Noi si copilul nostru, imperfectii!

De cand sunt mama si blogul meu s-a schimbat la fata, m-am tot invartit si-am citit diverse din zona asta a mamiciei. Prin asta a se intelege ca "rasfoiesc" atat revistele online din zona asta, cat si diverse bloguri de gen. Ma refer strict la bloguri acum. La inceput au fost mai multe, dar in zilele noastre am ajuns sa am o lista foarte scurta de bloguri de mame, pe care le mai citesc. Motivul principal pentru care am incetat sa mai rasfoiesc mare parte din ele a fost ca am inceput sa ma ..usor ingretosez...daca ma pot exprima asa. (acum e momentul in care ma puteti parasi, pentru ca urmeaza dezvaluiri care s-ar putea sa nu placa unora dintre voi..)
Pai, mai, dragilor! Desi realitatea zilnica din parcuri si de la locuri de joaca si de prin magazine si..de peste tot pe unde sunt copii, arata ca toti fac in diverse feluri nu taman simpatice, in diverse momente ale vietii lor...desi realitatea arata ca toti au o samnata de mici (sau mari, dupa posibilitati!) santajisti sau de nabadoisi, atunci cand doreste sufletelul lor...nshpe bloguri de mame sunt pline de copii perfecti. Copii care impart toate jucariile cu zambetul pe buze, copii care nu se enerveaza si nu se frustreaza niciodata--asadar nu plang de frustrare, nu fac crize, nu se trantesc pe jos, nu..nu.., copii empatici care lacrimeaza la desenele in care ratusca este respinsa pentru ca este urata, copii care nu fac pipi la copac, caci nu e frunmos, ei fac doar acasa, in public nu jignim ochiul aproapelui si nu intoxicam tufisurile, copii care niciodata n-au imbrancit, n-au tras de tricou, n-au smuls vreo jucarie niciunui alt copil, copii care stiu sa astepte la coada la tobogan caci doar - nu-i asa?- ei s-au nascut cu rabdarea in sange (cred ca si la 1 luna asteptau sanul, cuminti, ca sa nu-si deranjeze mamele in caz ca ele tocmai isi faceau vreo manichiura...) Si lista poate sa fie mai lunga, dar ma voi opri cu ea aici.
Pe langa copiii acestia perfecti, avem si mamele lor, desigur perfecte si ele. Mame care nuuuu...nu se enerveaza niciodata (adevarul este ca, daca ai un copil perfect, ce motive de enervare ai avea?); mame care nu sunt obosite sau, daca sunt, devin wonderwoman si nu se simte oboseala in relatile lor cu copiii,cu barbatii, cu familia, mame care au nascut natural sau cezariana la recomandarea medicului, mame care au alaptat fericit pana a facut copilul 3 ani sau 5..sau 10....; mame care aratau impecabil si ingrijite la maxim si imedioat dupa nastere, mame care au silueta de dinainte de sarcina la o luna dupa nastere (bine, asta e si cazul meu, deci sunt si eu "un pic perfecta", nu?!:P). Ma rog...cam asa...

In aceasta lume perfecta, ca se ne facem noi, imperfectii?
Caci noi suntem imperfecti. Oh, da, chiar "foarte imperfecti"!!!:))
Sigur, ici colo ne mai scapa si cate-o perfectiune, dar va rog sa ma credeti ca este din greseala!:)
Asadar, eu propun sa facem clubul mamelor/tatilor/parintilor imperfecti cu copii imperfecti. Facem clubul si apoi punem de intalniri intre noi, imperfectii/ele.
Pana atunci va las niste poze cu copilul nostru, imperfectul, nascut din niste parinti absolutamente si iremediabil imperfecti. Sa va fie ziua zi! :)
Imperfectul este neprietenos. N-are el chef de baietelul ala cu el in balansoar!



