Nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca, de cele mai multe ori, isi alege ...tiganusi. Il las cu alegerile lui, cata vreme respectivii copii au un limbaj civilizat, cata vreme nu sar mucii si virusii din ei (asta e valabil pt orice categorie de copii, nu va imaginati ca am ceva anume cu tiganii..).
Uitandu-ma, la locul de joaca, la toti copiii...de vreun an de zile de cand am inceput sa studiez mai cu atentie alegerile lui Andrei..am cam inteles si de ce alege asa. Sunt unii dintre cei mai liberi copii de la locurile de joaca din parc. Si nu ma refer la libertate prost inteleasa, ci la aia in care copilul aflat intr-un spatiu de joaca "are voie" sa faca ce-si doreste el, cata vreme nu-i lezeaza in vreun fel pe ceilalti. Caci mie una asta mi se pare normal. Daca-l duci la loc de joaca unde e si nisip, eu cred ca e normal sa-ti asumi ca se va umple de nisip, ca se va murdari. Daca-l duci undeva unde e iarba si urmeaza sa alerge pe ea, e normal sa se umple de noroi pe ghete, ba chiar sa mai calce si prin vreun rahat de caine (caci, la naiba, e plin parcul de asa ceva...) Ba chiar, daca mai si cade, isi va umple si hainele de noroi...Sa speram ca doar de noroi!! Dar daca l-ai scos in parc, l-ai scos ca sa fie liber, nu??, nu ca sa-i repeti in continuu: ai grija, nu te murdari, uite ce de nisip ai pe tine, ti-ai murdarit hainutzele, etc-etc.. Eu una sunt satula de cate mame-bunici-bone aud tocandu-si copiii la cap cu textele astea. Imi vine sa le strig , lasati-i, frate, in pace..hainele se spala, ghetele se curata..ACASA!!!...nu e grav daca acum nu arata ca scosi din cutie!!!! Pe bune nu e grav!!!
Daca tu, ca adult, tii atat de mult la blugii aia de pe copil...din motive doar de tine stiute..nu-l mai imbraca cu ei cand mergeti in parc!!! Daca doresti atat de mult ca jucariile lui sa fie curate..nu i le mai da la "groapa cu nisip". Eu zic ca, mai bine, nu le mai lua de acasa..caci daca le ai si nu i le dai s-ar putea sa tipe si atunci te va deranja ca tipa si-l vei certa si ca nu intelege regulile tale stupide legate de cat de curate trebuie pastrate jucariile...

Nu mai vrobesc de genul parinte-ghid (caci nu stiu cum altfel sa-l numesc)..adica ala care da mereu indicatii pretioase copilului: pe ce sa se dea, cum sa se dea, de cate ori sa dea, ce sa faca, incotro sa plimbe masina, cate lopeti de nisip are voie sa ia din nisipul (gratis, de altfel!!!) din parc, etc-etc.. Stiti genul, nu-i asa??? Am vazut, ingrozita!!, copiii care, in lipsa acestor indicatii NU STIU sa se joace; am vazut copil care -cand mama a raspuns la mobil si nu i-a mai zis ce sa faca- a ramas cu lopatica in aer si o intreba repetitiv "acum ce sa fac?"..Am vazut mama care-i spunea incontinuu copilului "Acum te dai pe tobogan, acum te dai pe leagan, acum.."si cand ala a refuzat i-a spus "paui d-aia te-am adus eu in parc? ca sa nu te dai pe nimic??"
Groaznic de ..trist..Nu vi se pare????

Ei, bine, m-am prins ca Andrei alege adesea tiganusii ca parteneri de joaca pentru ca ei NU AU ATATEA RESTRICTII/INTERDICTII. Pentru ca ei sunt printre putinii (nu spun singurii!!) care se joaca in mod real si liber, printre putinii care rad in hohote si chiuie de bucurie fara sa li se faca observatii... Serios!!!
Nu o data mi s-a intamplat ca Andrei sa se joace cu cate un copil si sa se apuce sa chiuie, in tandem, cat ii tineau plamanii...iar parintele celuilalt sa vina repede si sa le spuna "Shhht, mai incet, nu mai tipati!". Celalalt se oprea brusc..Andrei (dupa cum probabil intuiti) chiuia si mai tare. Dupa ce se uita la mine, cumva intrebator, nedumerit probabil de reactia adultului insotitor al celuilalt. Iar eu (oh, da, sa vedeti ce nesimtire din partea mea!!) ii raspundeam "da, mami, esti afara, in parc, sigur ca poti sa chiui cat doresti". Nu, nu-mi propuneam sa subminez autoritatea celuilalt adult, de altfel nu vorbeam cu celalalt copil, aveam grija sa-i spun asta cat mai incet lui Andrei, dar nici nu consider ca ar trebui sa schimb eu regulile numai pentru ca altii au interdictii la bucurie, la ras, la chiote... E normal sa-i confirm Andreiului ca...frate!!, in parc, e unul din locurile unde-i LIBER la chiuit, alergat, tipat, staff like that.
Acum..daca sunteti unul dintre adultii genul descris mai sus...sau daca sunteti genul care considera ca un copil care nu merge la pas, ca un catel in lesa, langa piciorul vostru, va face de ras in societate ..evitati-ne cand ne vedeti in parc. Noi chiuim, alergam, ne prostim, ne jucam si cu tigani, ne murdarim, ne tavalim prin iarba si prin nisip, suntem fix ceea ce ar putea constitui un exemplu negativ pentru copiii vostri. Asa ca...pentru ca noi nu avem de gand sa ne schimbam...mai bine evitati-ne!!!
Iar daca sunteti dintre cei care considera ca un anumit grad de libertate (si nu din aia prost inteleasa!) ajuta copilul sa se dezvolte frumos si sa fie intreg la cap ...ba chiar ajuta si adultul de langa copil sa-si regaseasca o bucatica de suflet de copil....ei, bine, atunci va invitam la joaca. Fie ca sunteti adulti, fie ca sunteti copii.