Pai, mai, dragilor! Desi realitatea zilnica din parcuri si de la locuri de joaca si de prin magazine si..de peste tot pe unde sunt copii, arata ca toti fac in diverse feluri nu taman simpatice, in diverse momente ale vietii lor...desi realitatea arata ca toti au o samnata de mici (sau mari, dupa posibilitati!) santajisti sau de nabadoisi, atunci cand doreste sufletelul lor...nshpe bloguri de mame sunt pline de copii perfecti. Copii care impart toate jucariile cu zambetul pe buze, copii care nu se enerveaza si nu se frustreaza niciodata--asadar nu plang de frustrare, nu fac crize, nu se trantesc pe jos, nu..nu.., copii empatici care lacrimeaza la desenele in care ratusca este respinsa pentru ca este urata, copii care nu fac pipi la copac, caci nu e frunmos, ei fac doar acasa, in public nu jignim ochiul aproapelui si nu intoxicam tufisurile, copii care niciodata n-au imbrancit, n-au tras de tricou, n-au smuls vreo jucarie niciunui alt copil, copii care stiu sa astepte la coada la tobogan caci doar - nu-i asa?- ei s-au nascut cu rabdarea in sange (cred ca si la 1 luna asteptau sanul, cuminti, ca sa nu-si deranjeze mamele in caz ca ele tocmai isi faceau vreo manichiura...) Si lista poate sa fie mai lunga, dar ma voi opri cu ea aici.
Pe langa copiii acestia perfecti, avem si mamele lor, desigur perfecte si ele. Mame care nuuuu...nu se enerveaza niciodata (adevarul este ca, daca ai un copil perfect, ce motive de enervare ai avea?); mame care nu sunt obosite sau, daca sunt, devin wonderwoman si nu se simte oboseala in relatile lor cu copiii,cu barbatii, cu familia, mame care au nascut natural sau cezariana la recomandarea medicului, mame care au alaptat fericit pana a facut copilul 3 ani sau 5..sau 10....; mame care aratau impecabil si ingrijite la maxim si imedioat dupa nastere, mame care au silueta de dinainte de sarcina la o luna dupa nastere (bine, asta e si cazul meu, deci sunt si eu "un pic perfecta", nu?!:P). Ma rog...cam asa...
In aceasta lume perfecta, ca se ne facem noi, imperfectii?
Caci noi suntem imperfecti. Oh, da, chiar "foarte imperfecti"!!!:))
Sigur, ici colo ne mai scapa si cate-o perfectiune, dar va rog sa ma credeti ca este din greseala!:)
Asadar, eu propun sa facem clubul mamelor/tatilor/parintilor imperfecti cu copii imperfecti. Facem clubul si apoi punem de intalniri intre noi, imperfectii/ele.
Pana atunci va las niste poze cu copilul nostru, imperfectul, nascut din niste parinti absolutamente si iremediabil imperfecti. Sa va fie ziua zi! :)
Imperfectul este neprietenos. N-are el chef de baietelul ala cu el in balansoar! |
Imperfectul si mama lui consuma gratar, CU MANA, in Parcul Izvor, pe o banca! yeah! |
Nu mai stiu exact ce Nu dorea, dar nu-i asa ca e imperfect de perfect suparat?:) |