Imperfectul si mama lui consuma gratar, CU MANA, in Parcul Izvor, pe o banca!  yeah!
Nu mai stiu exact ce Nu dorea, dar nu-i asa ca e imperfect de perfect suparat?:)

Comentarii

  1. Yeah, asa-i! Mama imperfecta, copil imperfect... :)). Daca-l intrebi pe-al meu ce vrea sa manance, vei auzi invariabil "cu ciocolata". Daca-l intrebi "Vrei sa te joci cu X?", zice invariabil "nu". Idem la luat papucii. Cat despre mine, tac chitic si ma socotesc cand sa chem femeia la curatenie si cand scap in viata asta la coafor (preferabil inainte de Craciun).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. oh, da..."nu vleau sa am plieteni, nu vleau sa ma joc cu baietelul, nu las fetita si ea pe toboggan, nu vleau afala/nu vleau in casa, nu vleau aici, nu vleau aia, n-o lasi pe mami la baie (??!! :P)" etc-etc..
      Si eu, care inca mai speram ca dupa 3 ani scapam...inteleg de la tine ca nuuu..?:(((

      Ștergere
    2. de coafor nici nu are sens sa mai vorbesc..:)
      acum, citindu-te, m-am mobilizat si mi-am sunat-o si io pe tipa care ma tuned/vopseste...poate oi si ajunge..dar asta numai daca ma dau ranita cateva ore de la munca, altfel..timp..ioc..:(

      Ștergere
    3. Nu stiu daca scapam vreodata :)). "N-o lasi pe mami la baie" e tare :)). Al meu inca zice "nu cu masina", pentru necunoscatori insemnand insa ca de fapt el vrea cu masina. Sau negatie si afirmatie in aceeasi fraza, la oboseala. Ieri voia sa se arunce in apa de pe vapor, vai, ce ne-am mai distrat! Toate argumentele gen te doare, te ineci, e rece, e murdara, mami plange ca nu te mai gaseste sub apa n-au ajutat. Sa fi vazut priviri reprobatoare de la alti parinti (nota bene, de bebei in carut, LEGATI adica in centuri). Imi venea sa le scot limba si sa le spun: "uite ce va asteapta si pe voi, fraierilor!". Si dupa tot circul, evident, "nu vrei jos de pe vapoooooorrr!", ia-l si coboara pasarela mobila cu el in brate, zbatandu-se (erou: tati). In aceste conditii, nu stiu unde ne-a fost capul sa-l facem si pe al doilea, de la care ne asteptam la chestii similare in curand. :)). Acuma dorm, ingerasii, asa-s de superbi in somn :)).

      Ștergere
    4. ah, da, negatie si afirmatie in aceeasi fraza. :)
      Sau "vreau sa mananc cu fara paine":))
      Cat despre argumentele gen te doare, te ineci, etc-etc...cunoasteeem:)) Oho, ce bine cunoastem!!! Gen "mami, daca bagi porcariile alea in gura iti ies bube la gura" "vleau sa-mi iasa bube la gula" "pai, mami, daca o sa ai bube o sa te doara si-o sa fii si cam uratzel" "vleau sa ma doala, vleau sa fiu ulatzel":))

      Ieri am vrut sa mergem cu barca pe Cismigiu, noroc ca-in ultima clipa- m-am razgandit eu caci cred ca pateam exact ce-ai descris tu cu vaporul:P

      Cred ca la al doilea aveti deja antrenament, asa ca...nici n-o sa le mai observati:))

      Ștergere
  2. Ma inscriu si eu in clubul parintilor imperfecti! :) Si sunt "perfect de imperfecta", deci ma incadrez sigur.
    Eu sunt uimita de atatea mame ideale pe bloguri, m-as bucura pentru copiii lor sa fie asa minunat totul in casele lor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si eu m-as bucura:)
      dar nu stiu cum se face ca eu nu intalnesc niciun exemplar din acesta prin locurile frecventate cu pruncul, nu de alta, dar sa vad si eu copilul si sa-i fac o poza ca stiu cum arata unul perfect:))

      Ștergere

Trimiteți un comentariu