miercuri, 21 noiembrie 2012

20 noiembrie

..adica prima zi de cresa.
Este 8 dimineata, am dormit cateva ore cu multe treziri peste noapte. eu. Prichi a dormit linistit, fara nicio trezire, de pe la 22.30. Stiu ca va trebui sa-l trezesc, caci de-o vreme se trezeste pe la 10.30 sau 11… Ba chiar, sambata, a dormit pana la 12 -cand am intrat si l-am trezit caci deja ma ingrijoram. (dormea de la 22.30 seara) Dar am decis sa nu-l duc de la 8, nici de la 9, ci undeva intre 9 si 10 a.m….. Oricum si cand voi incepe munca tot cam asa il voi duce…
Deocamdata atat…ca altceva nu-s in stare sa scriu…

duminică, 18 noiembrie 2012

Ce mai facem noi

Trebuie neaparat sa scriu toate lucrurile pe care le voi scrie, in primul rand ca daca nu le scriu acum, cat sunt proaspete, e foarte posibil sa le uit candva si tare mi-as dori ca, intr-o zi, sa-i pot povesti copilului meu ce fel era el la 11 luni si 10 zile…
Mai intai despre cuvinte..daca le putem spune asa.. :)
inceputul a fost cu bababababa…
apoi a fost dadadada- care inseamna, mai nou, “da-mi”- mai ales cand e insotit de mana intinsa catre vreun obiect.
a urmat rapid tatatata..
astea sunt de multe luni, plus cele pe care nu le pot transcrie caci nu le descifrez inca…
ah, si a mai fost si papapa..cand avea chef.
de mai putina vreme, dupa ce cateva zile am stat cu Matei si mama lui prin parc..pentru ca Matei zice foarte des si foarte mult mama (are 1 an 1/6 si zice mama tuturor, iar mamei lui ii zice mami :) )…a inceput si mamamama sau mememememe…apoi s-a oprit la doar doua silabe mama. meme.mema. Me super happy, chiar daca nu-s convinsa ca respectivul cuvant pe mine ma numeste  :)
de vreo doua saptamani este foooarte atent la tot ce zicem si cuvintele scurte, inclusiv onomatopeele, incearca sa le reproduca. Misca buzele dupa cum le misc eu, cateodata ii iese si vorba, alteori iese altceva, dar efortul este absolut de apreciat :)
asa ca..
miau= mau sau maaau (cu un a prelungt caci i-ul nu-i iese inca in cuvantul asta)
tic-tac (pe care-l stie lega de ceas, caci cand zic tic-tac se opreste din ce face si se uita la ceasul de pe perete daca suntem in bucatarie)= iiia sau tita care imediat devine tata :)
bau= baaa
ham (despre care stie ca-i catelul)= ammm (cu accent hotarat si clar pe m)
mac= ma…care devine rapid mama.
meh sau beh= ma sau ba..si apoi ajunge tot la mama
(cum spuneam..mama nu cred ca-i clar cine este daca si de a rata si de la oaie tot la mama ajungem :) )
Restul sunt tot felul de cuvinte pe care le cuvinteste tot timpul (caci este un mare vorbaret!) doar ca nu le pricepem inca… Vorbeste cu unele jucarii, cele pe care le iubeste mai mult au parte de monologuri lungi chiar :)
Unele, mai norocoase, au parte si de strans in brate… Nu multe :)
A inceput sa comunice tot mai bine ce vrea. mai devreme, cand l-am dus la somn, a intins mainlie catre balansoarul pe care-l avem in camera lui (cel pe care mi-am petrecut cu el in brate toate lunile in care l-am alaptat, deci ii este tare drag..) si sa spuna “da-da-daaa”. M-am asezat cu el si si-a asezat capul pe umarul meu, semn ca e gata sa se lase adormit. Apoi, cand am inceput sa-i cant Un motan cat un pisoi a ridicat capul, s-a uitat cu un mare smile la mine, apoi la combinuta si a intins mana dupa telecomanda… Am stiut ca vrea sa-i pun piesa de pe cd (poate ca, in sfarsit, pana si el a inceput sa se prinda de cat de fals canta maica-sa ??!!! :P ). Am pus-o si in maxim 10 minute imi respira adormit pe umar..
