duminică, 28 octombrie 2012

O noapte de vineri

O noapte de vineri, in care ascult emisiunea draga mie, Psihologul Muzical.
Nu de la inceput, asa cum obisnuiam, caci am adormit deodata cu pruncul si m-am trezit abia pe la 2.30 cand el a tras un marait scurt..  Va veni si vremea ascultarii intregi si pe indelete, mai putin obosita si fara ureche stresata lipita de statia din camera lui, stiu sigur ca are sa revina si vremea asta.
O noapte de vineri in care gandul imi zboara catre alte nopti de vineri. Cele in care imi faceam cafeua pe la ora 23.30, ca sa rezist pana dimineata. Cele in care ma prindeau zorii cu urechea lipita de emisiune si cu fundul lipit de scaunul de la pc. Cele finalizate cu telefoane matinale, mai apoi cu vizionarea reluarii emisiunii “Cezar si cainii” de pe Animal Planets, si mai apoi…muuult mai tarziu..cu somn. Trezirile de sambata veneau abia pe la 12…adica in miez de zi, aveau miros de cafea neagra si de tutun.
Altadata voi vorbi mai mult despre mai multe din “viata mea trecuta”. Azi, acum, doar despre noptile astea.
Daca mi se face dor de ele? Da, mi se face. Dar viata mea arata altfel acum si stiu ca ele, aceste nopti-asa cum spuneam- vor reveni.
Pana atunci….stiu doar ca viata mea arata “altfel” in bine, caci desi nu mai am timp de zacut pe net cu cafea si tigara, sambata pana spre amiaza, la trezirea matinala primesc niste zambete largi si niste priviri superbe si niste manute care se incolacesc de gatul meu. Ceea ce…nu se compara cu nimic!! :) Adica e ca reclama aia la Visa sau MasterCard (la ora asta nu mai stiu la care din ele..)

vineri, 26 octombrie 2012

Bona- ca o durere de dinti!

Dintre toate durerile fizice din viata mea (si au cam fost destule) cea mai nashpa si mai nashpa mi s-a parut intodeauna durerea de dinti. Aia care parca iti rascoleste creierii, care devine si mai acuta cand vrei sa stai intins seara- la culcare, care nu trece nici cu cele mai tari calmante de pe pamant…
Este si motivul pentru care n-am suportat sa merg la dentist. (Dar am mers si merg constant la controale, de cand am gasit un stomatolog profi-tocmai ca sa nu ajung sa ma mai doara vreodata ceva.). Cand eram mica si trebuia sa merg, desi pe peretii cabinetului erau tot felul de desene animate (poate-poate mai alunga din teama copiilor) eu eram terifiata. Mergeam “contra cost”- adica ai mei imi cumparau ceva dupa tortura, doar ca sa rezist pe scaunul ala. Asa m-am facut cu o papusa cat mine de mare, cu carti de joc..si probabil si cu altele pe care nu mi le mai aduc aminte…
Cand am mai crescut, adica asa pe la 13-14 ani, cat stateam pe scaun si ma chinuia tanti dentista (ca pe vremea aia nervii se scoteau fara anestezie..si eu aveam ceva nervi…de scos :) ) ), ca sa rezist aveam alta tactica (nu mai eram “platita” de ai mei caci devenisem si eu responsabila si stiam ca trebuie sa merg, chiar daca nu-mi place). Asa ca, tot timpul cat imi zgamaia aia in dinti, eu ma gandeam la ce chestii misto voi face dupa ce plec de acolo. Adica -de exemplu- cum o sa ma duc la bazin si o sa ma balacesc in apa, sau la pationar (daca era iarna), sau ce misto sa fie cand o sa ma plimb prin Gradina Mare, etc-etc.. Si asa rezistam.
In prezent, desi totul se face sub anestezie, desi imi cunosc stomatologul de muuult timp si mi-a castigat increderea …tot nu-mi place la dentist! Dar, cum spuneam, merg pentru ca durerea de dinti e cea mai nashpa si mai nashpa. Mai nashpa chiar decat frica mea de locul ala….
Buuuuun…sa continuam cu ideea principala a postarii! :)
Toata viata mea ceea ce mi s-a intamplat nashpa a avut un termen de comparatie…si cele mai nashpa intamplari/trairi au fost, evident, comparate cu..durerea de dinti! Adica..daca mi-am busit masina, de exemplu, mi-am spus: “Pfoa, e asa nasol sa ma trambalez prin serviceuri auto, ca o durere de dinti”.. Intelegeti ce zic…
Ei, bine, cea mai actuala si oribila durere de dinti este..cautarea unei bone pentru copil!!!
Nu stiu cati ati trecut prin asta, daca nu ati trecut…sunteti niste fericiti caci nu stitit ce inseamna… Daca ati trait-o, sigur ma intelegeti…
Intr-o tara in care un procent considerabil din femeile ce raman fara job cred ca poa’ sa fie bone, e greu sa gasesti o bona reala ok. Retineti, nu spun de super calitate ci macar ok! Mai sunt cateva aspecte:  Cele care au crescut un copil/nepot au impresia ca stiu tot si vor sa il creasca si pe-al tau in stilul lor, desi tu ii zici clar ca tu vrei sa-l creasca asa cum II SPUI TU. Cele care n-au crescut copil au impresia ca e foarte usor, asa ca o floricica rosie la ureche. Ce mare scofata, cureti niste fructe, faci un piureut, o branzica, plimbi copilul, il culci si gata, ai scapat. Mare chestie, dom’le!!
Sigur ca si eu sunt, ca orice mama, usor nebuna si usor atinsa de ideea “nimeni nu va fi bun pentru copilul meu”. Dar asta nu inseamna ca o cautare de bona nu este exact asa cum va spun: ca o super urata durere de dinti!!!! :(
p.s.
Da, ati ghicit, azi taman am mai vazut o posibila bona. In 10 minute eram asa de full of..diminutive ca aveam nevoie de antivomitiv! Asa de tare si-a dorit sa o plac si sa o placa si copilul, ca a reusit sa obtina efectul invers!! :(
p.p.s.
Din fericire tanarul Andrei isi vede nestingherit de “treburile lui”. Prin urmare, dupa ce de cateva zile se uita foarte atent la ce fac eu cu telecomanda de la combinuta (are o melodie favorita, si tot dau rwd, ca sa i-o pun pana cand incepe sa dea semne de somn..), azi dimineata a reusit sa insface telecomanda si…desi eu ma repezisem sa i-o iau caci eram sigura c-o va baga in gura…el a facut altceva: a indreptat-o catre combinuta si misca din ea , cum misc eu cand ii schimb piesele/cd-urile… (Desteptul lu’ mama! :P ) Dupa care..desigur..a bagat-o si-n gura! :) )

