Andreiul la 4 ani si (in curand) 3 luni

Despre el ..multe ar mai fi de "consemnat". Multe se intampla si repede..totul e pe "repede inainte"..

Daca la 2 ani, fara sa ma prind cand si cum, stia literele (nu alfabetul, adica nu in ordine ci doar literele toate)... la 3 stia alfabetul si in romana si-n engleza....iar acum, la 4 si trei luni a inceput sa citeasca. Well, da... Probabil ca este evolutia fireasca...
La inceput noi am crezut ca e chestie de memorie vizuala foarte buna, adica "pozeaza" cumva cuvintele si apoi le ghiceste/intuieste/whatever... Dar nu, nu-i asa!! Buchiseste el cu cate-o revista (de copii,desigur) in brate si il aud cum citeste! Sa nu-si imagineze careva ca am stat sa-l invatam asta. Doar ca are tone de carti, ii citim foarte mult (vrea sa i se citeasca-nu il obligam noi), are tone de carti de activitati facute (unit puncte, scrie litera dupa conturul punctat, deseneaza dupa contur, labirinturi, tot felul...cine are copil si cumpara asa ceva stie la ce ma refer). Si cand spun tone trebuie sa intelegeti ca nu mai gasim nicio carte cu activitati pe care s-o cumparam si sa n-o aibe deja. Si nu, nu doar pt varsta lui, ci si din categoria urmatoare de varsta.

"fa-mi o poza cum ma stramb!"

Intr-o seara, cand era la pc cu Andrei, adica inainte de culcare, ii scriu un biletel pe un post it si-l duc. Andrei ii spune, razand desigur, "hai, tati, ia citeste-l repede si apoi ne uitam mai departe". Nu ne asteptam sa il si citeasca..si ,cu siguranta, sigur nu ne asteptam sa-l citeasca dintr-o suflare, adica efectiv foarte repede. Biletul este..

Am mai facut cateva teste..si..da, cam citeste copilul nostru.


Ca sa continuam...Andrei mai si scrie:)))
Pe 14 februarie i-a scris lui tati , tot pe un post it (nah, daca-i plac postit-urile si le tot "fura" de pe biroul lui Andrei tatal...) TATI. Primul cuvant scris singur singurel de el, fara sa-l puna cineva, fara sa-i ceara cineva..propunerea a fost a copilului catre tata "hai sa ne scriem fiecare ceva celuilalt pe un post it". Ceea ce a si facut. Nu, nu ne asteptam nici la asta.


Ca sa merg si mai departe.. Andrei, care oricum numara in ro si engleza pana peste 100..(adica nu stiu unde se opreste caci nu am incercat niciodata sa vedem pana unde ar fi in stare..), incepe sa vrea sa adune. Pe asta inca o tinem sub control, adica stie adunarea cu 0 si pe cea cu 1. Atat. Cred ca ne vom opri aici. :)). Ah, da, a gasit niste fise cu inmultiri si , pt ca sunt foarte haioase si colorate, din alea cu scrie si sterge, uneori facem in ele..ma gandesc ca la ce memorie are s-ar putea sa ne trezim, la un moment dat, ca stie tabla inmultirii pe de rost. Sper sa nu fie cazul, o sa ascund fisele:)))


Acum, in rest, face tot ce face un copil de anii lui. Topaie, se urca, alearga, bate mingea, trotineste in continuare cu drag, iese mult afara cu bona sau cu noi, facem si chestii in bucatarie impreuna

Si da-i si blenduieste..si da-i si biscuiteste :)

se joaca tot mult-mult cu masinutele. De cateva luni bune are si o pasiune noua, pe numele ei Paw Patrol. Are si cateii jucarii, inventeaza si jocuri cu ei...urmareste si la tv episoadele. Ba chiar stie exact ora la care sunt si e trist daca le rateaza. :))
Tot vesel, tot pus pe sotii, tot pus pe cantat.

Unul dintre cele mai misto lucruri la el, din punctul meu de vedere, este ca pe cat de zgubi si de nabadoios este (atunci cand il apuca), pe atat de cald si de tandru si de pupacios si iubaret este. Iar cel mai tare si mai tare imi place cand, seara, inainte de-a adormi, ii simt manutele in jurul gatului meu si-mi spune "oh, te iubesc atat de mult ca vreau sa te strang tare-tare in brate". Si apoi maraie si ..ai zice ca toarce ca un motan. Si eu, desigur, la fel!!