A devenit ceva mai atent si mai curios la toate chestiile de pe fata umana…nas, gura, urechi..te apuca de ele nu doar ca sa te traga (cum facea cand era mai bebelan, nu ca acum ar fi mare :) ) ci se uita la ele, iti baga degetul in gura, in ureche, studiaza prin pipait ce-i acolo..e genial. Cred ca incepe sa puna mai mare pret pe simtul tactil, ceea ce pe mine ma bucura caci pot incepe sa trag sperante ca va mai renunta la simtul gustativ :) si c-o sa mai lase bagatul in gura a tot ce prinde…
A inceput sa poata sa fie interesat de cate-o jucarie pe care sta si-o studiaza indelung (ma rog, nu va imaginati ca zeci de minute, dar minute da!ceea ce e mare chestie, serios!). Plus ca sunt unele din alea “educative” cu care incepe sa faca progrese. Gen bagat clovnuletul inapoi in sfera zornaitoare de unde-a iesit (nu stiti ce greu este sa faci asta cu o palma asa mica , fara sa-ti prinzi degtele :) ), incercat sa aseze cercurile la la loc pe suportul de unde le-a scos (greu cu ordinea lor, caci nu le stie aseza de la cel mai mare la cel mai mic). Da cu piciorul in minge cand il tin de maini si merge, este fascinat de roti (de orice fel!), de suruburi (la toate jucariile primite mai intai a descoperit suruburile alea mici de pe capacelele din spate-unde-s bateriile. Abia apoi a bagat in seama functionalitatile resepctivei jucarii. cateodata au trecut zile in sir pana cand sa treaca de la suruburile astea la restul jucariei); dupa ce si-a demontat o masinuta si m-a vazut cum i-o faceam la loc, a mai demontat-o o data si…a adunat toate piesele ei la un loc..apoi s-a uitat la mine si mi-a zis “ah!!”- adica “hai, ce faci, fa-mi-o la loc!” M-am executat caci comanda era foarte ferma! :)
Cu mersul …de maini merge tot mai bine si mai soldateste. :) Ii bag si coloana sonora de unu-doi-trei-patru-cinci-sase-sapte-opt…si se amuza, apoi iar unu-doi….. si mergem prin casa, pe-afara, pe unde apucam. Dupa o marsaluiala din asta i se face usor lene si se lasa jos, in fund, de unde in secunda doi o ia in patru labe cu mare viteza. Si cu chiote. Mai nou, in lco de chiote, de cate ori mege (in 2 sau in 4) face chestia aia cu gura “brrrrr”ca o masinuta, insotita si de-o ploicica de saliva corespunzatoare. (din asta avem la greu, caci inca baleste ca la balamuc…). De-o vreme merge si de-o singura mana, plus ca o ia din loc nesustinut, dar doar cativa pasi, apoi se lasa repede in fund.  Am vazut si ca incepe sa vrea sa se ridice direct in picioare din patru labe…face tot felul de miscari caraghioase si amuzante..ridica fundu-n sus, isi impinge picioarele pe varfuri si gata-gata sa fie in doua…apoi iar se lasa in 4…
Cu somnul..trebuie neaparat sa scriu (caci asta este de mare exceptie!) ca noaptea de vineri spre sambata mi-a adormit la 22.30 si L-AM TREZIT (caci el tot ar mai fi dormit) la 11.5 dimineata. Fara nicio trezire peste noapte. Are sens sa va spun cat de ingrijorata am fost??!!!??? Evident copilul era bine-merci..pur si simplu a dormit de-a spart, nah! :) De fapt, cred ca e in boom din ala de crestere, caci mai devreme de 11 nu s-a mai trezit de vreo 3 zile..si nu adoarme mai tarziu de 11.
Sa vedem maine…cand este ULTIMA DIMINEATA INAINTE DE MARTI, care..marti..e cresa. Deci AMR 1 ZI.. Eu ma lupt cu insomniile de cand se apropie asa de tare ziua (d-aia scriu la 1 si ceva pe blog :) )
Si ..tot pentru a nu uita eu..are in jur de 78cm (nu reusesc niciodata sa stiu sigur cat are; daca-l masoara 2 medici diferiti obtin 2 lungimi diferite, eventual noi o obtinem pe-a treia..asa ca..) si 11kg. Pentru un pisoias nascut cu 2,240 si 46 cm..e ceva, nu?? (Oh, da, sunt foooarte mandra de mine la faza asta!)Ah!! Si poarta 22la incaltaminte :) :) (ceea ce este cam hugely pt varsta lui!)
Gata, ma duc sa-mi beau ceaiul si sa manac ceva, cum e normal sa faci la ora asta, nu??