miercuri, 24 octombrie 2012

O dimineata

De multe ori m-am logat aici si am stat in fata paginii albe, cu gramezi de ganduri in cap, incapabila sa scriu. Un soi de blocaj la scris, poate si din cauza ca gandurile au viteza mult mai mare decat degetele pe taste, poate si din cauza ca nu ma simteam in stare sa pun in cuvinte ceea ce mi se invalmasea in cap…
Caci sunt multe de spus si nici nu mai stiu care-s primele ce ar fi bine sa fie spuse…
Mi-e ciuda pe mine nitel, caci imi propusesem sa pastrez scris undeva (aici sau oriunde) toate intampalrile traite impreuna cu Andreicelmic…pentru ca in ziua in care eu voi fi senila si cu neuroni morti si n-o sa mai fiu in stare sa-mi amintesc sa-i povestesc copilului cum era sau ce facea…sa-i dau un link si sa citeasca singur :)
Mi-e ciuda si ca nu-s pe faza sa il filmez sau sa-l fotografiez cand face cate una noua…de la hohotele de ras cand se da pe leagan, ori cand se joaca cu Taz (cockerul intalnit de cateva ori, impreuna cu stapana,  in fata Operei)..pana la gestul facut ieri, de-a lua o fetita de varsta lui de gat si de-a o pupa :) ) . Prima fata pupata, care va sa zica. O cheama Iva (da, ati citit bine!) este jumate unguroaica, este nascuta la 6 zile dupa el (el e pe 3 dec, ea e pe 9dec). Micuta, cu ochi albastri, cu dintisori ascutiti, merge deja foarte bine si…mi-a zis bunica ei, spre stupefactia mea…mananca SARMALE DE VITA CU SARE SI PIPER!!! Wow!!! Eu care nu pun nici sare in hrana copilului (ma rog, borcanasele Nestle au, dar pe alea nu le gatesc eu :) …), am suferit un soc cand am auzit… Probabil ca la un an fetita va manca deja gulas si se va linge pe degete dupa ce-l termina :) )
Dar sa nu deviez in afurisenii :) )
Revenind….este o dimineata de miercuri, sunt treaza de la 5a.m, am dormit al naibii de prost si de putin, asa ca nu stiu cat de coerenta sunt…. Cert este ca imi propun sa scriu mai des, mai mult, mai..mai…mai…
Si scriu aici ce-mi propun, ca nu cumva sa uit :)
Si…cum in o luna si un pic ma intorc la munca, cred ca voi avea mai mult timp de net..asa ca voi recupera si voi povesti ce-mi mai aduc aminte.

eu. eu. eu.

Ma puteti citi si pe blogul nou, mai exact aici . Nimic schimbat, doar inca o casa. Deh, imi place sa am mai multe 😊😉