vineri, 16 noiembrie 2012

Un reportaj care m-a scos din sarite

Am vazut azi-noapte o reluare de stiri pe un post TV…si …mama, ce m-am enervat la una dintre ele. Culmea, una care era gandita sa impresioneze si sa stoarca lacrimi..pe mine m-a iritat la culme! Ma explic imediat.
Cazul in sine este foarte trist…o femeie de 29 ani cu cancer si cu 6 copii. La prima strigare/auzire m-a miscat mult, caci boala asta mi se pare una dintre cele mai nenorocite cu putinta si pentru cel bolnav si pentru familia lui. Am trait 7 luni de neputinta si de durere alaturi de Mama mea- cand ea a fost diagnosticata cu cancer. Din pacate ..atat a apucat sa mai traiasca. Suficient cat sa aflu ce inseamna sistemul medical romanesc -cand e vorba de asa diagnostic. Nu voi intra in detalii, caci nu acesta este subiectul si..nici nu sunt in stare sa vorbesc acum despre asta.
Revenind…femeia bolnava de cancer cu 6 copii nu are venituri, caci- evident nu poate sa munceasca in situatia ei. A fost diagnosticata acum 2 ani cu aceasta boala oribila. Cel mai mare copil are 6 ani, este o fetita simpatica si care prea devreme se maturizeaza. Cei mai mici…si de aici vine enervarea mea…au 3 luni!!! Ati inteles?? 3 luni!! Sunt doi gemeni de 3 luni!! Adica tanara mama de 29 de ani, care avea deja 4 copii cand a aflat de boala si cand a inceput tratamente cu citostatice, a ramas gravida cu 2 gemeni DUPA CE SE STIA BOLNAVA. Si i-a nascut pe bietii copiii aia, care n-au nicio vina ca s-ar putea sa ramana de foarte devreme fara mama!! Dar nicio vina!! Mama, cat m-a revoltat!! Nu, nu m-a impresionat si nu mi-a venit sa hohotesc de drama ei, caci m-am umplut de furie pentru cat de inconstienta si de nedreapta este fata de acei 2 copii!! Ok, fata de cei 4,  care erau deja nascuti, n-are ce sa faca…nu e vina ei ca s-a imbolnavit si ca ei trec prin asta.. Dar cum, pentru numele lui Dumnezeu, sa mai faci doi copii cand situatia ta este una ca asta???!!!! Cum poti sa-ti permiti sa faci o astfel de alegere, fara sa-ti pese de viitorul copiilor alora? Ce fel de suflet de mama ai??? Nu zic ca trebuia sa faca intrerupere de sarcina(desi, intr-o astfel de situatie, cred ca si asta era indicat!)…ci spun ca exista si sex protejat, la naiba!, astia chiar n-au auzit de asa ceva???!!! Nu, nu mi-e mila de cei care, dupa ce fac 10 copii, apar la tv sa se planga ca nu au cu ce sa-i creasca!!! Nu, nu  mi-e mila de cei care isi tarasc copiii pe la semafoare ca sa ii foloseasca ca pretext la cersit!!! Dar mi-e mila rau de tot de copiii aia, care n-au nicio vina, care ar merita sa creasca altfel..si sa se bucure de vieti normale. Cred ca intr-o tara civilizata protectia copilului ar face ceva in astfel de cazuri!! Asa cum cred ca intr-o tara civilizata ar exista consiliere psihologica pentru cei care au cancer, ca aceasta consiliere psihologica i-ar ajuta pe oamenii fara minte (ca aceasta femeie) sa ia decizii mai bune decat cea pe care a luat-o aceasta tanara. Da, este lovita de soarta, asa e. Dar de ce sa mai obligi doua suflete sa fie si ele lovite de soarta???!!!
Crainicul tv -oricum foarte antipatic- a avut si niste comentarii patetice…Iar eu tot asteptam sa zica ceva si de barbatu’femeii, ca el nu ea deloc mentionat in tot minireportajul. Ca doar nu i-a facut cu Zburatorul!!!!
Anyway…cu sau fara barbat…inconstienta asta de femeie m-a enervat!! Asta e, nu-s asa de sensibiloasa incat sa lacrimez la cauzele celor care, prin alegerile lor, fac sa sufere suflete nevinovate de copii!!

joi, 15 noiembrie 2012

Manual de utilizare pentru una bucata copil…

Profit de somnul nr2 al pruncului ca sa mai scriu pe-aici.  Cum primul somn de azi a  fost de 2ore jumate, nu mizez pe un timp prea lung asa ca..sa-i dau bataie…
Am vrut sa povestesc despre sambata la shopping, in Afi, dar n-am apucat..iar acum o sa va spun doar ca m-a luat durerea de cap cand am vazut la ce coada a trebuit sa stam la casa, in C&A. Motivul a fost, presupun, reducerea de 25% la toate produsele, anuntata cu mare tam-tam. Sigur ca si eu am vrut haine pentru bebelan, stiam eu niste treninguri misto, iar la cresa trebuie sa-i duc trening pentru stat in interior. Aveam vreo 6 perechi de raiati si vreo 3 de blugi, dar doar una bucata trening, asa ca…am achizitionat acum. Dar..pe bune..romanii cumpara cand sunt reduceri si ce n-au nevoie, sunt sigura!! Numa’si numa’pentru ca-s reduceri. In plus, am asa un sentiment ca unii sunt nostalgici si duc dorul cozilor… Eu nu simteam nevoia sa imi petrec 10 minute la casa, dar…am rezistat eroic. Iar pruncul a rezistat plimbat de Andrei prin magazin, scotand chiote care se auzeau de fooooarte departe 

Duminca am avut zi de vizitat piata volanta de la Academie. (eu ii spuneam ambulanta, sora-mea m-a corectat si mi-a zis ca-i volanta, asa ca…acum vorbesc si eu corect :) ) Misto, n-am ce zice…mai ales ca ma gasit un serbet delicios (pe care l-am consumat pana luni seara) si o zacusca misto si jucarii din lemn pentru copchil. Epuziat de 3 ore de plimbare (ne-am dus pe jos, ne-am oprit si prin parc, la leagane) pruncul a adormit la iesirea din parc (adica fix la 5 minute de casa). Dar somn din ala de taiai lemne pe el si nu se trezea, ceea ce este rarisim :) Nu s-a trezit nici la zgomotul cardului de acces in scara, nici la lift (desi scartaie usile alea de te tampesc), nici macar cand i-am scos hainele si ghetele.. L-am depozitat in patut si si-a vazut de vise vreo doua ore…
Seara am avut parte de Diana pe post de bona si de iesire in doi, la concertul lui JOHN MAYALL… A fost absolut bestial, atata energie, atata pofta de viata si de cantare ce are omul asta! Frumos, tare-tare frumos!!!
Ma rog, cam atat am dat din casa, acu’ sa continuam cu ce am eu de facut pentru cresa… Pai..tre’sa scriu ceva ce eu as numi “manual de utilizare”pentru copil…. Dificila sarcina, zau!!! Cu alte cuvinte- sa le dau pe hartie cum arata o zi de-a lui…si ce mananca..si cum /cat doarme…si cum il adorm…si care-s “chestiile”lui personale—cum face la una, la alta… Pai mie-mi vine sa scriu cu lux de amanunte, de n-o sa stea alea sa citeasca veci-pururi ce le scriu eu… :(
Bun..ce mananca e simplu..ca stiu tot ce i-am introdus si tot ce nu i-am introdus ori n-are voie. Dar cum sa le explic eu ca al meu copil (ca multi altii, probabil) are mici trucuri si ca, daca nu le cunosti, te pacaleste ca nu mai vrea sa manance cand el, de fapt, se joaca cu tine…??? Sa luam un exemplu…dimineata ii dau vesnicele fructe pasate, dar si suc de morcov si mar (si ce-o mai fi fruct de sezon prin casa). Mananca maxim 1/2 din fructe apoi incepe ori sa scuipe -razand- pe mine ce-i bag in gura, ori tipa si strange buzele a refuz. Aici e momentul magic…apare biberonul cu suc, e happy, il bea pe tot..apoi..da, apoi continuam cu fructele ca si cum nimic nu s-a intamplat. Da, stie ca este si suc undeva in jur (desi pitesc f bine biberonul)..se uita dupa el si, pana nu i-l servesc, nu-mi ia restul de fructe… Ei…explica in scris si pe scurt asa ceva!!! :) :)
Cum adoarme iar e destul de simplu..dar trebuie sa le explic ca ..din cand in cand..se poate trezi aparent foarte vioi si cu chef de joaca, dar daca are o ANUME FIGURA eu stiu ca nu, nu si-a facut somnul si-l adorm la loc. Daca fac greseala sa cred ca gata, e ok, a dormit destul..am un copil super scancit si caruia nimic nu-i convine…. Explica-le asta …daca poti…
Si mai am…dar nu vreau sa fac nimanui capul in colturi cu toate aceste detalii. Cert este ca…asa cum va spuneam..scriu manual de utilizare pentru copil. Bine ca nu facem si proces verbal de predare-primire..
 

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Serile acasa…

Taman am auzit zilele trecute de un bebelan care, la 1 an nu statea nici in fund. Pentru ca mama lui era super protectiva si-l inconjurase de perne si nu-l lasa sa faca nimc ca sa nu se loveasca bebeul. Nu, nu-s asa, dar ceva-ceva din frica aia de-a nu-mi vedea copilul cazand in dinti sau in cap sau mai stiu eu cum…ceva-ceva din frica aia am si eu. Bine ca el n-o are :) si bine ca, desi simt cum imi sta inima de fiecare data cand se pocneste de cate-un obiect sau cand cade, il las sa faca ce vrea, incercand sa-i arat/spun cum sa faca atunci cand face ceva ce-l face sa cada sau sa se raneasca…
Evident ca nimic nu este mai atragator pentru el ca firele, cablurile, prizele, colturile masutei din sufragerie (protectiile de colturi, cele din silicon lipite cu banda dublu adeziva, au fost molfaite si trase cu dintii de pe locurile unde fusesera fixate), bicicleta de camera-toata numai tevi si metal-, sertarele, usile de la biblioteca, cd-urile… Serile trecute s-a repezit catre un suport de floare-pana sa apuc eu sa ma prind incotro se indreapta- l-a tras catre el de am crezut ca palmierul pitic din ghiveci o sa-i cada drept in cap. M-am repezit si eu la el, cu o mana apucasem copilul, cu alta incercam sa salvez de la de dezastrul ce urma sa se intample..caci floarea se indrepta catre un geam… Nici nu imi dau seama cum am reusit sa-i desclestez degetelele… Degetele-degetele, dar cata forta incape in ele…nu va pot spune! In alta zi mi-era in brate si, trecand pe langa o priza cu un stecher in ea, copilul s-a prins de cablul respectiv si a scos stecherul din priza, de mi-a pus o frana la mers cat pe ce sa cad in bot cu tot cu el in brate… Apoi, pe jos prin sufragerie, a descoperit ca ..ia te uita, canapeaua are si niste picioare, asa ca s-a infipt cu barba in mocheta ca sa sudieze ce-i sub canapea. Statea pe burta si cu fundu-n sus..cu nasul bagat sub canapea..de ma busise si rasul… Ah! Si sa nu uit ce interesant e cosul de gunoi de langa birou, cum se arunca efectiv catre el, gata-gata sa cada in cap de grabit ce este…
Dupa doua ore de jucat pe jos luase o barba in mocheta- de si-o inrosise deja, un cap si-un obraz in masuta, un cap in canapea-caci se indrepta in  4 labe catre ea si nu s-a oprit cand i-a rasarit in cale…. Si mai era si usor zgariat pe fata- Dumnezeu stie de la ce. Arata ca dupa un mic razboi, dar era happy si victorios ca facuse cam tot ce-si dorise.
Iar eu necesitam vreo 3-4 vitamine… :)
Si m-am trezit spunandu-mi ca eu nu m-as baga sa fiu bona never and ever! N-as fi in stare! Cu al meu am rabdare ca-i al meu. Ba chiar si cu el uneori simt ca ma lasa bateriile. Cu al altcuiva cred ca as claca dupa prima jumatate de ora…
Dar partea misto este ca asa faina e toata curiozitatea asta a lor, toata energia asta, toata lipsa asta de frica!! Ce frumosi si curajosi suntem cand suntem mici si ce fricosi devenim cad ne “adultim”…

duminică, 4 noiembrie 2012

11 luni

Asadar…iata ca au trecut 11 luni de cand suntem trei. Ieri le-a implinit si le-am sarbatorit cu una dintre cele mai lungi iesiri in parc (4 ore-cu somn inclus), cu tortul lui Tati (pentru cei 1o ani de emisiune), cu intalnire cu Monica si Cip si Alexandru-cel-de-doua-luni-al-lor in parc, cu vizita si cadou de la matusa Diana (bai, Diana-i sor-mea, da!)…
Ma uitam la cel mic al Monicai si Cip si nu-mi venea sa cred ca si al nostru a fost atat..ba chiar a fost muuult mai mic de-atat :)
Acum..are 8 dinti, cu care MUSCA zdravan :) , merge tinut de manute, scoate tot felul de cuvinte pe limba lui (efectiv ne spune lucruri, doar ca noi nu le prea intelegem), zice si ta-ta…si un fel de ta-ti si ma-ma ori me-me :) …face pa, cand are chef…face bravo si rade cu gura pana la urechi cand o face….imi arata nasul iepurasului cand il intreb unde este (nu si pe-al meu, insa)… Cauruciorul de la Elena -in care inota cand l-am luat- isi arata utilitatea zonei de tinut picioarele, unde ajunge cu usurinta si bocane mandru nevoie mare de ghetele lui. Asta cand nu se straduieste sa-si deschida sireturile (am renuntat la incaltarile cu lipici, caci alea zburau instant din picioare si le adunam de prin parc, de pe drum…). Este un copil de care n-am de ce sa ma plang…sta si singur in tarc, sta si singur in carucior la baby tv cat ii pregatesc fructele, daca Tati nu e treaz…se joaca si in patut cu jucarii sau tragand de animalutele lipite pe perete-langa patut. Daca am treaba in bucatarie, il pot lua cu mine si sta in scaunul de masa, cu ochii pe mine si pe ceea ce fac, jucandu-se cu diverse capace, borcanse, lingurite..orice numai NU jucariile lui :) . Este un copil foarte curios, presupun ca toti sunt asa la varsta asta. Chiar daca aceasta curiozitate este indreptata si catre ceea ce noi NU am vrea sa il intereseze..gen prize, cabluri, intrerupatoare, sertare, cd-urile lui Tati, papuci, rotile caruciorului, etc-etc… :)
Este un copil vesel, dar chiar pe bune vesel…chiar si cand il apuca plansul poate fi usor intors catre ras-daca il iei cum trebuie. Ma bucur ca am reusit sa trecem prin aceste 11 luni fara nicio boala, fara vreo febra (chiar si cand i-au iesit dintii si il chinuiau noaptea- am depasit fara febra momentele)…si TARE IMI DORESC ca si dupa ce-l ducem la cresa (caci cred ca asta vom face in cateva saptamani-cand ma voi intoarce la job) sa ramana la fel de sanatos si de vesel. Tare-tare imi doresc asta, zau!!!
A avut 3 vacante in cele 1 1 luni…prima la munte de ziua lui Tati, a doua la 2 Mai de ziua sora-mii, a treia la Costinesti. Ma bucur nespus si pentru aceste vacante, caci era important pentru mine sa vad ca un copil nu inseamna ca gata, viata s-a terminat, nu mai pleci nicaieri, nu mai faci nimic…cum pretind unii din cei care au copii. Ba da, poti sa faci multe, ba chiar le faci cu mult mai multa bucurie si ai multe satisfactii daca iti ies lucrurile alea!!!
Am avut si vizite/aniversari/zile de nastere cu tot cu copilul dupa mine/ noi. Ba chiar si un eveniment monden, la o tersa din Herastrau, unde a fost invitat Tati, si unde-am mers cu carucior si copchil dupa noi… Iar de-acolo ne-am mutat la alta terasa, tot in Herastrau, la ziua Simonei, de unde-am plecat pe la miez de noapte. (asadar asta a fost , daca ma gandesc bine, cea mai lunga iesire in parc cu el…am iesit pe la 16…am ajuns acasa la miezul noptii…)
Cat despre mine..in aceste luni…ma numar printre fericitele care au apucat sa citeasca vreo 10 carti (in vara, cat imi dormea copilul in parc, asta faceam)…am apucat sa mai vad si filme (deocamdata la tv, dar in curand vom incepe sa recuperam si sa vedem si ce mai avem pe dvd-uri)…am fost la…aaaa…cred ca vreo 6 concerte. La unul dintre ele cu tot cu cel mic :) . Reusita cu concertele este si multumita faptului ca am o sora minunata, care-i si super indragostita de nepotul ei :)
Este 4 noiembrie. Pe 29 (cel tarziu) incep munca… Maine vizitam inca o cresa privata, pe langa jobul meu, si sper ca asta sa fie cu noroc si sa ne placa si noua si, de ce nu?, si lui….
Mai am putine zile de stat cu el acasa, incerc sa nu ma gandesc la asta, ca sa nu ma apuce jalea maxima… :)
Cat despre cum aratam la 11 luni..pai cam asa…

vineri, 2 noiembrie 2012

Pe scurt despre Psihologul Meu :)

“Mami, eu cum am venit pe lume? Cum te-ai cunoscut cu Tati?” “Pai, puiule, eu am fost la Psiholog…Tati era Psihologul, iar tu ai venit pe lume pentru ca Mami s-a indragostit de Psiholog…”… Dadadada, asa ii voi spune copilului meu, neomitand sa-i spun ca este vorba de un anume psiholog, mai exact de Psihologul Muzical:)
Emisiunea realizata de Andrei Partos in noptile de vineri, emisiunea care va spuneam ca ma tine treaza, azi aniverseaza 10 ani!! Psihologul Muzical are 10 ani de nopti de vineri in direct, cu invitati din toate ariile artistice. Au fost in studio actori mari (sa va spun numai de Marcel Iures, Oana Pellea, Florin Piersic, Medeea Marinescu, Emilia Popescu, Marius Manole…asta asa, la prima strigare..) foarte multi muzicieni fie ei celebrii -fie ei debutanti; oameni din sport (Carmen Bunaciu, fetele de la scrima, campioni cu care ne mandrim cu totii); oameni de televiziune…si, in rezumat, oameni care asculta muzica-caci muica ne-aduna pe toti la un loc intr-un mod minunat! Sa va spun ca muzicile difuzate sunt dintre cele foarte dragi sufletului meu? V-am spus, nah! :)
Asa ca…ii spun La Multi Ani si La Multe Editii la fel de frumoase.
Si continui cu povestea personala care ma leaga de aceasta emisiune si de Omul ce-o realizeaza.
A fost odata ca niciodata—–asa incep povestile, nu-i asa? A fost odata o noapte de vineri in care nu puteam sa dorm si, cum nu am fost nicicand o impatimita a cluburilor, ce puteam face…? Sa vad un film, doua, trei…sau sa butonez tv-ul..sau sa citesc o carte…sau..sa ascult ceva pe la radio. Si asa am descoperit emisiunea aceasta, din intamplare si insomnie, mai apoi am inceput s-o astept ca sa am parte de insomnie :)
Asa ca vinerile mele aratau ca dupa un sablon..veneam acasa de la job, bagam un somn, iar cand ma trezeam imi faceam cafeaua si asteptam miezul noptii. Ca la Revelion :)
Intr-o zi a aparut si forumul emisunii, m-am inscris pe el (singurul forum pe care m-am inscris in viata mea) si am devenit forumista activa si ascultatoare fidela. Si uite-asa, intr-o buna zi de decembrie, m-am trezit invitata la emisiunea draga mie… Editia la care am fost a fost la inceput de ianuarie, dupa Revelion, cu cateva zile inainte de ziua mea… In 2009.
Asa am ajuns sa cunosc personal Omul din spatele vocii de la radio, iar noaptea aceea a fost minunata. Dincolo de partea vazuta a lucrurilor a existat si “ceva”-ul acela care a fost doar inceputul unei frumoase si nebune si nonconformiste relatii. :) Despre acest “ceva” nu voi da detalii, dar va pot spune ca …la trei ani distanta de la acea noapte….copilul Psihologului Muzical si al meu implineste 11 luni!!! :)
Sa ne traiasca si sa ne traiasca si Tati.

eu. eu. eu.

Ma puteti citi si pe blogul nou, mai exact aici . Nimic schimbat, doar inca o casa. Deh, imi place sa am mai multe 😊😉